Calendar
M-ai modelat, iubito, cum ai vrut,
iar capul meu e-acum un calendar
cu începutul... când te-am cunoscut,
și-un conținut de care n-am habar.
Măcar mi l-ai lăsat tot în 3D
și-ți sunt, de-a pururi, recunoscător,
că încă-l am și simt că încă e
de neuroni (apatici) transportor.
Iubito, plastilina e un moft
pe lângă capul meu la mila ta,
căci mie-mi funcționează ca un soft
ce se comportă-așa cum tu ai vrea.
Un singur lucru, totuși, te-aș ruga:
atunci când mă vrăjești, nu-l mai roti
doar într-un sens căci, vezi tu, s-ar putea
să amețesc și... nu ți-ar conveni
Să par, alăturea-ți, abțiguit,
sau să mă clatin, să vorbesc mai... rar,
așa cum niciodată n-ai dorit
și-n "calendarul" meu e foarte clar.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre calendar
- poezii despre început
- poezii despre vorbire
- poezii despre recunoștință
- poezii despre mofturi
- poezii despre iubire
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Mesagerul iubirii
Tu dormi, iar trandafirul meu așteaptă
să-ți simtă respirația din vis
și doar atunci să îți vorbească-n șoaptă,
așa cum ne-am vorbit și mi-a promis.
El îți va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ți spun tot timpul: "Te iubesc!".
Îți va șopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
și-n graiul lui el îți va da de știre
că-n visul tău aș vrea să fiu oricând.
De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
și îți va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.
Atunci, iubita mea, vei ști și tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ți spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îți vorbesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre știri, poezii despre trandafiri, poezii despre timp, poezii despre somn, poezii despre promisiuni sau poezii despre poezie
Tot ce m-a ucis, îmi lasă sufletul să scrie...
m-ai căutat prin fel și fel de zaruri,
în cărți de viitor, sau glob de sticlă...
și m-ai tot căutat prin mii de veacuri
să-mi furi ce n-ai putut... fiind prea mică!
m-ai căutat doar să distrugi și să îmi iei
ceea ce n-ai putut avea tu niciodată...
și-ai fi dorit să legi etern cu chei
sufletul meu... ce n-ai să-l ai vreodată!
m-ai căutat în fiecare zi dacă mai sunt,
și-n fiecare zi te întristai...
că nu plecasem de pe acest pământ,
ai fi făcut orice să plec... căci mă urai!
m-ai căutat să te răzbuni cu o cruzime,
ce n-ar putea să zacă într-un om...
și-ai preferat să crezi doar ce-ți convine,
iar adevărul... adânc să îl îngropi!
m-ai căutat să mă omori, fetiță,
m-ai urmărit și ai uitat de viața ta...
obsesia ți-a luat titulatura de ființă,
și duhul tău... doar moartea-mi aștepta!
imagini din vis mi se arată.
tu nu mai ești mister cum ai fi vrut...
pe chipul vieții văd apă cea curată,
și te-am învins...! Tu totul ai pierdut!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre zaruri, poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre suflet, poezii despre legi sau poezii despre imagine
Iartă-mă iubito....
Iartă-mă iubito, de tăcerea mea
Am crezut mereu, în iubiri visate
Când în drumul meu până la o stea
Te purtam în gând peste zi sau noapte.
Iartă-mă iubito, că te știu demult
Doar a mea și înca-nimănui
Iar sărutul tău încă-l mai ascult
Fără să mă vrei, fără să îmi spui
Vorbe de ocară, vorbe de alint
Fără să te cred, fără să te mint.
Iartă-mă iubito, mâna mea e grea
Nu mai face semne de la o fereastră
Ochii mei acum sunt o simplă stea
Iar tăcerea vrea iar să se mai nască
Am plecat iubito, lacrima mă curmă
Am murit iubito, am rămas o umbră.
poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre mâini sau poezii despre minciună
Deschide ochii iubito
Deschide ochii iubito.
Și uită-te în ochii mei cât sunt de triști,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Și privește părul meu,
Alb ca neaua care se așterne pe câmpii.
Tu ești ca soarele care răsare
În zorii dimineții azurii.
Deschideți sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu ești lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Și privește brațele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ți cuprindă trupul,
Frumos și ca lacrima de curat.
Deschideți palmele iubito și ține inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote și ea.
poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe, poezii despre păr, poezii despre inimă sau poezii despre frumusețe
Gânditorul
Îmi caut veșnic alte definiții
Așa cum n-au fost spuse înainte,
Căci mă feresc, ca-n dragoste, de repetiții
Și plictisit sunt, doar să fiu... cuminte.
Tot metaforic vreau și-n epitete,
Mă străduiesc ca-ntr-o pictură să pun nuanță,
Căci sunt sătul de-atât de multe etichete
Și de prostia etalată-n soi de importanță!...
Tot reflectez la timpul cum era-n înainte;
Cum oare se-nghega dorința, gândul,
Când încă nu erau nici gestul, nici cuvinte?...
Cum se iubea și cum cerea, mânca... flămândul?
Sau e un moft, când lumea-i foarte simplă
Așa cum și natura pare sau o fi? Nu știu
Și nu-i nevoie-n van de zvâcnete de tâmplă
Când totu-i mai ușor, fără obstacol ca-n deșert... pustiu!
Și câte exemple sunt, de "limpezi" reușiți... Ce fistichiu!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre pictură, poezii despre obstacole, poezii despre natură, poezii despre mâncare sau poezii despre metafore
Căutarea adevărului
-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net și nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, mă simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!
C-am mai făcut-o noi, ți-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit și... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum să zic? a fost un accident,
Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Și-acolo nu-i păcatul înșelării,
Căci toți visează la... ce nu-i permis.
Acum nu vreau decât să mai verific,
Să știu și eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau să-l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.
Iar, dacă vii, s-aduci și-o sticlă de-aia
Cum ai adus. Mai știi, când s-a golit,
Că ne credeam pe plajă la Mamaia,
Iar tu-mi spuneai că ești îndrăgostit?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre vinovăție, poezii despre supărare, poezii despre plajă, poezii despre lumânări sau poezii despre accidente
Bilanț
Când mă gândesc la tot ce am făcut
în anii ăștia care au trecut,
văd că au fost destule, dar nu tot,
iar ce-am mai vrut să fac, n-am să mai pot.
Sunt, totuși, mulțumit, nu mă agit:
bilanțul meu nu-i rău, dar... în sfârșit! -
căci, dacă asta mi-o fi fost menirea,
atunci mi-am împlinit neîmplinirea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sfârșit sau poezii despre mulțumire
Orice
Clar, nu mă pot abține să nu-ți scriu măcar un pic.
Sper că nu fac exces de versuri cheful să ți-l stric
Dar gândul la tine mă îmbie să dau mai mult,
Să vreau mai mult, să mă-ncalț cu papucii de adult
Căci sufletul tău ludic, crâmpei din suflul divin,
Îi dă prelungi târcoale cugetului meu sangvin;
Aș cutreiera lumea de mână ținându-ne
Căci mai Liber mă simt în dulcea noastră fuziune.
Singur să fiu aș avea Liniștea de partea mea;
Iar așa, acestea s-ar completa, ar complota.
Cu energia ta s-ar înoda și-om înota
Împotriva curentului. Dar realitatea,
Urâta de ea, este că singur când sunt mi-e greu.
Am zgomot în cap, zgomot al propriului meu clișeu.
Ți-am mai zis: 'Când sunt cu tine Am zile senine. '
Și așa e. Liniștea doar atunci parcă vine.
Și pragmatic fiind.. știu că e suficient să vrem,
Noi-amândoi, același lucru doar ca să putem. Orice.
poezie de Alex Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre zile, poezii despre versuri, poezii despre urâțenie, poezii despre sânge sau poezii despre realitate
Chiar de n-ai fi, Te-aș inventa
Chiar de n-ai fi, Te-aș inventa,
fii, Doamne, garanția mea
că am un punct de sprijin eu
în Duhul Tău de Dumnezeu
Doar cu iubirea Îți vorbesc
cuvintele se isprăvesc
și amuțesc, cuprinsă-n vrajă,
căci vieții Tu îi ești amiază
Prea multe-aș vrea să-Ți deslușesc,
de-aceea vorbele-amuțesc
Îți simt iubirea Ta din Cer
cum mă-nvelește pe lăicer
Și dintr-o dată mă înalț,
deși n-am scară și nici lanț
pe care Tu să mi-l întinzi
din cer neferecat cu grinzi
Și-această stare ca în cer
e, Doamne, tot ce eu îți cer
la pieptul tău imaginar
capul să-l țin o clipă doar
Odihna ceTu-mi dăruiești
e har din care poți să crești
și s-o ofer la rândul meu
prin harul tău de Dumnezeu
Fii, Doamne, Tu, iubitul meu!
poezie de Olga Alexandra Diaconu din Năstrapa nevăzută (28 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre odihnă, poezii despre miezul zilei, poezii despre inventatori, poezii despre imaginație sau poezii despre cuvinte
Dacă tot e să fiu singur
Ce credeai Singurătate, c-ai să poți să mă dobori,
Când captiv în a ta pânză, mă tot zbat adeseori?
Pe-al meu trup și-n al meu suflet, n-ai să lași măcar un semn,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să trăiesc demn!
Ce te bucurai, pizmașo, când vedeai cum sunt respins,
Cerșetorul de iubire pus la punct, lovit, învins,
Nu știu-n coșul vieții mele, câte zile mai adun,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să fiu om bun!
Ai fi vrut ca toată viața să mă vezi plângând și trist
Și ți-e ciudă, javra dracu', că rezist și-s optimist!
Mă înveṭi venin și fiere, dar ca să te liniștesc,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc doar să iubesc!
Știu, m-aștepți la cotitură, când voi fi bătrân, firav
Să te năpustești cu ură, peste trupul meu bolnav,
Dar, trăindu-mi viața-n toate, ca om bun, demn și iubind,
Dacă tot e să mor singur, te-am învins și mor zâmbind!
poezie de Daniel Dobrica
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci sau poezii despre singurătate
Și, știi, iubito...
Și, știi, iubito, nu am timp de lume
Și, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea să mă sugrume,
Și simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.
Te uită, a trecut și primăvara
S-a dus și floarea pură de castan...
Mă lasă rece - cu căldura-i, vara
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.
E secetă, câmpiile sunt arse
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - și ne joacă farse
Aștept ceva dar nu știu ce aștept:
Să plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un vis să te revăd...
Ori să-ți aud șoptirile duioase
Când ploaia-ar face, în oraș, prăpăd.
Când strada s-ar zbici, sub ochi de soare,
Și teii ar îmbăta - cu floarea lor
Iar totul, împrejur, ar fi splendoare
Aș vrea, din nou, să mă topesc de dor.
Dar nu mai am putere, nici voință
Să te iubesc, cum te iubeam, cândva...
Când, ars de-aleanuri, respiram dorință
Eu nu sunt eu tu ești altcineva.
... Și, nu mai am, iubito, timp de lume,
Nu mai prind rod a-inimii livezi...
Dar îmi doresc ceva și știu ce-anume
Ceva în care nu cred și nu crezi...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre primăvară sau poezii despre oraș
La moartea unei ființe dragi
Iubito,
îți dormi somnul cel de veci.
Ești moară... moartă...
o ce cuvânt îngrozitor...
trăiești doar în amintirea mea...
vei deveni tot mai palidă
până când umbrele întunecate și reci
mă vor chema și pe mine.
Iubito dragă,
este prima ta infidelitate,
căci nu m-ai luat și pe mine cu tine.
Ascultă-mă pentru ultima dată:
îți jur credință...
fidelitate față de mine însumi,
așa cum ți-ai dorit.
Ah, iubito dragă...
nu...
să nu-ți dormi somnul cel de veci
de una singură.
Sufletul meu... inima mea,
te va însoți...
poezie de Cezar Cătălin Viziniuck (2 decembrie 2000)
Adăugat de Cezar Cătălin Viziniuck
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre întuneric, poezii despre infidelitate sau poezii despre fidelitate
De s-ar putea, iubito...
De s-ar putea, iubito, cumva, să ne-ntâlnim
În ceasu-n care roua se-așează s-o sorbim...
Cu buzele uscate de dor și nenoroc
Ca perlele de rouă să stingă-al nostru foc.
Dar știi, tu, nu-s prea sigur că roua ar putea
Să-mi stingă setea dulce de dulce gura ta...
Ba, s-ar putea, răcoarea din zori să ne lipească
Și trupul meu și gura-mi, setos, să te iubească.
Eu aș fi de părere, ca întâlnirea noastră,
Să fie, mai degrabă, într-o amiază-albastră
Și-n iarba mătăsoasă, prelung să ne iubim
Ca setea ce ne stoarce, cumva, s-o potolim.
Dar dacă tu, voi-vei în roșu asfințit
Să ne-întâlnim, iubito, n-aș fi nemulțumit...
Că, în general, în noapte și-n zi și-n frânt amurg
Dorințe neîmplinite, spre tine, gârlă, curg.
Deci, n-are importanță, cu timp sau fără timp,
Eu vreau să fiu cu tine în orice anotimp
Chiar și-n ploioasă toamnă și într-al iernii ger,
Dacă nu-s lângă tine mă simt trist și stingher.
Așa că, hai, iubito, oricând să ne-ntâlnim
Și într-așa să facem, ca timpul să-l oprim
Iar dacă tu înseta-vei, eu te-aș ruga să bei
Nu roua de pe frunze pe cea din ochii mei.
Eu - potoli-mi-voi setea, sorbindu-te pe tine...
Și cred că, numai astfel, ne va fi cel mai bine;
Iar orele să treacă sau să stea lângă noi -
Însă, dacă vor trece, le-aducem înapoi...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre toamnă, poezii despre superlative, poezii despre roșu, poezii despre perle sau poezii despre ore
Cenușă Rea S.A..
Ți-am oferit, iubita mea,
tot ce-am putut, dar tu ai vrea
și luna de pe cer
de s-ar putea.
Nu vreau să-ți par un filozof,
sau să mă vait de vreun of,
dar ești ca piatra rea
dintr-un pantof.
Îți tot arăt că tu îmi ești
copila-ceea din povești,
și tare-aș vrea să cred
că mă iubești.
Știam și eu că un adult
-căci asta ești și... cam demult-
mai merge, de-i bolnav,
la un consult,
Așa că-ți spun: sunt supărat
de când pe Facebook ai intrat
c-un cont ascuns, căci tu
m-ai spionat.
Iar viața de povești a ta
mi-e clar că s-ar putea muta
în contul virtual
Cenușă Rea.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre spionaj, poezii despre filozofie, poezii despre cenușă sau poezii despre boală
Dorințe
Aș vrea să fiu cum sunt și cum am fost!
Cumva, din fiecare, partea bună,
Sau, poate, amândouă împreună,
De s-ar putea și nu s-ar cere cost,
Căci tot ce-a fost... a fost din plin plătit
Cu anii ce-au trecut sau cu schimbarea
La trup, la suflet, chiar cu renunțarea
La tot ce niciodat' n-aș fi gândit.
Dar, ce-aș putea să iau de-atunci, demult?
Dorința de-a avea mereu mai mult,
Sau de-a spera în ce va fi să vină?
Și ce-aș păstra din viața de adult,
Când nu mai știu ce-i bob și ce-i neghină?
Nu știu ce vreau. Pe cine să consult?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare sau poezii despre plată
Aș trece pe la tine, dragul meu
dar mă tem că inima ți s-ar putea opri de atâta fericire
și-apoi vezi tu
orele în care te strâng sub pleoape
sunt mult prea frumoase
să le stricăm cu obiceiuri prostești
și totuși
aș trece pe la tine
să văd cum îți îmbraci neliniștea
în fiecare zi
cum pâinea și vinul nu înseamnă nimic
dar mă tem că ai putea să te îneci de plâns
dacă mâna mea
din întâmplare
ți-ar atinge pieptul gol
și atunci m-aș simți vinovată
că nimeni
nu a mai ajuns
atât de aproape de tine
și totuși
aș trece
aș trece să te întreb
cum te doare
când nu îți vorbesc
e o durere normală
din carne până în suflet
sau nu înțelegi de unde vine și unde se termină
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin sau poezii despre pâine
Înainte de gând, sau practici incomplete
Când gândul nu se înfiripează, e semn că sufletul și-l pierde
îngrozitor, fatal parcurs, în fond dispare însuflețire,
la fel cum frunze din boboc se opresc a fi încă în verde
și florile nu mai dau fruct, cad veștede, fără menire.
Se pare a fi un înțeles că tot real, fizic, prezență,
ele n-ar fi, cum nici copil n-ar fi, de nu ar fi un dezir măcar...
produs ce pipăi nu-i în sine, sau este, însă nu-n esență,
de nu e-n început imbold, în orice vrut; a ști, habar...
ce nume aș da la ce nu văd, când încă văz nu-l simt, un dar...
... când gândul sufletul și-l pierde
e grav, dispare însuflețire,
cum frunzele ce mor în verde,
iar flori, ce cad, n-au fruct menire...
... e cum real, fizic, prezență,
copil nu-i nici dezir măcar;
nu-i sine, un pipăit, esență,
imboldul vrut de-al ști, habar...
... în fond nimic nu e în fapt
și orice lucru ar fi steril
fără vreun spirit... ci artefact,
cum sexul vrut, fără viril...
... și amoru' în fond e total vrut,
rămas dorit, sau vrut total,
asezonat în zilnic rut,
ori ani de zile, un ideal...
E-ndeajuns suflet... sau real?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre frunze, poezii despre verde sau poezii despre sex
Caustic...
... Doar chipul tău prelung, iubito,
Lasă-l așa cum este, răzimat
Între bătăile din pieptul meu
Sau între coapse și ficat...
Și lasăți mâinile firave
Să-mi împresoare trupul devotat
Doar ție... și doar ție-ți dau iubito,
Sau poți să crești în brațe-un aluat...
Așterneți trupul fin pe spate
Sau chiar în față peste-al meu destin,
Branșați la voluptăți iubito
Să bem din sfântul graal un vin,
Că-n marea mea grosolănie nu stiu,
Ce altceva-ar putea fi mai divin!
poezie de Vasile Zamolxeanu (20 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre senzualitate sau poezii despre creștere
E dreptul Tău să taci...
De multe zile taci în dreptul meu
Aștept măcar un semn ca surdo-muții
Nu ești tu oare singur Dumnezeu
Cosmopolit și poliglot;
Aicea ești sau tot colinzi?
Vorbești,
Sau taci?
Sau ai plecat de tot ?
Dar cum să pleci și unde să te duci...
Pentru că locul nu-i decât în Tine;
Și nimen lume n-ar putea vorbi...
Doar Tu ești prina vorbă ce-adunăn ea pe toate celelalte
Și le ține.
Și totuși simt că taci în dreptul meu
De când au orbii treabă cu auzul?
Ori Tu nu spui nimic
Ori eu nu văd nici cum, nici unde
De ce vorbești numa așa cum vrei,
De ce mereu doar Tu să ai dreptate?
Când le-ai vorbit pe deal n-am fost și eu
Și-acum vorbești când mă cufund în Carte.
Când ochii tac, tace și ea...
Te-ai limitat de bunăvoie?
Doar celui care să asculte vrea te revelezi în scris pe file...?
De ce-ai ales ca să vorbești așa
De ce mereu ca să te caut mă silesc...?
mi-e dor de vorba ta tăcută
alegeodat să rupi tăcerea asta grea
cu o tăcere vie și plăcută.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre limite, poezii despre dreptate sau poezii despre dor
Darul meu
Poate, pentru alții, darul meu ar fi
fără vreo valoare, ne'nsemnând nimic
în gândirea celor care nici n-ar ști
câ e fără seamăn, cât ar fi de mic.
Pentru ei, pământul, floarea, mâna mea,
stând așa, întinsă, parcă a cerșit,
e-un tablou nevrednic, bun a-l arunca
și-a uita pe-acela ce l-a dăruit.
N-ar putea să vadă cum, în miezul său,
aura iubirii se înalță, vag,
din petale-albastre care-n gândul tău
sunt priviri cu care te-nveleam cu drag.
Numai tu, iubito, dincolo de el,
vezi cum eu, c-un zâmbet cald și dezarmant,
îți ofer în suflet un întreg castel,
mai presus de aur sau de diamant.
Numai tu-l vezi altfel, numai tu-l dorești,
știi de unde vine și, cu darul meu,
sufletul îți cântă pentru că iubești,
iar în ochi ai lacrimi. Le-nțeleg doar eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre zâmbet, poezii despre valoare, poezii despre muzică sau poezii despre flori