* * *

verzi mi-au fost ochii
când norii fugeau
spre un tărâm al nemişcării
visând diluat
un somn adânc
al pădurii ce caută şi azi
explicaţii ce şi-au pierdut sensul
în fiecare atom
ce pare nonsens
când cerne privirea
un dor căutând
sensul setei de verde
e foamea ochilor mei albi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiu

cât de adânc
şi cât de ascuns
mi se pare
sensul acestei lumi
ce construieşte tuneluri
sub mare

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii

lupii sunt alte viziuni
ale minţii mele
adânc străpunsă
de foamea iernii
nimic la voia-ntămplării
nimic mai pur ca această
zăpadă murdară din ochii lor
nimic
simt teamă şi febră de sânge
în chiar paşii mei umili pe această planetă
când inima mea îndrăgostită de cer
se dă ofrandă colţilor albi
ce nu pot sfârteca nimic îngheţat

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

moartea îşi puse
şosetele verzi

în sensul giratoriu
ambulanţele sună a spaimă

brancardirii părăsesc tărgile

în zvon de neputinţă
revin cocorii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

nu-mi lăsa moştenire
tot ce n-am avut şi avem
într-un anume moment
sunt fragilă ca un munte de sare
ca o mare fără de ţărm
un vis uitat în alt somn
zăpadă neninsă în lanul de grâu
ca o apă ce curge în amonte
nefiresc şi totuşi îşi caută albia
nu mă lăsa să mor în noaptea asta
când perseidele sărută timpul
ce se stinge lângă noi
rămâne o iluzie şi-un semn
crestat adânc de dumnezeu
în inima pădurii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când m-am născut
Dumnezeu a uitat
să-mi pună culoare
în obrajii ce simţeau
foamea de verde
şi m-a lăsat albă
ca o zi de duminică

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exil

locul spre care se duc elefanţii
când vor să adoarmă
cu fruntea rezemată de nori
pare a fi un nonsens în cursul
firesc al luminii de la capăt
înspre acum
exil în azil sau moarte în exil
mă întreb
de ce atâta risipă de viaţă
pe drumuri ce converg totdeauna
la fel?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul vieţii mele

Lumea sub ochii mei

Pe pământul alb din cale
Se văd urme de petale
Aruncate de prin zare
Curge lin şiroi de ploaie.

Frumuseţea din natură,
E cuprinsă în mister.
Farmecul lăsat de lună,
Stă, privind spre noi din cer.

O lumină albă,
Stă pe cerul înnorat,
Un luceafăr, o petală,
Mult e drumul de urmat.

Timpul pare că se scurge
Şi urmează repetat
Lumea intr-un văl de sânge
Nu-nţeleg de ce-a oftat.

Omul simplu în tăcere
Luminat de-a lumii soartă
Îngropat, plin de mistere
Caută cu dor o poartă.

Nu se poate renunţa
La clipele cele mai grele
Fără vise, a lupta
Ăsta-i sensul vieţii mele.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea în care pătrundem născându-ne este crudă şi cruntă şi totodată de o frumuseţe dumnezeiască. Să credem că predomină lipsa de sens sau sensul este o chestiune de temperament. Dacă lipsa de sens ar prevala în mod absolut, ar dispărea tot mai mult, pe măsura evoluţiei, caracteristica vieţii de a fi plină de sens. Dar nu acesta este - sau nu-mi pare mie că este - cazul. Probabil că, aşa ca în toate problemele metafizice, ambele sunt adevărate: viaţa este sens şi nonsens sau are sens şi nonsens. Nutresc speranţa anxioasă că sensul va fi preponderent şi va câştiga bătălia.

citat celebru din Carl Gustav Jung
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt pată de mov
Din trupul glicinei
Tăiată
De cei ce mi-au fost
Mentori
Ea va rămâne pe veci
Altfel de primăvară
Eu o să fiu
Minusculă pată de sânge
Din movul ucis
De brume târzii
Când ei
Mentorii mei
Aprind lumânări parfumate

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândesc

Eu dragule îţi scriu scrisoare
Gândesc că ai să mă nţelegi
Vreau să mă transform în floare
Când treci să mă culegi

Ori stea să fiu eu arzătoare
Căci ochii tot spre cer privesc
Prin norii albi eu pribegesc
Să-ţi fiu eu scut apărătoare

Sau înger în somn să mă visezi
Mi e dor de tine vreau să ti spun
Miros de tei si frunze verzi
Si toate acestea ce ti propun
Că te iubesc tu să mă crezi

Mai bine floare am să fiu
Să înfloresc pe câmpul înflorit
Cânta-va greirii până târziu
Acolo unde dragule tu ai copilărit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ninge obidit
într-un anotimp
ce se pierde
în zăgazuri
nedesluşite

tăcuţi
numărăm paşii rămaşi
spre drumul luminii

pierdem sensul mişcării

abisul sună insistent

la poarta uitată
de însuşi dumnezeu
ninge amarnic şi trist

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei

Ochii mei ţi-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.

Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.

Ochii mei ţi-au visat
dorinţele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.

Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniştit
din licuricii de safir.

Ochii mei ţi-au zâmbit
strălucirea soarelui
prin focul mocnit
din adâncul sufletului.

Ochii mei ţi-au dedicat
prin versuri rimate
cel mai preţios smarald
din poeziile create.

Ochii mei te-au adorat
iubite, înger – ireal
prin curcubeul desenat
din puritatea de cristal.

Ochii mei ţi-au lăcrimat
ploaia amintirii
prin suavul picurat
din tristeţea despărţirii.

Ochii mei acum sunt cenuşii
şi-au pierdut strălucirea
de umbre şi neguri fumurii
când le-ai furat tu iubirea.

poezie de Elena Seceleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenii

am vrut să strâng
în braţe un arbore
din imensitatea pădurii
dar mi-au amorţit
palmele, gândurile
mamă
si sufletul mi-a îngheţat

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă uit la un film sf aşa
ca să îmi duc timpul rămas
într-un cadran ce bate nemilos
şi-mi pare că viaţa asta a mea
a fost gândită de aştri
sau zei cu chipuri întoarse cumva
spre ochiul din frunza mereu verde

când cineva ucide pe altcineva
în numele unei legi fără substanţă

rămâne un liber arbirtru
telecomanda îmi este aproape

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul pare să vină spre tine, probabil eşti pe sensul de circulaţie opus?

citat din Steven Wright
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De azi tu poţi s-abandonezi,
Privirea mea mirată şi umilă.
Culoarea ochilor mei verzi,
Poţi în seringi s-o tragi fără de milă!

catren de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E multă agitaţie în jur

mulţimi de mâini
îşi iau rămas bun

alte mulţimi
îndeasă batiste
în buzunarul din piept
sau între coaste

acarii declară grevă

câteva trenuri deraiază

pierd sensul mişcării

o voce răguşită anunţă
următoarea staţie este pe dreapta

totul pare a fi şi n-a fost

batista rămâne pe fierul coclit

eu îmi odihnesc fruntea
între staţii de vis

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de departe e
ce mi-ai promis?

mi-e foame, mamă!

tu cântă, sapă
te uită-n jur de-a lungul şi de-a latul
să vezi câţi sunt ca noi şi rabdă

mi-e sete, mamă!
am obosit de foamea ce mă roade
adânc, adânc

e o fântână mai încolo
de-al nouălea rând

să ai răbdare, sapă
sapă până când
pământul tot o să îl simţi în gură
şi nu uita să cânţi

Copile!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor să nu mai ştiu nimic
Şi să iubesc în nopţile târzii
Acei ochi verzi, poemul meu demonic
Ce gândul mi-au furat în clipele pustii.

Mi-e dor să vii în nopţile cu Lună
Să ne iubim ca doi nebuni râzând
Dacă ţi-aş fi a inimii nebună
Ai mai fugi de mine suspinând?

Mi-e dor de noi în clipele lui Marte
Când ne plimbam prin ploaie liniştit
Tu mi-ai rămas, cu un parfum aparte
Şi te păstrez în tâmple, ca pe-un mit.

Mi-e dor să vii cu primăvara la rever
În păr să-mi prinzi un ghiocel plăpând
De vei pleca în tine am să pier
Un strigăt mut, un înger lăcrimând.

Mi-e dor să nu-mi mai fie dor
De tine şi ochii tăi cei verzi
Mi-e dor, şi-n tine vreau să mor
Iubindu-te, de ce nu vrei să crezi?

Ţie îţi este dor vreodată
De mine şi doru-mi de copilă?
Îţi mai aduci aminte că odată
Ţi-am fost păcatul fără vină?

Nu îmi răspunde căci mă porţi
În piept de când au înflorit castanii
Eşti tu pribeagul ce la porţi
Mai baţi şi-acum deşi trecut-au anii?

Voi înflori şi eu precum salcâmii
În fiecare an în gândurile tale
Să-ţi aminteşti că noi am fost nebunii
Ce inima şi-au îngropat-o-n mare.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insetata de verde

Când prea mi-e soare
m-aşez sub verde
şi beau însetată
sensul apei
din rădăcina copacului...
atunci
se întâmpla ceva neobişnuit
un fel de fermentare
şi dizolvare
într-un verde.... înverzănd.

poezie de Maria Nicolae
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!