* * *
mă uit la un film sf așa
ca să îmi duc timpul rămas
într-un cadran ce bate nemilos
și-mi pare că viața asta a mea
a fost gândită de aștri
sau zei cu chipuri întoarse cumva
spre ochiul din frunza mereu verde
când cineva ucide pe altcineva
în numele unei legi fără substanță
rămâne un liber arbirtru
telecomanda îmi este aproape
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre timp, poezii despre ochi, poezii despre legi, poezii despre frunze sau poezii despre filme
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.