De azi te las

De azi te las cu macii în grădină,
Din cupa lor s-aduni iubiri trecute
Şi să te joci c-o rază de lumină,
Găsită-n dimineţi necunoscute.

De azi te las la poartă de destin,
O vei deschide doar cu o privire,
Va plânge timpul c-a rămas puţin
Şi poate absenta... la întâlnire.

De azi te las să îţi întinzi aripa,
Să poţi zbura spre orizonturi noi,
Să poţi pluti şi să-nţelegi risipa
De soare alunecând pe sânii goi.

De azi te las, eşti liberă şi pură
De lacrimă tu vei uita curând
Şi-atunci când sărutările se fură,
Luceferi albi... în suflete pătrund

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plec...

Te las de azi cu labirintul
În care-ţi place atât de mult
Şi plec acolo unde vântul
A dus iubirea mai demult.

Te las... Rămâi doar amintirea
Pe care nu mi-o mai doresc,
Şi voi lăsa pe veci iubirea
În cufărul cu nefiresc.

Te las să fii doar călătorul
Ce-a locuit fără bilet,
Acolo unde-asteaptă dorul
Când geana-i udă de regret.

De azi îmi eşti doar poezia,
Ce-am scris-o-n nopţile târzii,
Când mă jucam cu fantezia,
Visând la basme străvezii...

poezie de Dorina Omota din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă las Raiului tău

Îmi las pe mâna ta iubirea
Să te desfete nesfârşita
Cu-alura-i albă şi neprihănirea
Roză hulită până-acum de moarte.

Îmi las pe mâna ta lumina
Cu ochii-n lacrimi să o vezi
Şi până-n tălpi purta-voi vina
Izvoarelor cu gânduri repezi.

Îţi las sub palme sânii plini
Să-mprăştii truda lor, din chinul
Iadului să zvârli pelini
Nemângâierilor preaplinul.

Îmi las pe mâna ta orbire
Ştiind c-o vei sui în cer
Că-ţi va luci în piept pieire
Steaua-mi, cu ea să mori.

Mă şterg din mine toată
Chip, formă-albastră, fire
Cristal farului tău pun umblet
Numelui meu, Iubire.

Raiului tău mă las zidire
Mă leagă-n lanţuri de lăstare
În stihurile-ţi strai de mire
Şi-n veşnicii de abis la picioare.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las

Las dragostea-mi înfometată
Să-şi ducă-n cârcă dorul,
Las ochii mei secaţi să plângă
În hohot dupa el
Şi inimii frâu liber las
Sa ardă de nebună,
Iar sufletului golul
Să-l care de stingher.
Las rana vieţi-mi să se-arate
În chinuri şi în suferinţă,
Iar timpului în ani îi voi lăsa
Profundul să-i masoare,
Tăcerii, libertatea ne-ngrădită
Să-şi strige neputinţa
Şi glas, durerii de-o viaţă-oi da
Să urle-n gura mare.
Las azi în urmă tot
Nevrând să ştiu
În mâine ce s-ascunde,
Las lacrimile-nvolburate-n val
Trecutul să-mi inunde.
Las vântului să spargă zarea
Cu greaua mea povară,
Apusului sa înnopteze
Ce-a fost odinioară.
De-o fi-n zadar cu tot ce las
Să ies din neputinţă,
Las răsăritul să se-aşeze
Pe calda-mi suferinţă.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las totul...

Las timpului uitarea
şi toată durerea mea...
Las visului chemarea
şi fericirea ce o caut...
Las totul în mâinile
iubirii şi a dorinţelor
pe care trupul meu
le caută...
Femeia din mine te
strigă şi las infinitului
căutărilor mele rebele
şi curcubeului bucuria
existenţei...
Las toamnei hainele
ude de lacrimi...
şi dragostei culoarea
albastrului de Voroneţ!

Las totul pentru iubirea,
pe care mi-ai dăruit-o,
iubite, de vis!...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las noi, ca las nimeni

Cetăţean cu mic venit,
Când partidul votu-i cere,
Gheorghe e băiat cinstit...
Ba c-o ţuică, ba c-o bere.

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las iertările

Las iertările creştine
Pe tărâm nepământesc,
Inima... ce bate-n mine
Spune, încă, să iubesc.

Buzele mi-s rugăciune,
Sânii-s un sfinţit... altar,
Ochii patimi şi tăciune,
Aripa de înger... har

Mi-e sărutul... judecată,
Mâna... clopot către cer,
Poarta vieţii-i descuiată
Şi destinul... giuvaer.

Las căinţa pentru mâine,
Cel de sus... e iertător,
Dragostea îmi este pâine
Şi amorul... viu... izvor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avere

Azi nu am nimic sub soare,
Dar vă las,
Viruşi noi pe monitoare...
Sunt un AS.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi las...

Îţi las povestea de Ev mediu
Unde ne-am fost întâi popas,
Un roşu japonez pe perini
Şi graba mută dintr-un ceas

Îţi las lentoarea din alinturi
Şi mierea scursă din amurg,
Mirosul de pământ sălbatic
Şi pasul rătăcit prin burg

Îţi las o unghie pe piele
Şi-o prăbuşire în beţii
Nuntaşi pe poduri de nuiele
Să nu mai vin, să nu mai vii

Îţi las în gânduri spinul verii
Însângerat şi dus mereu,
Un râu în josul unei case
Lipsind din ea şi tu, şi eu.

Îţi las o geamănă în sânge
Trăind a crini şi a tăiş
Îţi las viorile să umple
Acest deşert cu nou frunziş.

Îţi las ce am simţit asemeni
Tot ce-am atins şi n-am atins
Un tu şi eu, rotund de lună,
O ţară peste care-a nins

Un Dumnezeu scriind iubirea,
Pe foi din noi, cu scrisul mic,
Îţi las scrisoarea lui la uşă
Şi rana frunzei, într-un plic

Îţi las inelul clipei care
Desprinde tot şi uită mult
Las linişti mari peste-o poveste

Şi-n stradă, marele tumult.

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaos de trăiri

nu am nici azi chef să schimb lumea
las asta pe seama politicienilor, liderilor religioşi, îndragostiţilor,
laureaţilor premiilor Nobel în literatură sau mai ştiu eu în ce...
să mă schimb pe mine şi lumea mea interioară
asta e tot ce contează...

uneori o carte bună şi un tril de păsărele
sunt cele mai mari fericiri pe care le poate avea omul

nu am azi chef să mă înalţ mai sus de constelaţii
las asta pentru ziua când îmi voi fi îndeajuns de mult de prisos
şi atunci voi explora frenetic toate galaxiile
când mă voi transfigura într-o licărire de stea

uneori e de ajuns să-l asculţi pe Bach
pentru a arunca o ocheadă paradisului

azi am chef doar de poezie în forma ei cea mai frustă
să creezi din nimic versuri, să adulmeci din neant cuvântul nefixat
să fii un mic creator pe lângă marele creator
e cel mai frumos sentiment pe care-l poţi avea

uneori e suficient să-i citeşti pe Socrate, Alexandrian şi Vasile Lovinescu
ca să poţi redimensiona universul lăuntric.

şi solitudinea poate fi plăcută
când îţi umpli ziua cu un adaos de trăiri
vibrante

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai fost las

Intre iubire si ura-i un pas
Pentru noi asta e tot ce-a ramas
Simt cum ma zbat si mi-e cald si mi-e frig
Si te strig
Pentru acesta absurda iubire
Singura cale e o despartire
Dragostea noastra ajunsa e azi
La final
Doar un pas de-am continua
Minciuna o vom face si mai grea
N-as suporta lasitatea ta

Ai fost las personaj de bal mascat
Ai fost las de minciuna vinovat
N-ai avut niciodat curaj sa-mi spui deschis
Ca-am fost doar o aventura
Ai fost las

Peste durerea altei femei
Care te-asteapta in bratele ei
Nu pot sa calc si nupot sa trec
Orice-ar fi
Peste o alta nefericire
Tot ce-ai cladit a fost amagire
Pentru aceasta vina ce-o porti nu te iert

Ai fost las personaj de bal mascat
Ai fost las de minciuna vinovat
N-ai avut niciodat curaj sa-mi spui deschis
Ca-am fost doar o aventura
Ai fost las

cântec interpretat de Laura Stoica
Adăugat de marius aldea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau durere azi

Azi, nici o durere nu vreau şi nu va fi,
Noaptea a trecut şi-acum i-o nouă zi
Puterile-mi revin şi las durerea toată,
Undeva în drum şi nu-i deschid vreo poartă.
E-o zi cu veselie, dar nu-mi ridic privirea,
Nu vreau ca azi să cunosc amăgirea,
Aş vrea ca în lumină să fie al meu chip
Şi zâmbetul să-mi spună că şi eu particip.
Azi ziua e senină fără amintire,
Dar va fi şi azi o nouă pregătire.
Încerc să duc la capăt toate ce am în gând,
Ca roadele să-mi vină din mine, curgând,
Să nu mai fie iară durere şi mult vânt
Şi lacrima mea să plece cu mult avant.

poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi exista de-a pururi

Ca amintire dulce sărutu-ţi va rămâne,
De cad zăpezi în noaptea amorului nebun
Şi vântul prinde-n braţe tăcerile păgâne,
Tot răvaşind nimicuri... la margini de cătun.

Îţi las şi-o-mbrăţişare la cumpănă de stele,
Când fulgii în fereastră... se vor izbi... uşor,
Să pună flori de gheaţă în umbra de perdele
Şi fire de mătase... luceferi de cobor.

Când dimineaţa vine... mă vei uita, se poate,
Dar în adânc, fierbinte, mă vei simţi mereu
Şi-n sânul ce tresaltă şi încă, se mai zbate,
Voi exista de-a pururi, iubito, numai eu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum des, cum doare

mă doare să îţi spun, fireşte
o, mâinilor, din care chin sau trudă,
ca un năprasnic lup la pândă,
să mă ucizi sub ochi, sub dungă.
prin vrerea mea, mă las deoparte,
ca orice cruce prinsă-n garduri,
sunt, doar, un muribund cu drag de lună
şi un apus ce mi se zbate, rar, în tâmplă.
când umărul stingher s-a aplecat,
coroană peste trup întinsă,
am înţeles, şi-am plâns încet,
în gând, ca un bărbat.
azi, nu privire înaltă!
azi, nu pământ din tină!
azi, larg aud în zări vioare
şi...
viu, acelaşi cântec,
cum des,
cum doare.

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă las cântecele mele (cântec pentru prieteni)

Va las toate ce-au fost bune,
Dar si cele ce n-au fost,
Va las tot ce nu pot spune,
Nu mai are nici un rost.

Va las dragostea pierduta
Si tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai saruta,
Va las dorul meu de voi.

Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.

Va las drumul catre luna
Si copacii mei stingheri,
Va las lupta mea nebuna
Pentru viata, pana ieri.

Va las lacrima cu care
Am dormit la capatai,
Va las noptile amare
Si lumina mea dintai.

Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.

Va las gandul de pe urma
Sa va apere mereu,
Va las iarba, cerul, marea
Va las tot ce am fost eu.

Va las sufletul in palme
Azvarliti-l printre fragi
Si iertati-mi voi povara
Toti cei care mi-ati fost dragi.

cântec, versuri de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocarea de azi pentru tine: Poţi renunţa să mai crezi în forţe externe care să îţi paraşuteze ajutoare şi să priveşti în forţa imensă ce se află în sufletul tău? Poţi să accepţi că dacă azi nu faci nimic, mâine nu faci nimic şi poimâine la fel, te vei afla într-o situaţia mai rea ca azi? Poţi să accepţi că TOATĂ responsabilitatea e acum în braţele tale? Că indiferent ce obstacole sunt în calea ta te poţi ridica din mijlocul celei mai mari mizerii şi să urci muntele? Cu greutăţi spre stele!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de iarnă

De azi sunt ţurţuri de lumină
Şi-atâta linişte e-n noi,
Că ne-au rămas copacii goi
Şi vor mai trece ani-lumină,

Când, fluturi albi, şi reci şi moi
Adorm în ne-ntinată tihnă...
De azi sunt ţurţuri de lumină
Şi-atâta linişte e-n noi.

Putreziciunea-i iar de vină...
Nu avem linişte, nici tihnă
Se-adună suflete-n furtuni,
Ca într-o casă de nebuni...
De azi sunt ţurţuri de lumină.

rondel de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am promis

Că îmi las în urmă clipa legând-o la ţărm de vis
În Dunărea veche-albastră plutind spre alt paradis,
Că las pe nisipul umed, urme, talpa-mi de femeie
Şi un nasture din bluza, ce o mână o descheie.

C-o să las priviri scăldate în reci unduiri de valuri,
Când nebuni cântă Katiuşa ancorându-şi bărci la maluri,
Că-mi las setea de iubire, rătăcită în amurguri,
Rătăcită în dorinţe, făcând cu precupeţi târguri.

Şi o mare sfântă cruce şi pleoapa ce am închis,
Bătăi vagi, prelungi de clopot şi scri tot ce am promis:
Că la rădăcini de sălcii o să las un ochi de jad
Şi speranţa revenirii dintr-un mugure de brad!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul toamnei

Când, în ajun de sărbători,
Mă voi sfârşi, las fructe, vin,
Las grâu, porumb, hambarul plin,
Las totul celor trei surori

epigramă de Gheorghe Chirilă din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături de voi

plec
las în urmă sufletul
când vreţi să căutaţi adevărul
las trupul
când vreţi şă mâncaţi
las cuvântul plin de iubire
când păşiţi în altare de flori
las ochii
să vă lumineze calea
las crucea
când vreţi să dormiţi
mă reîntorc în fiecare noapte la voi
cu fiecare revenire
sunt tot mai gol, mai trist, mai rece

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final de ninsoare

Ţi-am spus că-i târziu, anotimp efemer,
Vor cerne ninsori peste paşi destrămaţi,
Trandafiri de cleştar înflori-vor în cer,
Cocori frânţi de ger vor plânge miraţi.

Poţi pleca liniştit, uită visul! M-auzi?
Ard stele de ceară în vechiul castel,
Iar nori de-ndoială-n risipa cu surzi
Poeţii abstracţi îi vor scrie-n pastel.

Închin azi paharul de-absint şi îţi cânt
Colinda de gheaţă din joc ne-nţeles,
O clip-am crezut în poveste de vânt,
Când macii iubirii dansau în eres.

Brodez o petală din spinul tăcerii,
Se stinge şi umbra perechii de sare,
Ne-mbracă un înger în albul uitării,
Sărut de-amintire îţi las la plecare.

Miroase a cer, ne-ntâmplare şi frig,
Flautistul îngână un vis care doare,
Cresc nuferi de gheaţă, nu vreau să te strig,
Nu plânge, aşteaptă final de ninsoare!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!