Prizonieră

Sunt prizoniera
Gandului amar
Aunecând
Deasupra unui val
Tacută.

Arini foşnesc
Deasupra mea.
Iar puntea veche
Scârţâie şi ea
Sub paşii mei.....

Iti dau ce vrei,
Sa pot a fi
Acel copil
Ce înota
Sub puntea
Care tremura
De râsul meu senin.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Sunt prizoniera
Gândului amar
Alunecand
Pe unda unui val
Tăcută..
Arini fosnesc
Deasupra mea
Si puntea veche
Scartaie si ea
Sub pasii mei...
Iti dau ce vrei
Sa pot sa fiu
Acel copil
Ce innota
Sub puntea
Care tremura
De rasul meu
Senin...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

E linişte în casă,
Doar paşii mei
Îi dau acum viaţă
E linişte în jur
Doar vrăbiuţa
Ciripeşte
Într-un prun
E linişte în ochii mei
Doar gândul bun
Mai străluceşte-n ei

Atâta linişte
Mă doare...
Caut la soare
Alinare
Sunt eu şi el
În curtea goală
Şi vrea cu zâmbet
Să apară
În casa mea
Cea veche
De la ţară

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe val

În valurile vieţii, adesea m-am scăldat.
Eram mereu deasupra, sub val nu am intrat.
Cât am fost pe val, ce mult m-am bucurat!
Când a căzut valul, nu m-am speriat.
Am luptat eroic să mă prind de mal,
Să ies iar deasupra, s-ajung la final.

Cum talazul mării, urcă şi coboară,
Izbeşte în maluri şi se-întoarce iară,
Nu mă dau bătut, nici nu fac scandal,
Mă ridic din apă şi iar sunt pe val.

poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

sunt zâmbetul care apare
la orizont în dimineaţă..
sunt roşul cald care apune
în fiecare după-amiază!

sunt galbenul de păpădie
ascunsă printre frunze verzi
sunt trandafirul ce-nfloreşte
jos în gradină... şi nu-l vezi!

sunt tot albastrul de deasupra
sunt cerul şi pământul tău...
te-nvălui în lumina caldă
şi-ţi dpruiesc tot gândul meu!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

şi dacă râsul de copil,
îţi dă o zi cu cer senin,
dacă pe iarbă ai călcat,
dacă în râu te-ai dezbrăcat,
dacă o ploaie te-a udat,
daca -ai trudit.... şi ai iubit...
vei fi un om ce a trăit
din plin... şi împlinit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să fii deasupra mediei? Atunci încearcă să faci în aşa fel încât modul în care surâzi să fie deasupra mediei; interesul faţă de ceilalţi să fie deasupra mediei; intensitatea de a cuceri să fie deasupra mediei. Aceasta va schimba totul.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit toamna

Cad frunze ruginii şi se aştern covor
Sub paşii mei foşnesc ca şoaptele de-amor
Pe cer, deasupra mea, pluteşte un cocor
Ce pare rătăcit de stolul călător.

E toamnă şi pustiu, şi parcul este trist
Pe strâmtele alei e doar un poliţist,
Iar eu mă plimb tăcut, de parcă-s un turist
Intrat într-un tablou în stil renascentist.

Un nor mare şi gros se-apropie grăbit
Şi ploaia va cădea din ceruri negreşit
Iar soarele s-a dus uşor spre asfinţit,
Căci ziua s-a scurtat, iar noaptea s-a lungit.

Pe-o creangă, în copac, un corb de abanos
Se uită cu nesaţ la un covrig de jos
În timp ce lacul mic, care zâmbea frumos
Acum îmi pare-a fi un pic morocănos.

Spre casă mă îndrept, că s-a întunecat
Şi parcă din senin răcoarea s-a lăsat
Un câine vagabond a pagubă-a urlat
Că toamna e aici, iar vara a plecat.

poezie de Octavian Cocoş (4 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheaţa

Tăcerea ce-i?
O mască, ştii şi tu
E gheaţa ce ascunde
Deasupra unui rau
Zbuciumul apei
Coborâtă din munţi
Pe trecerea timpului.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleci în iubire

te oglindeşti în franjurii lunii
printre norii ce inghit gandurile mele
devii parte tacuta a noptii
şi ma imparti cu tine
în bolta ce demult m-a ascuns.

curgi asemeni lavei incinse prin mine
te zbati in orologiu pe puntea secundei ce ma ucide
cu pieptul vanjos strapungi clipa
în care am ramas sa-ti fiu privire
privindu-ma in tine.

mă vrei sa iti fiu in tampla vantului
să te pot saruta cu fiecare dimineata
te lupti cu profetii ce striga cu glasul
pasarilor mereu ca exist.

lancea iubirii o implanti fara teama
orbirii, muscandu-mi linistea ce ma tine
prizoniera in lumina lunii in care m-ai uitat.
pleci în iubire, te intorci in iubire
mă zidesti cu degetela tale
gustându-mi fiecare zbatere sub vesmantul in care
dormim amândoi fără să ne fim.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam scârţâie toate, mon cher

cam scârţâie uşa cea veche,
cam scârţâie scara spre cer,
cam scârţâie într-o ureche
o frunză răpusă de ger.

cam scârţâie ventilatorul,
cam scârţâie traiul mizer,
cam scârţâie frâna, motorul,
şi n-am niciun marche arrière.

cam scârţâie încheietura,
cam scârţâie clanţa de fier,
cam scârţâie dinţii şi gura,
să scârţâi e tot ce mai sper.

cam scârţâie coarda viorii,
cam scârţâie glasu-n eter,
cam scârţâie bilele morii,
cam scârţâie toate, mon cher.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (30 mai 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie la cartea "Puntea suspinelor" de Gh Burduşel; Referitor la titlul cărţii

Pe puntea asta suspinată,
Să nu-ndrăzneşti să treci vreodată,
De mai eşti şi fricos de fel
Te-mpiedici chiar de Burduşel!

epigramă de Any Drăgoianu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrarea într-o zonă

de turbulenţă îi aducea aminte
că nu mergea pe drum cu maşina
ci zboară la înălţime mare
deasupra unui continent plin
de foi tipărite cu poezii
pentru cei care trag iubirea în casă
şi-o aşează la loc de cinste

tremura odată cu avionul
era o vibraţie în tril de ciocârlie
şi bagajul plonjează de undeva
în braţele sale încleştate în cerşitul
milei izbăvitoare de deasupra cerului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se făcea că pluteam deasupra mea

Se făcea că pluteam deasupra mea
Şi discutam felurite subiecte,
Îmi aminteam ce mi-a spus profesorul de sport,
Că sunt o calamitate, iar eu l-am înjurat,
El a chemat o ambulanţă şi m-au dus la spital,
Acolo, toţi umblau în halate largi, albe,
De atunci nu-mi plac halatele albe,
Ce faci, măi băiete, mă întreba un prieten,
Nu mai mergi în insula Creta?
Nu mai am timp, am răspuns, nu mai am timp
Şi nici răbdare, aş înota desigur, aş înota mult,
Aş scrie versuri înotând, Fridolina,
Rău visează Fridolina, lumea este foarte trează,
Eu aş dormi, aş dormi, prietene,
Lumea imnu-l fredonează,
Vin groparii de la bază, dar filiera Barbarosa
E cu ochii pe micoza ce se urcă precum roza,
Pe castelul din Formoza, unde stă madam Ciroza.
Juna mea, Periculoza, dă-mi ce ai,
Osteoporoza, ca să pot sări, săream
Chiar pe lampa din tavan, readusă din Taivan,
Robbi, dragă, liberează sclavii ce te venerează,
Că Nicole de mult aşteaptă o răsplată după faptă,
Ochii ei, minune dreaptă...

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polen de crin

Cum să te las, si cum să plec?
Tu esti frumoasa amăgire,
Esti visul meu in poezie,
Tu esti perfect!

Zâmbesc amar, e in zadar,
Realul a pătruns prin geam,
O zi cu frig si cer senin,
Doar e gerar.

Si totuşi printre amintiri,
Pari cupa albă de la crini,
Polenul galben m-a atras
Nu pot să plec si să te las.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele îşi pierd strălucirea deasupra celor trecuţi în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuşi – trăieşte doar să mănânce şi să respire.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,, Intensitatea veşniciei este eternă şi tulburătoare.
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te las

Te las... să-ţi fie dor de mine
Să vezi când dimineata vine
Că-i întuneric şi e gol
În casă singur dai ocol

Nu ai ştiut ca sa te bucuri
De ochii mei ca flori de nuferi
De limpezimea apei reci
Şi de umbritele poteci

Din râsul meu nevinovat
Nu ai ştiut sa faci palat
Şi candelabru de lumina
Din bucuria mea deplină

Te las... să-ţi fie dor de mine
S-aud în urma mea suspine
Şi dacă nu va fi asa...
Nu- i locul meu în viaţa ta.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar timpul

azi am pierdut
un prieten...
zbura cu aripi de vis
la înălţimi...
deasupra norilor!
- ce tânăr...
ce frumos esti..
ochii mei clipesc
spre soare...
eşti mai strălucitor
decât el...
nu pot să te ating...
chiar dacă
cuvintele tale
îmi încălzesc sufletul
şi atunci..
ca o pasăre
cu aripa frântă
cobor din văzduh
pe o salcie plângătoare
care-n surdină
îmi spune..
-doar timpul e de vină!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însingurare

Sunt tot amurgul înserarii
Sunt patima ascunsa-n flori
Sunt strigat mut al disperarii
In drumul scurt al vietii-n doi

Sunt eu aici cu mine insami
Sunt trupul gandului pribeag
Ce-a obosit sperand in vise
Îngenuncheate intr-un prag

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am votat schimbarea

M-am făcut frate cu dracu',
Să trec puntea, ca săracu'.
Şi când puntea eu trecui,
Văzui Mama Dracului.

epigramă de Alexandru Nacu
Adăugat de Alexandru Nacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverbul spune că te faci frate cu dracu până treci puntea. Pe dracu: are el grijă să nu treci puntea!

George Budoi (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!