Dulce glie

Si ai putea să-mi spui tu mie
Dulcea, dulcea.. mea glie
De ce nu deschizi deodată
Să înghiţi mârlănimea toată...

Să-mi invii napoi, napoi
Curajoşi tăi eroii,
Să taie în necinste şi hoţie
Ce înrobesc a mea naţie...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gângurind

Să pleci din când în când
Să-mi fie dor de tine
Să vii napoi râzând
Să ucizi viaţa în mine
Să fugi cu al meu gând
Prin toată lumea zâmbind
Să-mi stai în braţe gângurind
Să opreşti astrele sticlind
Cu irisul tău cu glas blând
Şi să mă topeşti sărutând
Fruntea şi talpa de heruvimă
Ce-mi cară şi adoră orice patimă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcea mea copilărie

Dulcea mea copilărie,
Nu te voi uita nicicând,
Tu eşti ca o floare pe câmpii,
Eu te voi purta mereu în gând.

Dulcea mea copilărie,
Ce frumoasă tu ai fost,
Eu te chem din nou la mine,
Dar nu are niciun rost.

Căci vremea trece, vremea vine.
Viaţa e scurtă cum e ea
Şi tu te duci de la mine,
Ramâi cu bine, copilăria mea.

poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Copacii sunt seminţe de stele
ce-şi vor napoi locul pe ceruri
printre frunze de nori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă

Du-mă, vântule, du-mă în sudulmă
Ca o frunză bătută de brumă
Ca creastă de val... inspumată
Ca o pană din pasăre... ruptă

Pe o insulă pustie, pierdută
Cu o filă şi o călimară
Si adu-mă de abia pe la vară
Să miros florile de tei, iară..

Si apoi napoi să mă arunci..
Pe un vârf de munte... însingurat
Acolo pe albastrul aşternut
Unde linişte... bei şi mănânci

De unde napoi in astă lume
Nu vei dori să mai ajungi...

sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Ei

Îmi place să te călăresc
Întruna, dulcea mea ispită,
Tu eşti un dar dumnezeiesc
Şi numai mie hărăzită.

Pe şaua-ţi, când mă proţăpesc,
Te-aud cum sfârâi fericită,
Îmi place să te călăresc,
Întruna, dulcea mea ispită!

Şi ţie-ţi place -e firesc-
Să fii de mine călărită;
Iar eu, la rându-mi, îţi şoptesc:
Motocicletă multiubită,

Ce-mi place să te călăresc!

rondel de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi moarte dă-mi!
Ia-mă... dupa clipă...
Să gust dulcea talpă
Gurii, sublimă-mi

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sortit

Să-mi dai un gând de-al tău, să-l înfloresc,
Să-mi spui un vis de-al tău, să-l împlinesc,
Dă-mi plânsul, am să ţi-l transform în cântec
Şi rănile iubirii dă-mi, să-ţi vindec!
Nu-mi mai spune că n-a fost să fie,
Iubirea – ştiu – mi te-a sortit mie,
Degeaba-ncerci să fugi pe alte căi,
Al meu eşti, te dau de gol ochii tăi!
Lăsa-ne-vom în voia valului,
Găsind, în doi, liniştea malului,
Fi-voi, dulcea ta briză de mare,
Tu, îmi vei fi colac de salvare!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A FOST ZIUA INSTRUMENTELOR MUZICALE

Eu, instrumente muzicale,
Nu am în dulcea mea căsuţă,
Căci soaţa a găsit cu cale
Să-mi facă, zilnic... muzicuţă!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia, dulcea fată

Poezia - dulcea fată -,
numai ce-o privesc - şi iată
că de dragoste se-aprinde,
inima în palmă-şi prinde,
capu-şi pierde-apoi deodată.

Vălul nunţii-i scot din ladă,
cu un tiv ca de zăpadă,
unduind în falduri albe,
iar la gât îşi prinde salbe,
caru-n flori aşteaptă-n stradă.

Nunta e în toi. Deodată
Coana Minte se arată
şi trei vorbe vechi îi spune.
Vălu-n ladă iar îl pune -
şi îngheaţă nunta toată.

poezie celebră de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovada mea de nebunie

v-am presimţit demult veninul
ce-n inimă aveam să-l simt
cum picură... apoi cum mint
toţi cei ce vor să bea din vinul

în care m-au zdrobit cu totul
strugure tânăr, dulce-amar
ca să mă treacă-ntr-un brumar
dar n-au putut să-mi stingă focul

privirii, în care am cuprins
nu numai cerul, şi pe voi
şi n-am să cer nimic 'napoi
vă las şi gândul că aţi învins

atâta doar o să-mi mai fie
scrisul acesta-n ultim ceas
ca o iubire ce-a rămas
dovada mea de nebunie

poezie de Ştefania Puşcalău (14 septembrie 2011)
Adăugat de Ştefania Puşcalău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul simplului

Părând ca trăim aceleaşi ore
cu deja vuuri şi aceleaşi obiceiuri
parcă rotiţi ca nişte ace
noi coborâm spiralat
spre găuri negre monotone
absorbitoare de sensuri.
Numai simplul e un tobogan
in care o clipă nu seamănă
cu alta, coborându-ne în sus
napoi spre copilărie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hackeri cu minţi în dungi

Ce aţi găsit pe pagina mea, Atlantida!
De o spargeţi şi o băgaţi în"pungi"
Gândurile şi visurile scrise... ziua şi noaptea.
Sper să vă îmbogăţiţi cu ce doriţi
să-mi luaţi....
Atâta puteţi şi sunteţi învăţaţi
Să distrugeţi şi să furaţi
Ce...!
Încercarea mea de a scrie poezie
Ce-i singura mea în lumea asta, bogăţie..
Şi nu uitaţi... aţi mai spart unul!
Şi am pierdut ce a gândit nebunul
de mine...
Care crede că în lumea asta mai există încă dreptate..
Vă rog dacă mai există şi bun simţ lăsaţi-mă în pace
Să-mi scriu nebunia care mă duce din lumea noastră
În lumea mea.... unde am să rămân...
Până mă voi face scrum

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doarme infinitul

Aiurit de simplă... în inimă te-ai infipt
Tandră aură de răsărit,
Clipind din pleoape adormită, aştept..
Şi privesc cum infinitul doarme la mine pe piept,
Să-mi dai foc cu un zâmbet
Să colorezi zorii... cu irişi si bujori
Acoperiţi in rouă de sărut
Pe a mea câmpie de lut,
Imi esti răsărit şi apus
Să-mi spui ce nimeni nu mi-a spus,
Să uit de timpul căruia sunt supus
In răsărituri de puls cu minus şi plus
Sedus... sedus de al tău surâs solar.
Ca un bob de rouă mă prăbuşesc
Când pleoapele răsar universul unde mă regăsesc...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-ndoi de dragostea mea

Nu te-ndoi de dragostea mea,
Fă-i bine şi-ncredete-n ea,
Căci dragostea mea nu-i o jucărie
Cu care să te joci cum îţi place ţie;
Dragostea mea e adevărată,
E dragoste pură şi e curată.
Nu te-ndoi de mine mereu,
Fiindcă pe tine te iubesc doar eu!
Nu-ţi face probleme la infinit,
Căci dragostea mea n-a luat sfârşit.
Aş vrea să-nţelegi că eu te iubesc
Şi numai la tine mereu mă gândesc.
Aşa că te rog, tu nu te mai teme
Şi nu îţi mai face mii de probleme,
Nu are rost să fii-ngrijorat
Şi nu are rost să te-ndoieşti;
Mai bine ai face să-mi spui imediat,
Să-mi spui tu mie – tu mă iubeşti?!!

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi

Ce-ar fi... să-mi spui că nu mă iubeşti
Să văd cât doresc să-mi devii
infinit

Ce-ar fi, dacă cuvântul meu ti-ar fi
surd
Să văd ce pot debita din absurd

Ce-ar fi să te orbesti de mine
Să nu mă vezi
Să privesc neclintit
Cât pot in cerşetor
Să te ador

Ce-ar fi... să nu mă poţi iubi
Să simt că esti un cer
Să-mi cresc aripi din ce sper
Să-ti fiu cât timp
Mă vei iubi..
Ce-ar dori inima să-ţi fi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ţi descui
din ceaţă, frigul să-ţi răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
şi-ai vrea să strigi şi lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ţi fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poţi să zbori
de prinsă-n mreje... să-ţi tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranţe,
să-ţi compun versuri la romanţe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ţi... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ţi fiu
cum voal de păr, miresmi să-ţi ţiu
să nu se-mprăştie nu ştiu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauţi suflet, dorinţi vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum eşti tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poţi să spui;
că înger eu îţi sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topeşti de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş rupe pleoapa

De ar putea ochii să-mi scrie poezii
Căci frumuseţea nu ţi-o ştii
Gioconda s-ar disipa
Şi de-aş putea rupe pleoapa
Să vezi şi tu...
Ce culori ai sub ea
Contur şi foc de stea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unuia stresat de nevastă

Aş da zile de la mine
Cântă unu-ntr-un zăvoi;
Să-mi iei pacostea cu tine
Şi să n-o aduci 'napoi.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pierd în dulcea mea visare ...

Afară-i toamnă umedă şi rece,
Cu frunze-abia ţinându-se de ramuri,
Cu picuri prelingându-se pe geamuri
Şi-un vânt năvalnic care-n goană trece.

În gura sobei jaru-ncet trozneste,
Iar eu mă pierd în dulcea mea visare,
Cum filele se pierd din calendare
Picând în noaptea care trainic creşte.

Un foşnet pe podeaua din odaie,
Mă face capul să-l întorc agale.
Iubită mea, cu pletele-i bălaie,

Cu-al ei parfum ce-l risipeşte-n pale,
M-a sărutat cu buze de văpaie,
M-a răsfăţat cu palma ei cea moale.

sonet de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valurile depresiei

Valurile depresiei mă luaseră din nou
Ţipetele minţii se aud ca un ecou
Încerc să scriu cu un stilou
Gândurile de pe hârtie să mi le fac cadou.

Totul e negru, dureros
Lumea mea este pe dos
Nimic nu mai e de folos
Totul în mintea mea e fioros.

Tot ce mă înconjoară e hidos
Cadavrele pe câmp miros
Cerul e noros
Pe câmp e băltos.

Inima mea e sfâşiată
Stau pe scaun şi plâng deodată
Toată lumea e infectă
Dar mai ales ingrată.

Mă duc spre un pom cu o frânghie
Ca să mă sinucid mie îmi trebuie
Şi o leg de pom cum am nevoie
Şi eu de el ca să-mi fie bine mie.

poezie de P. Andreea (19 decembrie 2021)
Adăugat de P. Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!