Doarme infinitul
Aiurit de simplă... în inimă te-ai infipt
Tandră aură de răsărit,
Clipind din pleoape adormită, aștept..
Și privesc cum infinitul doarme la mine pe piept,
Să-mi dai foc cu un zâmbet
Să colorezi zorii... cu iriși si bujori
Acoperiți in rouă de sărut
Pe a mea câmpie de lut,
Imi esti răsărit și apus
Să-mi spui ce nimeni nu mi-a spus,
Să uit de timpul căruia sunt supus
In răsărituri de puls cu minus și plus
Sedus... sedus de al tău surâs solar.
Ca un bob de rouă mă prăbușesc
Când pleoapele răsar universul unde mă regăsesc...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre seducție
- poezii despre rouă
- poezii despre puls
- poezii despre lut
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.