Valurile depresiei
Valurile depresiei mă luaseră din nou
Țipetele minții se aud ca un ecou
Încerc să scriu cu un stilou
Gândurile de pe hârtie să mi le fac cadou.
Totul e negru, dureros
Lumea mea este pe dos
Nimic nu mai e de folos
Totul în mintea mea e fioros.
Tot ce mă înconjoară e hidos
Cadavrele pe câmp miros
Cerul e noros
Pe câmp e băltos.
Inima mea e sfâșiată
Stau pe scaun și plâng deodată
Toată lumea e infectă
Dar mai ales ingrată.
Mă duc spre un pom cu o frânghie
Ca să mă sinucid mie îmi trebuie
Și o leg de pom cum am nevoie
Și eu de el ca să-mi fie bine mie.
poezie de P. Andreea (19 decembrie 2021)
Adăugat de P. Andreea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
- poezii despre negru
- poezii despre inimă
- poezii despre hârtie
- poezii despre gânduri
- poezii despre durere
- poezii despre copaci
- poezii despre cadouri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.