Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Happiness in winter (2)

să fiu intimă cu zăpada
așa cum sunt cu propria piele
cu amintirile / copilăria / catifeaua sau iubirea
s-o port: haină regală cu intimidantă trenă

de gheață flori să-mi fie diademe
cu fiecare fulg să toastez
duhovniciei lui să mă împărtășesc
el să renască-n mine ierni aducătoare de poeme
cu felinare ample și avalanșe bune
frig să nu-mi fie / fără să preget cu privirea să m-adap
din al țărânii de hermină culcuș iarna

vis de copil să curg prin gând de stânci cu albe tâmple
să-mi intre iasomie-n păr când gerul prinde uriașii țurțuri

în valea înverzită sub nămeți
să bată clopote
un vârf de deget să îmi pierd
cuib să mă fac
ca o zăpadă în mine semințe să păstrez
să nu te caut. doar să te-ntâlnesc...
cât două Poluri Nord să facem bulgări
s-aducem reni și spiriduși
îndeajuns să fie pentru toți așteptătorii

reîncarnați în noi, adevărații,
! să nu ne mai oprim din nins!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Anunț (2)

vreau o iubire
ca o holdă. merg prin ea cu picioarele goale
și-n loc de incizii să-mi implanteze-n glezne levănțică
macii să-și întoarcă privirea când trec / să nu țină supărarea
decât așa... și mai roșii se facă

chem o iubire
care și atunci când va face zgomot
să nu fie decât liniștea prinsă de poemul păsării
de acolo de sus sferele vor capta frenetic teluricul
în tandem vor așterne corturi iluminate
– zboruri albe desfășurate-n miez de noapte

la nevoie închipui o iubire
ca o cruce peste care de bună voie să mă întind
cu zâmbetul mare cât ploaia de vară / cât un verde
să fiu scoarța-etanș ce ferește de alteritate
să nu dau zor cobor... poate doar atunci când
tu vei vrea să facem schimb de identitate

aștept o iubire
ca un duh blând / domesticit. când voi pleca
ea să-mi ude veghile / neuitările
de noi să-mi amintească

acea iubire aștept
care să-mi completeze jurnalul / cu iasomie să-mi întregească gândurile
cărțile și rugăciunile ea să mi le aleagă
zilele de priveghi și nesupunerile

caut o iubire
care să fie prietenă cu anotimpurile
fiica cea bună a lămâiului / confidenta răsăritului
ce nu-și reneagă asfințitul
poate puțin prea vorbăreață câteodată
frivolă cât să fie șarmantă. numai de mine să se lase subjugată

ating o iubire
din ea fac rochia mea de seară
dimineața cu care îmi împrospătez ochii
(că induc în eroare sălbaticia curată a piersicilor)
oglinda de pe noptieră / mănușa din catifea...
povestea cea adevărată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar dacă nu am răstignit toți fluturii

am presat totuși o floarea de colț lângă una de măr
și de aatunci doare fiecare fir de iarbă de sub vis
cum sufăr de golul fiecărei scoici adusă de lună
la poalele mării
dar știu că port vina pentru toate dezastrele
mai ales pentru cele ratate
de fapt apocalipsele acestea sunt cele mai grele
îmi amână tăcerea și nu-mi lasă loc de veșnicie

pentrunu aș vrea le ud cu uitare
înainte de a trece prin apa
care-mi va despărți trupul de suferință
și sufletul de apăsarea timpului
îmi voi sufleca amintirile
nu aș vrea uit nimic din ce ți-am promis
poate că o să am o eternitate
sau poate că o să fie doar o clipă
cât să-mi aleg o altă lume în care se te caut

oricâte blesteme mi-ar brăzda mintea
voi culege de fiecare dată mărul -l împărțim
cum altfel să-mi caut sub tâmple cerul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce să-mi fie....

de ce îmi este dor de tine
când poate să nu-mi fie dor
de ce nu-mi este dor de mine
când vreau plec de aci, mor,
de ce nu-mi este dor de o altă
ființă pe care nici că am iubit
să fie chiar o cealaltă
cu care în vis eu am trăit,
lăsați-mă mai bine în pace
căci vreau mor, plec de aici
să nu mai dau de vreo rapace
cu ochii mici, de licurici,
să-mi faceți sus, un cuib de paie
aproape de cerul cu nori
vină doar cele bălaie
să ne iubim din noapte-n zori,
și eu vă privesc de sus
să n-am cuvinte pentru voi
decât mai fiu supus
mai bine dorm între strigoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vama iubirii

Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?

Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe că îmi ești
aceea ce,-n credințele lumești,
din inima-mi privește viitorul?

Să-mi fie dor? Nu-mi e, și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.

Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
treacă de-a iubirii noastre vamă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce-am venit pe lume?

Eu n-am venit pe lume să mă așez la masă
Și aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.

Și n-a știut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.

Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.

Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.

Nu știe nimeni încă, nu știu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viață:
De ce mi-a fost durerea și adăpost și haină,
În fiecare noapte și-n orice dimineață?

Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vama iubirii

Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?

Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe că îmi ești
aceea ce-n credințele lumești
din inima-mi privește viitorul?

Să-mi fie dor? Nu-mi e și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.

Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
treacă de-a iubirii noastre vamă.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe patul cu flori albe

Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe fața ta și fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranțe cu tine aș zbura
într-un vis de iarnă de te-aș atinge
pe patul cu flori albe aș dormi o viață
și deodată din vis aș vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aștept să mă privești
și fața -ți fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viața ta tu primești
fără a ști de mine să-mi dăruiești iubire.

poezie de (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte nespuse

Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.

Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.

Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.

Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum -ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.

Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipa

De-ar fi scot din amintiri o clipă
Și, în puterea mea, un timp s-o am,
Aș vrea văd, în ea, cum se-nfiripă
Tot ce simțea acela ce eram.

Și poate-aș crește-o cât aș vrea să fie
De-ar fi să-mi placă mult ori aș dori
Să-mi fie mare cât o veșnicie
Sau, dacă-i mult, măcar cât ține-o zi.

Iar de va fi ca ea să nu-mi mai placă,
Aș strânge-o-n pumni, aș face-o gând uitat
Și n-aș mai vrea cu mine să petreacă
Prin amintiri ce-n urmă am lăsat.

De-ar fi pot s-o fac, n-aș face-o-n pripă
Și nu mi-aș risipi puteri de mag
Pe altceva decât aceeași clipă
Ce revenea când te priveam cu drag.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lume priponită

în mine arde-o lume priponită
de crucea vieții fără de-ntuneric
aprind un lemn de gând
dau foc iubirii
întorc spre cer privirea-ncețoșată
și-ascult cuvântul
cel dintâi din punct

de foc de-argint din lemn
sau fier
sau aer
prin apă calc
și simt că scufund

o mână cât o frunză de măslin
scapă
ridică umbra-n mine
ca pe-un zid

și știu că într-un unghi al lui
al zidului
m-așteaptă
înțelepciunea firii să-mi înalțe
inima-n ceruri peste ceruri albe
și sufletul
în pasăre de foc
mi-l lasă
cenușa lui să-mi fie far prin lume

din spirit aspru ridic
și-n creste
înzăpezite îmi trimit și visul
și frica
frământarea și căderea
când lumina
la ceas de taină reaprinde
viața

e chipul chip al chipurilor aspre
blândețea nu se vede
se trăiește
se pictează

din fir de iarbă
scânteia prinde forță
din lemn din apă și metal
spre gheață

în gheață înnoptez
apoi răsare
el, forța vieții, blândul, asprul
soare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A nins cu flori de măr

A nins cu flori de măr... o primăvară
Cu alb la tâmple și alei de vis.
A nins în noi, azi, pentru prima oară,
Dar flamura iubirilor s-a stins.

Nu știu de câte ierni tot caut timpul
În care-am rătăcit. Mă desfrunzesc!
Acum sunt iarnă, însă din cenușă,
Mai am puterea înmuguresc.

Și uite cum mereu albesc la tâmple!
Ca o himeră-s... Timpul mi-a trecut...
De iarnă, iarăși sufletul se umple...
Și-mi amintesc că am murit demult...

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... -ți descui
din ceață, frigul -ți răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
-ți fiu icoană, rugi pui.

Să-mi spui de nu mai poți zbori
de prinsă-n mreje... -ți tai sfori,
-nnod în cozi de zmeu, sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
-ți compun versuri la romanțe
-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar -ți fiu
cum voal de păr, miresmi -ți țiu
să nu se-mprăștie nu știu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu tine sunt așa departe de mine 2

încerc să-mi amintesc copilăria
rochia și floarea preferată
cum mă încruntam când nu-mi conveneau
lumina / mersul norilor / stările de fapt
dacă DA-N I E-LA se auzea măcar puțin altfel
decât restul grămezilor de daniele și cum
eram cuminte / cum mă revoltam
dacă gerul mirosea a viu / a necunoscut / a dimineața aceea
în care am simțit drumul îndepărtându-se

încerc pun un cuvânt în dreptul
primei emoții adevărate / îmi vin
roiuri albastre / triburi gălăgioase / gânduri bezmetice
cerul căzut dedesubtul pădurii / acolo
strâmtoarea din pântecele mamelor
eu-altcineva adăpându- lacom
din privirea de plastic a unei păpuși speriate
[poate că atunci demult o duruse / poate...
mai mult pe mine...?!
cât de repede am dat pagina?!]

– exist! –

în mușcătura timpului
aerul cauciucat
eșarfa ca o funie amăgindu-nu vrea decât
fim intime... și... așa-și-pe-dincolo...
o las să mă înfășoare / să mă strângă / să mă posede...
până când tristețea cuiva cât o lume
șterge distanța de mine

‹! ești detaliul inofensiv / șifonat pe margini / înghesuit spre inimă!›

un petic turquoise se risipește în oasele ierbii

sunt goală-goală!!... și nu știu de rușine!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cade

cade zăpadă multă să ne-ajungă...

nici nu știu dacă te mai iubesc
nici nu știu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad rătăcesc
sunt și pădure și izvor dar și tăciune

cazi e simplu să te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu știu unde mai sunt cine sunt eu
știu totuși că nu pot calc pe ape

iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad și cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea

doar oamenii de nea au mai rămas
să ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înțeleg doar cei ce sunt copii

mi-a picat așa ciudă pe iarnă
că vrea să-mi intre-n casă și în suflet
în loc stea afară și să cearnă
iar inima să-mi bată fără sunet

nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis oriental

Cu ochi, abia mijiți, visez,
fiu, o clipă, japonez...
Șăgalnic să mă înfioare,
Cireșul înălbit de floare,

Feeric să îmi ningă teama,
Zăpada de pe Fuji Yama,
Să scriu, cu diafanul ceții,
Haiku pe roua dimineții...

Să-mi fie trupu-nveșmântat,
În kimono-ul înflorat,
Să-i fie sufletului hrana,
Buchete mari de ikebana...

Din veac străbun se pogoare,
A samurailor onoare,
Prin minte să-mi plutească crima,
Ce-a stins lumina-n Hiroșima,

Să sorb, o picătură doar,
Din ceaiul verde și amar,
Apoi, urmând imboldul firii,
Să-mi fac, alene, harachiri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De iarnă

De fiecare dată după prima zăpadă ies la joacă
Pagina e la fel mereu, fără cusur, eu la fel mereu, am 10 ani
Pot schimba lumea din două priviri, cuvintele tale
Se topesc în palma mea, așa că-i mai bine să nu ne vorbim
ne-nțelegem din inimi, din oase, dar mai ales din umbrele
Care trec unele prin altele ca fulgii prin piele
facem o veșnicie a noastră în loc de om de zăpadă
Pot opri râuri, ridica baraje acolo-n mintea ta unde-i pustiu
Când se întunecă strigi: Sunt la barieră, deschide!
Să ies tiptil din mine să te-ntâmpin cu pumnii ca două felinare
Punem schele de dor ajungem la steaua polară
Ridicăm o casă, un oraș, fără puncte vamale
Iubirea e singurul virus permis
De fiecare dată după prima zăpadă te sun: Vino la mine!
Pagina e la fel mereu, fără cusur, eu la fel mereu, am 10 ani
Și din păduri învecinate animalele sălbatice
Vin mănânce ceva, nu știu ce, din palmele-ți calde

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu înțeleg ce vrei

De te-aș vrea pe lângă mine
Pe ce cale purced,
Pe ce drum și pe ce culme
te caut apoi cred
din toate, că din lume
Doar pe tine te-am ales
Să-mi fii vraja ce îmi pune,
Un amor neînțeles,
îmi torni otrava roză
În paharul ce îl sorb,
Îmi îmbeți gândirea morvă
Devenind tăcut și orb
Și chemi mereu în noapte
Apoi iute alungi,
Otrăvești clipe cu fapte,
Când eu fug tu ajungi.

Nu-nțeleg ce e cu mine,
Nu-nțeleg deloc ce vrei,
Gândul meu ce-i pentru tine
Poartă-n el parfum de tei
Și te cheamă peste noapte,
Și te caută peste zi,
Dorurile îmi sunt coapte,
Îmi plesnesc în poezii...
Văd prin cerul nopții negrul
Din privirea ta și-n somn,
Negrul este plin de gerul
Ce ne-ngheață de nu-s om
Și îmi pune între buze
Vorbe care le regret,
Fug de mine cele muze
Ce le-am scris câte-un sonet.

Caut prin parc cu frunze dese
Verdele cel liniștit,
Îmi doresc lumini să-mi țese
Gând de foc în gând tihnit,
te uit, sting o vrajă,
Haina ei să o dezbrac,
Potolită îmi vreau șarja
Nebuniei de la cap,
Vreau râd din nou în ploaie,
Vreau zbor prin cerul nins,
Vreau scriu slove pe foaie
Fără lacrimi care-au plâns
Și mai vreau ca ochii-ți focuri
nu-mi ardă inima,
Să pășesc din nou prin locuri
Unde nu e vraja ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă pentru alb

În calendarul nostru-i alb,
A nins în sute de poeme,
Mă-ndrept spre-al vremilor catarg,
Flamură-aprinsă de la stele.
Mi-e trupul jar și taina vis,
Altar pe cântecul durerii,
Cu străluciri de jar am scris
Și-am plâns înspre apusul serii.

În calendarul nostru-i alb,
A nins la tâmple de lumină.
Un sânger, pe un catafalc,
Rănit de-a timpului rugină,
În verbe albe de omăt,
S-a înrădăcinat cuvânt.
Și dor ninsori cu noi cu tot,
De când ne naștem pe pământ.

A nins în sute de poeme,
A nins în toc și-n călimară,
Împodobiți cu diademe,
Lucesc copacii iar, afară.
Troiene lungi de adjective
Din cerurile sfinte ning,
Nu mai există-alternative.
E iarnă iar și iar e frig.

Mă-ndrept spre-al vremilor catarg...
A nins la tâmple și în noi.
Mi-am prins al zilelor șirag,
Mă-ntorc prin timpuri, înapoi.
În mine, focuri simt arzând
Și sunt opaiț lucind pe cer,
Rugină-n frunza tremurând,
Sunt o secundă de mister...


Flamură-aprinsă de la stele
Și vatră altor veșnicii...
V-aștept aici! Am las semne
Iar, pe copacii ruginii.
La tâmple, neaua îmi îngheață.
Trecuta clipă din clepsidră,
În moarte, fie-mi ca și-n viață,
Candelă-aprinsă în firidă!

Mi-e trupul jar și taina vis,
Sunt brad împodobit cu stea,
Colindă, poarta mi-am deschis,
fiu cu voi, măicuța mea.
Din ceru-mpodobit cu flori,
Ninge în mine flori de măr,
În viață suntem călători,
În moarte, fluture în zbor.

Altar pe cântecul durerii...
În râuri, peștii de argint,
Aleargă înspre faptul serii...
La tâmple, alb de timp, smerit,
M-aplec și îngenunchi. Pământul,
De dor, mi-e frate-n suferinți
Și plânge-n literă cuvântul,
Români, români nefericiți...

Cu străluciri de jar am scris
Pe coala verbelor nescrise.
Întreaga viață este-un vis...
Și oamenii trăiesc din vise...
Suflet pudrat cu fericire
De taină și dumnezeiesc,
Ne naștem încă din iubire...
Eu în iubire-ncărunțesc.

Și-am plâns înspre apusul serii,
Cu slove românești de dor...
Am plâns în seara Învierii,
Am plâns pe steagul tricolor.
Mi-e portul, ia și opinca,
Ițarii și ștergarul, nins,
De când eram doar atâtica,
Întâiul scut, întâiul vis...

Și-am plâns înspre apusul serii,
Cu străluciri de jar am scris.
Altar pe cântecul durerii,
Mi-e trupul jar și taina vis.
Flamură-aprinsă de la stele,
Mă-ndrept spre-al vremilor catarg.
A nins în sute de poeme...
În calendarul nostru-i alb...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Troc vital

M-am gândit să-mi fac viața sul,
S-o strâng când simt că prea s-ar pierde,
Sau ca s-o curăț, de-i murdară...
Depozit s-o pun la scop nul,
S-o rotunjesc în pururi verde...
Roșu covor s-o întind, pe-o scară.

Așa, întreb cum s-o fac lucru,
de-i a mea, la propriu s-o am.
Nu dispună ea de mine,
Să-mi stoarcă-n lacrimi, dulce-sucu',
mi-o transform din timp, în ban...
Să-mi cumpăr nouă... de nu ține.

Îmi caut membri pentru club;
ne plătim toți cotizații
Pentru un fond, la reciproc...
Nu plătim dobânzi la cub,
Cu zilele s-avem tranzacții!...
Poate Divin ne-acceptă troc...

Eu, m-am în... "scris"! Poate am noroc!?

poezie de (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să-mi fie viața...

Să-mi fie viața o cântare
Cu vorbe dulci și sunet blând
fac din rană sărbătoare,
nu nutresc vreun negru gând.

Să-mi fie viața nu reclamă
Ci dor spre Patria de Sus
Să merg spre țintă fără teamă,
S-adăpostesc pe cel exclus.

Să-mi fie viața desfătare
În Legea sfântă din Sion
C-așa va fi îndepărtare
De tot ce e în Babilon.

Să-mi fie viața bucurie
mi-e model un Împărat,
Că-n lunga mea călătorie
În harul Lui El m-a păstrat.

Să-mi fie viața far, lumină
Să vadă mulți Orașul sfânt
Să vrea strângă din Grădină
Rostiri cuprinse-n Legământ.

Spre Tron înalț acum dorința
Știind că nu e în zadar,
Că EL transformă neputința
Și-o face un mărgăritar.

poezie de din Pelerini printre versuri (15 februarie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce scârțâie zăpada sub picioare? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!