Cântarea cântărilor
am zile când îmi amintesc
soarele
intră în casă iar eu
mulțumesc lucrurilor din apropiere
că am
pentru ce să nu caut ceea ce caută lumea
bani
respect
onoare
libertatea de-a alege binele și răul
tot mai aproape de buzele tale
false precum zâmbetul unui clown ce reprezintă
atracția vieții
în orașul meu ridicat pe acte de violență
lipsurile provocau anii întunecați peste care
iubirea trecea cu buretele
ploaia umplea trotuarul de spumă
mă aplecam în fața acelei ape de sus
și ziceam
asta-i sare din trupurile celor care n-au ascultat
dacă în loc de stropi suflete se înalță și se întorc
din straturile mai reci ale atmosferei
sunt sigur că unuia ca mine provenit din Sud
nu i-ar plăcea în cer
am avut timp să-mi văd încercările
bucuriile refuzate
viselor despre ce nu trebuia să-mi doresc
mie cel ce vă vorbește
cărțile îmi dau voie să plâng
în pumni
strigându-mi numele
runele
cele mai ascuțite tăceri
din iubirea ta după care săpam în bărăganul uscat de uitarea
primilor oameni arși pentru convingerile lor
adevărat
nu trebuie să-mi fie frică de
cei neputincioși
îmi oferă comorile mâncate de molii
desfac mâinile și ațe lungi se destramă în aer
sărate și ele
vrăbiile după o noapte de dragoste
duc vorba dintr-o parte în alta
cântarea cântărilor.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre muzică
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre vrăbii
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre violență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Și vine o zi
când fiecare dintre cunoscuți are un prieten
convins că poveștile unesc oamenii
cu o singură condiție
să fie
adevărate
când se înmulțesc bogățiile se înmulțesc și cei care
le mănâncă
iubirea zdrobește cireșe în pavilionul urechii
sunetele ating înălțimi anormale
nu că mi-ar fi teamă de ceea ce ar putea să-mi facă
îmi este totuna dacă pică din cer sau din turla bisericii
după un timp oricum voi alege să plec
stelele îmi arată direcția opusă mereu
din copilărie
mă înspăimânta acel sfert de veac
pe care simțeam că nu-l voi mai trăi niciodată
singur
încerc să nu observ câte are să-mi reproșeze viața
pentru că sunt mai iubit decât primul Adam
obiceiul de a ține minte tot mă împovărează
în fiecare duminică mă duci să văd morți
mă bucur că nu sunt ai mei dar mirosul de busuioc
mă umilește încât
urăsc florile primăvara și tot ce mai are verde
moartea sub unghii
îmi place să beau dar nu cum beau pământenii de parcă
nu ar avea pic de respect față de sânge
între sânii unei femei dacă rămâne un punct cald
poți fi sigur că ai lăsat-o în viață deși plăcerea o face să-și țină respirația
un timp
asta dacă știi să iubești
altfel ești ca poeții care scriu despre ceea ce nu pot face
indiferent că te cheamă Paul Emil sau
majoritatea celor care atunci când înțeleg
inima
li se oprește
nimic nu împlinește mai mult decât întoarcerea la cele spirituale
a unui trup furios pe trecut
în plină descompunere
mi-am găsit pomul cunoștinței binelui&răului
ca pe un vechi prieten și bun
mi-a răspuns lovindu-mă peste picioare
eu ascultam așteptând să treacă furtuna
convins că dragostea mea îi va grăbi moartea
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre înălțime
- poezii despre verde
- poezii despre urechi
- poezii despre trecut
- poezii despre sâni
Mulțumesc omului din cer
mă sufoc în locul acesta,
viața are forma unei găuri de vierme,
lucrurile despre care am uitat că există fac să-mi dea
lacrimile
nu mai recunosc minciuna,
poate zahărul m-a făcut imprevizibil sau omul din cer n-a murit
pentru noi,
vreau să ajungă stratul de ozon,
pomii explodați demografic,
șobolanii îndrăgostiți de groapa orașului,
sentimentul de țară se întoarce în cărți,
cine ești tu să-mi spui ''nu face asta'' când îmi tai venele
și pun îndoiala la ''favorite''...
mi-ar fi plăcut iubirea, un fel de inteligență artificială,
îmi trimite atâtea mesaje încât ajung să cred,
nu suntem singuri,
dincolo de trei straturi de noapte, cineva răsucește cheița,
iar eu îmi iau tableta și umblu,
diavolul este un virtual norocos,
mereu găsește pe cineva să-l asculte..
îmi lipsește răbdarea lui Iov,
foamea a rămas dovada că sunt viu,
pentru nevoia de dragoste
mulțumesc omului din cer că ne suprapunem aceluiași gând,
timpul nu se atinge de mine,
după chipul și asemănarea lui
dimineața mi-a fost milă că moartea nu va mai exista,
lucrurile dintâi vor trece de parcă nu au fost niciodată,
la fel, dorul...
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre existență, poezii despre zahăr, poezii despre viermi, poezii despre uitare, poezii despre ozon sau poezii despre oraș
Partea nopții în care nu suntem
stăm de partea târzie a nopții
întârziai cu promisiunea nerespectată
cum ar fi să dau cearșaful deoparte
să-ți dezgolesc umerii și fluierul din piciorul unui pui
de cocor ce-a uitat
să dea ocol lunii
era una din acele întâmplări legate de karmă
de care auzi la televizor
nu eu îți iau tu îmi dai
îmi strâng lucrurile fără să-mi pese
nimeni din neamul nostru n-a avut cancer
rămân urme pe albul zilei
de nerecunoscut pentru mine
Dumnezeu a mers pe această zăpadă
imaculată
iubirea noastră ține prea mult după unii
au cerut morții
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre televiziune, poezii despre religie, poezii despre promisiuni, poezii despre picioare sau poezii despre noapte
Talita kumi
într-o zi n-o să mai pot și n-o să am cui spune
mama îmi aduce droguri despre care
medicii ridică din umeri
să presupunem că aș fi o maimuță
cine ar putea să reziste ochilor mei verzi
nu sunt supărat doar că îmi place moartea
primilor oameni
negrul tău îmi abate gândul de la rău
și nu regret mâncarea din rai
mă las pe spate să văd frumusețea lunii ce pretinde
să te porți bine cu valurile
în fiecare seară desenez un port și îmi închipui că sunt
sătul de romul sălciu pe care jumătate mi-l fură
șobolanii
din pumni
nu mai cred în puterea vindecătoare a singurătății
poate am cerut prea mult de la mine
poate grupa mea sanguină nu acceptă nimic din afară
nu știu cum mă văd dar ceva îmi spune că Dumnezeu
există
doar în mintea mea obișnuită să creadă
că nimeni nu s-a întors din cer
încep să mă conving că îngerii au grade
partide de stânga și programe cu fonduri
nerambursabile
sentimentele fac mai mult decât orice promisiune
a vieții
încerc să-mi închipui că te iau în brațe
42 de kilometri și apoi mor nu înainte să-ți spun că
ai fost singura
care a crezut tot ce preoții ne-au ascuns
de fapt
mâinile tale pe mine înseamnă că pot să-mi pun mâinile
și să zic:
curaj, eu am învins lumea!
somnul îmi provoacă o stare vecină cu nebunia
te văd dar nu reușesc să-mi țin capul
pot să respir dar inima refuza vânătoarea de vrăjitoare
provocată de cele șapte biserici
credința își leagă șireturile și-apoi umblă cu cercul
până la primul cântat de cocoș uit de ce mi-ai spus
înainte ca întunericul să-și lepede hainele
talita kumi
fetițo scoală-te
și ziua va trece fermecătoare și plină de sensuri
ca mirosul pâinii într-un cimitir de brutari
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre pâine, poezii despre îngeri sau poezii despre vânătoare
Când, vorbind despre cărți, mai spune că din ele înveți mai mult decât din călătorii și când îmi dă de înțeles că are o bibliotecă, îmi exprim dorința de a o vedea. Mă duc la omul acesta. Mă primește într-o casă în care, de la scară, mi se face rău din pricina damfului de marochiu negru în care îi sunt îmbrăcate toate cărțile. Zadarnic îmi țipă în urechi, ca să mă readucă în fire, că sunt aurite pe cotor, împodobite cu reliefuri de aur și reprezintă ediții de lux; zadarnic mi le înșiră, una după alta pe cele mai bune, zadarnic îmi spune că sala e ticsită de ele, cu excepția câtorva locuri, pictate în așa fel încât să pară cărți adevărate, rânduite pe niște policioare, care amăgesc privirile; zadarnic îmi mai spune că dânsul nu citește niciodată și că nu pune piciorul în încăperea aceasta, dar că va intra în ea numai de hatârul meu; îi mulțumesc pentru bunăvoință și nici eu nu țin, cum nu ține nici dânsul, să-i vizitez tăbăcăria pe care o numește el bibliotecă.
citat clasic din La Bruyere
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cărți, citate despre aur, citate despre învățătură, citate despre urechi, citate despre superlative, citate despre pictură, citate despre picioare, citate despre negru sau citate despre mulțumire
Dacă îndrăznesc să mă plâng că oamenii nu fac din dragoste nici jumătate din ce-ar putea să facă de frică, trebuie să accept că, după ploaia de reproșuri care mă va uda pe mine până la suflet, o să-mi cer iertare de la fiecare dintre cei pe care i-am mâhnit. Pentru că eu nu știu să iubesc decât fără măsură.
citat din Alice Năstase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre tristețe, citate despre suflet, citate despre plâns, citate despre ploaie, citate despre iertare sau citate despre frică
Pe scaunul meu înflorit din sud
îmi aduc aminte unde era luna pe cer,
atunci când primii oameni cuprinși de îndoială
au fugit crezând că vor scăpa
de ceva ce mie îmi pare că mă pripesc dacă spun
lumii să nu se teamă.
în acest caz,
sărutul ca morfologia iubirii seamănă cu o depresie
necesară,
ceva ce nu voi avea niciodată,
un loc fără nume pe hărți,
îmi fac curaj recitând din marii poeți:
omule, nu muri singur aici,
plin de răbdare,
Dumnezeu cu privirea fixă
ascultă în tăcere.
din marile năpaste pe care ni le trimite, probabil
nebunia e cea mai frumoasă,
ne dă libertatea să stricăm la întâmplare,
să ne împrietenim cu puternicii zilei.
până să vând dantelă pe podul cel lung,
nu puteam să trec cu vederea acele monede
de aramă,
silueta unor femei
care se îndepărtează.
nimic mai seducător.
pustiul îmi poartă strigătul încoace și-ncolo,
iar eu în pat cu dușmanul
dezmierd un vin pe care nu-l beau pentru gustul său,
ci pentru dorința de a simți briza sărată
a mării, pe care întâmplarea a pus-o aproape
de mine, atât de bucuros știind
că
voi prinde ziua de mâine
ca pe un sacrificiu ce nu se cuvine.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre seducție, poezii despre sacrificiu sau poezii despre prietenie
Citind plângeam adesea; se vorbea atât de frumos despre oameni, îmi deveneau atât de dragi și de apropiați. Întocmai ca și păsările cele măiestre din povești, cărțile îmi cântau și îmi vorbeau ca unui întemnițat, ca prizonierului din turn. Ele îmi cântau viața atât de variată și bogată, aspirațiile atât de îndrăznețe ale omului spre bine și frumos. Și cu cât trecea timpul, inima mi se umplea de un avânt tot mai sănătos și mai riguros.
citat din Maxim Gorki
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre timp, citate despre sănătate, citate despre păsări, citate despre inimă, citate despre frumusețe sau citate despre bogăție
Anul tristeții
precum semnătura unui kilogram de plutoniu care tocmai
și-a schimbat proprietarul
anul tristeții îmbătrânește urât
din vina unui gol de singurătate
aura chipului nostru mută nebunul de alb
sigur pe instincte
tânărul domn se așază pe tron
praful ne face să întoarcem privirea
molecule de curaj îmbunătățit reclamă dreptul
la replică
îngerul meu cască gura în fața vitrinelor pline
mă las ademenit de imaginea ta răsturnată
- războiul imaginar cu mine însumi ocupă jumătate din emisfera de nord
în perioada soarelui roșu ce tocmai și-a pus miezul
să scoată mai mult oxigen din vertebrele contorsionate
la buna plăcere a speciei
neuronii înverșunați
susțin deschiderea buzelor după mișcarea pământului
inima ta îmi dăruiește spectacolul unei iubiri invazive
prietene fața ta este plină de cicatrici semnate
de Goya
faptul de a plânge cu cei ce plâng
îmi dă libertatea să nu respect termenul
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe, poezii despre singurătate, poezii despre schimbare sau poezii despre război
Rostogolire spre cer
Tu
niciodată nu știi
cât mi-e de greu în fiecare noapte
cât de banal
ca un scrum de țigară
niciodată nu vei ști
cât de mult mi-am dorit să-ți pot scrie
măcar un vers
despre frunzele care au rămas din ultima
toamnă
aș fi vrut să am timp
să pun coperți iubirii noastre
să-ți vorbesc despre ploi
dar știu că versurile și mâinile acestea reci
nu vor putea niciodată să te mângâie
am să cobor peste ape și undeva
aproape de liniștea zăpezilor
am să mă rostogolesc spre cer
peste tăcere
acum
îmi vine să râd
e ca și cum te-aș invita să-mi vezi
un pic din moarte
nu e simplu
am să plâng într-una de frig
n-am să știu ce să fac cu umbrele mele
cu răbdarea și credința mea
n-am să știu să umblu
hai-hui
prin gândurile tale
îmi va fi sete
am să stau pe marginea drumului
n-am să înțeleg nimic
am să-mi asfixiez pe rând toate visele
de frică să nu mi le ia cineva
am să le ucid
voi desena cu fum
un sfârșit
peste o mie de gânduri, o mie de ape
voi muri frumos
fără să știu de ce
pe noi
Dumnezeu ne-a adunat
greșit
poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre gânduri sau poezii despre toamnă
Din adevăr și din iubire
Din adevăr și din iubire îmi fac și patrie și crez
În viața mea mai sus ca ele nimic nu vreau să mai așez.
Pentru-adevăr îmi dau viața, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orișice să-mi vreau.
Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni să le-mpart
Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.
Merg cu-adevărul și iubirea la marginile lumii chiar
Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot și nu pot, e-n zadar.
Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări
Decât cu dragostea-mpărțită, mai bine mort pe-a ei cărări
Decât cu adevăr fățarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viața cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre patrie, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe, poezii despre draci sau poezii despre creștinism
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
vedeam lămurit umbrele nopții printre scaieți,
plouase zdravăn și în umezeala călduță greierii se întreceau
să nu cânte, puneam mâna pe tine, juram ca pe
cei din familie,
nimic nu mă împiedica să-mi doresc moartea,
deși încărcătura ei spirituală
îmi lua tot cheful,
iubirea peste care se-auzeau ultimele lopeți de țărână.
marea,
azi, nu se îndepărtează din camera mea
pot ieși
pe acoperișul vecin,
cerul pare o geografie confuză de parcă
Dumnezeu s-ar fi răzgândit înainte de Cartea Genezei.
pentru că tu mă faci genial și iubirea ta
scoate tot ce-i mai frumos din mine fără să pretindă nimic,
pentru că m-aș simți inutil dacă lacrimile tale
nu ar cădea pe umărul meu și carnea dulce
de om n-ar sfârâi în interiorul conștiinței, unde ceva
spiritual nu s-ar trezi să-mi spună că ocaziile se răzbună,
dar în cazul tău reprezintă felul în care ființa umană încearcă să treacă,
pentru că nimic fără Dumnezeu înseamnă nimic fără iubire,
iar nimic fără iubire înseamnă nimic fără tine și pentru că
atunci când fizic suferința depășește speranța de viață primită
la naștere, când am început să căutăm tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte,
pentru că toate aceste lucruri înseamnă de fapt
un întreg pe care nu-l poți împărți fără să inventezi
alte lumi,
iată de ce ești singura în stare să spere,
să nu se laude, să sufere totul, să ierte în felul naturii noastre divine,
care de mii de ani lasă lumea mai bună...
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vecini sau poezii despre suferință
Ți-aud umbra...
dintr-o parte într-o parte
caut un loc să mă așez,
să-mi frâng dorurile toate,
să adorm și să visez
să visez că nu mai plouă,
să visez doar răsărit,
să visez doar stropi de rouă
peste cimpul înflorit
să visez ca altă dată
florile în jurul meu,
să visez ochii-ți de fată,
genele și părul tău
dintr-o noapte într-o noapte
îmi trec zilele grăbit,
ți-aud șoaptele plecate,
prea mult ele m-au iubit
ți-aud umbra vinovată,
vinovat mi-e gândul meu
împreună dintr-o dată,
ne privim dar sunt doar eu
dintr-un gând care te caută
storc atâtea amintiri,
lăcrămioarele te iartă
când mi-apar pe sub priviri
dintr-o clipă într-o clipă
iernile îmi bat la geam,
toamnele ce-mi stau pe prispă
mai fac flori două pe-un ram
una este pentru tine,
una este viața mea,
ofilită se mai ține
agățată de-a ta stea
se deschide doar în noapte
când te vede strălucind,
soarbe razele vărsate
și visează gungurind
dintr-o parte înc-o noapte,
dintr-o clipă într-un gând,
te mai caut rostindu-ți șoapte,
eu le-aud, eu îmi răspund
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre somn
Să-ți cânt Isus mereu
Isus Domnul meu îți mulțumesc
Pentru pacea Ta Divină
Azi Isuse îți cinstesc
A Ta Ființă și-o iubesc
Căci îmi dai a Ta lumină
Și mă faci fără de vină
Pentru toate ce îmi dai
Ți-aduc Doamne mulțumire
Mulțumesc Isus că vreai
Să mă duci la Tine-n Rai
Și prin veșnica-ți iubire
Tu mă-mbraci în fericire
Mulțumesc Isus mă-nchin
Înaintea Feței Tale
Și o iată astăzi vin
Ți-aduc sufletu-mi senin
Să-mi fii Doamne veșnic cale
Prin cântări de osanale
Vreau să fiu un rob al Tău
Pentru veci de veci Isus
Tu să-mi fii dar Dumnezeu
Eu să-ți cânt Isus mereu
Dându-ți sufletul supus
Căci iertare mi-ai adus
Glorie Isuse Ție
Iată-ți cânt și te slăvesc
A Ta cinstea de acum fie
Și onoarea-n veșnicie
Numele eu ți-l măresc
Căci Isuse te iubesc
Cum Doamne să-ți dau mai mult
Astăzi din a mea ființă
De Tine doar să ascult
Nu cu sufletul pierdut
Ci eu plin de-a Ta credință
Să îți cânt în biruință
Fă-mă Tu tot mai aproape
O Isus să fiu de Tine
Căci și inima-mi încape
La a Tale sfinte ape
Să-ți cânt slava care vine
Domn al slăvilor Divine
Vreau Isus a Ta Ființă
Mai aproape să îmi fie
Tu să îmi fii năzuință
Pururi scop și năzuință
Mire să-mi fii pe vecie
Să îți cânt iubirea vie
11 noiemb. 2021 M.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre mulțumire, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre sclavie
În vacanță.la munte
De când mă știu, eu îmi doresc
să-mi duc sufletu-n vacanță.
inima să-mi răcoresc,
să-mi pun cugetu-n balanță.
Să văd dacă am nevoie
de liniște și sănătate.
Sau, așa cum zice Stroe,
să scap de multe păcate.
În aerul curat de munte,
culcat la umbră de brad,
Să-mi liniștesc gânduri multe,
răul din mine să-l ard.
În șipotul izvoarelor-
muzică de suflet,
Îmi scald mădularele
după prea mult umblet.
Pitorescul îmi adapă
ochii obosiți.
Cu energie mă-încarcă,
munții înverziți.
poezie de Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre vacanță, poezii despre sănătate sau poezii despre ochi
Tristețe
E drept că ne pătimim din furia unui noiembrie
ce nu se mai sfârșește, dar ce idee,
ce idee ciudată să-mi spui că de atâta ploaie
nu știi ce să mai faci să nu ni se infesteze iubirea
așa că trimiți uitarea în stoluri de pradă
să-mi devoreze sanitar visele pe care cu eleganța
spleenului tău le sfâșii metodic primăvara,
să-mi bea mai apoi toată apa din ochi,
ciugulindu-i până la ultima picătură în care-ți păstrez surâsul.
Îmi crapă privirile de la atâta deșert
în vreme ce tu îți scrii rubicond poezia
curcubeielor din irișii altei femei
Îmi marchez discret orbirea cu un surâs de Ganika
și caut un centru sigur de care să-mi reazăm
tristețea, așa că bâjbâi prin mine,
cu o mână strângându-mă în singurătatea mea,
Ca un copil speriat în fusta mamei,
cu cealaltă pipăind un flash din ziua în care
ne-am întâlnit pentru prima oară și m-ai tras surâzând spre tine.
poezie de Simona Iagăr
Adăugat de Simion Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie sau poezii despre mamă
Așa cum probabil știi, convingerile sunt puncte de vedere pe care le avem asupra lumii, însă ele nu sunt realități. Sunt doar punctul nostru de vedere. Convingerile se schimbă. La început pot să am convingerea că odată ce îmi găsesc jumătatea, rămân cu ea pentru întreaga viață. Apoi, după divorț, am convingerea că iubirea adevărată nu există. Apoi, pot să îmi schimb convingerea înțelegând că iubirea este și a fost tot timpul în mine. Adevărul meu interior se schimbă, la fel și convingerile, pe măsură ce trec prin viață și dobândesc experiență. De aceea, e foarte important să fiu atent la ce îmi spun. Ceea ce cred cu tărie, apare în viața mea cel mai des. Dacă am un copil și întru în mall, văd cel mai mult magazine specifice pentru copii: scutece, jucării, materiale educative. Creierul meu este făcut să vadă ceea ce este important și prioritar pentru el. De aceea, dacă țin în brațe o convingere de-a mea limitativă, creierul meu mă va ajuta să văd doar confirmări ale acestei convingeri. Dacă cred că toți bogații fură, când voi vedea la televizor un corupt, voi spune "AHA, știam eu că am dreptate și cunosc adevărul". Iar asta te oprește să vezi ceilalți 100 de oameni de afaceri de la care îți cumperi pâinea, chiloții și gresia care sunt perfect cinstiți.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre comerț, citate despre adevăr, citate despre început, citate despre televiziune, citate despre realitate sau citate despre pâine
Axis
Eu nu plâng după acte de identitate,
Or fi mai importante-n universul paralel.
Știu cine sunt! Doar asta are-nsemnătate!
Și nu pun preț pe cele ce-au zburat din carusel.
Adânc nu voi jeli după vreun lucru pipăibil
De-ar fi chiar trupul ce mi-a stat inel.
Regretul - doar o țară exilată-n imposibil -
În portul meu - nicio corabie cu-al său drapel.
Nu voi cârpi clepsidre scurt-circuitate
Ci, precum vulturul ce-și rupe ciocul său de-oțel,
Mă strâng în mine pe sub pleoapele uscate
Și-accept să-mi germineze soare pe un cer altfel.
Eu îmi sunt ax. Îmi sunt deplinul meu acasă.
Nu plâng că nu mă vizitează neamuri. La castel
Nu îmi doresc suită abordând grimasă!
Iar forma lacrimii e aprobată numai la cercel.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre porturi, poezii despre marină, poezii despre imposibilitate, poezii despre drapel, poezii despre dorințe, poezii despre cercei sau poezii despre castele
Cum nu te-ai aștepta atât de frumoasă și caldă să fie
povestea unui bărbat
care a vrut să cunoască iubirea,
fiară sălbatică,
după propriile reguli cu motive precise,
dacă cineva își închipuie că o va stăpâni,
va ucide,
atât de întreagă se poartă la minte.
întâmplarea putea aranja lucrurile
pentru călătoria în jurul ei,
nu avea haine de schimb,
bani
de ajuns
fără să-și ia rămas bun,
s-a uitat preț de un ceas în oglindă
hotărât să nu semene
privirii născătoare de intrigi
din folclorul unei femei învățate,
cum stă bine unei curtezane
să arate mai mult când își acoperă trupul,
în mătase roz prăfuit cu negru,
cuvintele ei te fac să închizi ochii
de parcă ar fi surfilat mușcătura de molii,
întunericul din spatele pleopei
îi întărea sânii,
limba arunca nisipuri mișcătoare,
iubirea doar putea ieși vie...
luna suspina dintr-o salcie,
pentru oricine ar convinge lumea
că nu este vorba de mândrie,
atunci când povestea acestui bărbat
pretinde să fie
numită
după felul ei acaparator.
pe mâini își făcea tot felul de semne
de parcă și-ar fi urât propria dragoste
și nu-i trebuia vreun motiv.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre roz sau poezii despre prostituție
Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei.
replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. - 17:6-26 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism, citate despre cuvinte, citate despre Iisus Hristos, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre perfecțiune sau citate despre cunoaștere