* * *

în gât mi se urca strada
nu pot s-o-nghit
am piatra cubică în nari
care de lemne îmi urca-n auz
trase de cai
trase de boi
cărăuşii mai biciuiesc o data
aerul în care locuisem
laolaltă cu vremea
strig dar poarta n-aude
e verde surzenia ei
toţi ne prefacem ca inca traim
la numărul 30
mă opresc si respir
încă zece ani

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holmes îmi înmână o foaie ruptă dintr-un carneţel, pe care scria cu creionul: "Recompensă zece lire pentru cine va spune numărul birjei care a lăsat un client la poarta Ministerului de Externe de pe Charles Street, la 23 mai, ora zece fără un sfert seara. Adresaţi-vă în Baker Street 221-B."

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câmpuri albe, câmpuri negre,
joc şah cu mine
dandu-mi voie pe rand
sa mut singuratatea
doar un pic mai incolo,
doar un pic mai departe,
o data poruncind ca un rege,
o data sfidand ca o regina.
o singuratate care sta singura
intr-un turn in care de obicei
sunt pedepsiti nebunii sa stea.
si de acolo sa-si aleaga albele sau negrele statui de lemn
care sa incalece niste cai de lemn.
cu moderatie acum despre nebunie
si despre jocurile in care esti obligat
sa sari dupa ce numeri,
sa te arunci si sa numere altii.
sah intr-un concept de primavara
şi cutia îţi aluneca printre degete.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pantofii cu ochi
cei care-mi vin bine
cu strada care şi-a pierdut vederea

pe-nserat bâjbâim una în alta
eu nu am numere cu soţ
strada nu are picioare
cu care să vadă cine ne împiedică

bareta peste un ochi orb
întunericul să fie ţinut bine

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu-ţi mai pierde vremea cu nimicuri
vei fi important câteva clipe
atunci când ceilalti se vor pune de acord
in ceea ce te priveste
tu esti mort ei sunt vii
dar si clipele astea se vor duce repede
din neunde un convoi întreg de morti
vine căatre cei presupusi a fi inca vii
şi astia multi si ei putini

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Albastrul mă ucide,
şi verdele,
şi albul,
toate mor...
dar, ce sunt eu?
eu sunt culoare,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce simt,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce sunt...
Unde eşti, iubito?
mai toarnă ceva răcoare
în vinul acesta fără culoare!
Viaţa e un joc,
ne prefacem că trăim,
ne prefacem că iubim,
ne prefacem că murim,
doar naşterea are ceva
din chipul albastru
al sincerităţii.
Vine o vreme când
ridicăm mâinile sus,
şi-n semn de predare
ne prefacem, docil,
că existăm.
Cum te împaci, iubito,
cu ideea
unei false vieţi,
cum te împaci, tată,
cu ideea
fiului inexistent?
cum te împaci, tu,
care eşti culoare,
cu sensul invers
al culorilor?
Tu, care eşti albastru,
şi verde,
şi alb,
şi ucis...

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe la poarta veacului a mai trecut o ploaie...

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe lângă călcâiele unei pietre
iarba strecoară lumina
verde pământul care a văzut

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că nu mai ştiu care este adevărul, mă voi mulţumi cu minciunile care îmi plac.

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neştiutul clipei zero

clopote cu limbi de gheaţă
bat să mişte până şi lumina ce străpunge aerul
tavanul de cer crapă năvălesc corăbii
despre care nu se ştie nimic
unde au înnoptat şi ce vămi au trecut prin străvezime
cum au fost trase la mal printre candele
aprinse pe ape de fluturi palizi foşnind aripile încet

toate tac transfigurate
o clipă roata încremeneşte
între negrul opreliştei şi albul infinit
abisul întinereşte din neştiutul clipei zero
în neştire cântă păsările cu toţi îngerii
căzuţi din soare nevăzuţi în crini
pământul cu miros de seminţe umflate de ploi
îmi pare un dom de verde ce înfrunzeşte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ai strada ta
de acum te poţi
rătăci cum vrei

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeţile lui Cincinat ( Bardul pleşuv)

Săgeţi la ţintă "veninoase",
Cu poante-acide, în răspăr,
Din arcul spiritului trase,
Dar trase..., nicidecum de păr!

madrigal de Valerian Lică din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concentraţie depăşită de tei în aerul inspirat...

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La uşă

Când mă simt atât de singură,
Că nici nu mai vreau
Să privesc la această
Monoton-minunată lume,
Atunci formez numărul tău de telefon.
Îl formez încet,
Ca şi cum aş urca pe scări,
Treaptă cu treaptă
Ca să ajung la tine.
Dar nu mă pot hotărî
Să formez ultima cifră –
Aştept, mă opresc la uşa ta
Şi nu sun.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana Infinitului

Respir încet
şi văd
se unesc în sânge şi trup
la Masa Tăcerii
sub blana mielului

Respir încet
şi văd
căzuţi sunt toţi
în strângerea de şarpe
măslinul singur
stă drept în noapte

Respir încet
şi văd
la ieşirea din grădină
trec prin Poarta Sărutului
plătind vama cu o ureche
şi treizeci de arginţi

Respir încet
îl văd
cară pe umeri lumea
în bici şi în ocară
ei nu mai sunt

Respir încet
şi văd
sunt toţi
suntem toţi
răstignim Coloana Infinitului

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

un obuz neexplodat în curtea interioara
acolo unde vara îşi bea ceaiul
şi licorile lumesti nostalgii si edeme
picioarele copacilor umflate de seva
sub iarba inflamată vene înnodate
o data şi înca o data şi încă de multe ori
inelele lor concentrice nişte unde
se propagă şocul acesta semielastic
focosul periculos tresare
e vară peste tot şi în explozii mărunte
învăţam să trăim ziua cea mare neaşteptând-o

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

toţi căutam ceva
dar întotdeauna
pe partea opusă

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

timpul şi spatiul se dilată
invers proporţional
cu ceea ce am
mi-ar trebui un ceas şi o busolă
ca să nu rătăcesc în zadar
ce aspru e aerul
pe care îl fac instrument de măsură
frica pune o virgulă după zero

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dă-mi o amintire cu tine, toamnă,
care să ţină iarna departe.
nu mă pot destomna pe degeaba.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surzenia politicienilor

O acută maladie
Suportată, înţeleşi,
De mai toţi, precum se ştie,
După ce au fost aleşi.

epigramă de Ioan Miclescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul trase cu urechea la zgomotul paşilor care se îndepărtau. Înainte de a lăsa şervetul din mână şi de a-şi continua dejunul, se uită plin de îngrijorare înspre fereastră. Apoi luă o îmbucătură, aruncă din nou o privire bănuitoare spre geam, mai luă o îmbucătură... în cele din urmă se ridică şi cu şervetul în mână, merse spre fereastră şi trase jaluzelele până în dreptul perdeluţelor de muselină albă, care acopereau partea de jos a geamurilor. Camera se cufundă în penumbră. Uşurat, se întoarse la masă şi-şi reluă prânzul.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!