* * *
câmpuri albe, câmpuri negre,
joc șah cu mine
dandu-mi voie pe rand
sa mut singuratatea
doar un pic mai incolo,
doar un pic mai departe,
o data poruncind ca un rege,
o data sfidand ca o regina.
o singuratate care sta singura
intr-un turn in care de obicei
sunt pedepsiti nebunii sa stea.
si de acolo sa-si aleaga albele sau negrele statui de lemn
care sa incalece niste cai de lemn.
cu moderatie acum despre nebunie
si despre jocurile in care esti obligat
sa sari dupa ce numeri,
sa te arunci si sa numere altii.
sah intr-un concept de primavara
și cutia îți aluneca printre degete.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre negru
- poezii despre monarhie
- poezii despre jocuri
- poezii despre alb
- poezii despre șah
- poezii despre sculptură
- poezii despre numere
- poezii despre lemn
- poezii despre degete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.