Fecioară cu sângele-ţi verde

Prea obosit de erori şi cuvinte,
la capătul sporovăielilor mele,
cu sinele-mi suspect de tandru,
prefer, draga mea, să m-alinte,
sub clarul de sânge şi stele –
un sân de femeie – puiandru!

Şi-n ispita care mă călăreşte,
aşezată pe şeaua făr' de oblânc,
în lumina supremei speranţe,
azi, sinele meu lin îmi vorbeşte,
cu verbul acela sfios şi adânc,
transformând petalele-n gloanţe...

Aproape nimic nu-ţi vei pierde,
săvârşind păcatul acela originar,
doar inocenţa, copilo, îţi va zbura,
fecioară, cu sângele-ţi verde,
cu vise, dorinţe carnale şi har...
de nu mi te dai, un căpcăun te-o fura!

Aşadar, să întoarcem privirile-aiurea,
să conştientizăm dependenţa de flori,
să ne-mbătăm, puştoaico, teribil, de viaţă,
să ne devorăm energia, lăuntrul şi firile,
să gonim din stomac acei fluturi multicolori,
şă spunem, angelic: 'tu-i mama-i de viaţă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia de vise

Tu eşti ploaia mea de vise
Care curge infernal ;
Mă îmbie porţi deschise,
Cu sorbeturi în pocal.

Mă cufund adânc în tine
Fără să regret nimic ;
Doar mă podidesc suspine
Când din vise mă ridic...

Picuri grei mă-mpung în creştet
Cu speranţe şi idei
Cum că sufletului veşted
Să-i dai viaţă ai să vrei...

Dulce, visul meu noptatic
M-a cuprins de subţiori
Şi mă-nvăluind molatic,
Îmi dă tremur de fiori.

Tu eşti ploaia grea de vise
Ce mă-neacâ-ntr-un final ;
De pe piscuri neatinse
Chipul tău zâmbeşte pal...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (28 iulie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am Obosit De Vin, De Stele

Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care ma rasfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem sa vie.
Visez sa uit odata
Cuvinte, rânjet, gând
Si sa privesc în ochii de agata
Ca fiecare om de rând,
Chipul rasfrânt sa nu-mi mai vad,
Cu spaima mea si hohotul meu rece
Lânga un foc sa ma cuprinda somnul
Sub zarile cu margini de pamânt.
În sângele fecioarei purificat si dus
Prin trupu-i alb cu fragezimi de nea
Eu as simti cum cerul coboara lin de sus
Ciorchini de cântece deasupra mea
Stiu: acest vis pamântul mi-l nutreste
Smulgându-mi dorul meu de infinit
Dar visul creste-n mine ca madulare grele
Am obosit...
...
Mi-a murit iubirea cu rânjet si stele
Înca din fesele inimii mele
Mi-a murit si-i strigoi si-n rastimpuri revine
Si tarus nu-i pot bate-ntre coaste la mine.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru aura... Aurei

Eu sufăr iubirea cu fruntea pe sâni,
E un fel de scăpătare-n dezastru,
Îmi plânge, adesea, în sânge, un astru,
Şi, Aura, tu mă scoţi din ţâţâni!

Bem apă din ciutura unei fântâni
Şi sângele-ţi bate, fuior, în albastru,
Prin roiuri de fluturi şi flori de jugastru,
Sărutul, tu, Aura, nu poţi să-l amâni...

Suferinţa e dulce sub formă de chin,
Ea urcă trăirea la rangul de vis,
Sorbindu-ţi păcatul din buze, mă-nchin,

La trupul tău, până mai ieri, interzis,
Simt pe de-a-ntregul că-ţi aparţin,
Şi-ţi conturez... aura, consistent şi precis!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn femeii

Femeie prea frumoasă, care
Îmi umpli inima de har –
Slăvită fii, nemuritoare,
Tu eşti al vieţii mele far.

Tu mi te-ai răspândit în viaţă,
Ca-n minte farmecul beţiei
Şi-n sufletu-mi cuprins de ceaţă
Reverşi nectarul fericirii.

Tu, vis ce răspândeşti parfumuri
De flori involte, fructe coapte,
Cădelniţă al cărei fumuri
Se 'nalţă tăinuit în noapte.

Cum gândul meu curat
Să te exprime'n cânturi grele?
O, strop de rouă, parfumat
Cu-eterul visurilor mele.

Femeie prea frumoasă, care
Îmi umpli sufletul de clar,
Slăvită stea, nemuritoare,
Îngenunchez la-l tău altar.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti Sinele în care inclusiv ideea sau credinţa că eşti sinele apare şi dispare! Ideea că tu eşti Sinele este sinonimă cu ideea că eu sunt bunicul broscoi.) Nici pe tine nu te face să fii Sinele nici pe mine bunicul broscoi!) Poţi să mă crezi un nesuferit când nu-ţi confirm fanteziile, dar este mult mai bine pentru tine decât să te iei drept ceea ce nu eşti şi să ieşi la dans cu iluzia şi sora ei ignoranţa! Tu eşti Sinele, dar asta nu e o idee sau trăire în minte. Este realitatea indestructibilă şi eternă care eşti, nu naivitate şi fantezie! În Acela orice cuvânt despre Acela este o minciună! Doar Jnaninul este Acela indiferent dacă vorbeşte sau păstrează tăcerea şi asta pentru că jnaninul nu vorbeşte niciodată! A gândi sau a crede că eşti Sinele este începutul "călătoriei", nu destinaţia! Tu eşti Sinele în care inclusiv ideea sau credinţa că eşti sinele apare şi dispare!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonsoir, tristesse!

Voi mai merge, oare, alături de timp,
Rătăcit în penumbra fiinţelor triste,
Trăitoare, duios, prin lumini oniriste,
O, Doamne, în al cincilea anotimp?

Ştiu, fericirea n-are destule virtuţi,
Iar Absolutul nu încape prin viaţă,
Aripi de fluturi nu cumperi din piaţă,
Vai!, din mândrie, câţi îngeri căzuţi!

Câtă tristeţe ai astăzi, în inimă, Miss,
Toţi paşii-ţi spre lume te intimidează,
Deşi sângele-ţi şi carnea-ţi vibrează
Deşi-ţi ninge, pe sâni, cu flori de cais!

Aşadar, Miss, urmează-ţi calea din vis!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins...

Nu amărăciunea, desnădejdea, furia şi ura,
ci sângele-ţi înfrunzit şi puterea ta de iubire
te vor vindeca definitiv, Miss, de singurătate...

Numai atuncea, Miss, vei cunoaşte măsura,
când vei aprinde cu trupu-ţi zoriorii, în neştire,
când verdele-ţi din sânge va avea întâietate

Şi când te va învălui agonizant, în îmbrăţişări,
poezia supremă, cu infinitul ei de necuprins,
când îţi vor cânta sânii-ţi din gurguiele murii,

Când dorul tău va zbura peste mări şi ţări
şi când lacrimile verzui, din ochii-ţi căprii,
pe sufletul meu înserat, se vor fi prelins...

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele...

Pe luciul propriului tău gând,
Plutesc ideile-ţi fecunde,
Abia aştept să mă inunde,
Cu lacrimi verzi, ochii-ţi plângând,

Sublimul versu-ţi atingând
Zeci de nuanţe floribunde,
Pe luciul propriului tău gând,
O, Miss, mirajul ţi se-ascunde,

De partea lui, vai!, atrăgând,
Lăuntrul meu cu microunde,
Şi, Miss, în câteva secunde,
Sângele-ţi cântă, lin curgând,

Pe luciul propriului meu gând!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, în sărbătoare

Azi, în plină sărbătoare,
Toţi trandafirii albi îi dăruiesc,
Scumpei mele învăţătoare.
Din suflet îi mulţumesc.

Eu sunt doar o mică floare
În frumoasa ei grădină.
Dumneaei un mândru soare,
Care mie-mi dă lumină.

E dulce şi-i minunată!
E cea mai frumoasă fată!
Cu multă dragoste mă-nvaţă
Cum să mă descurc în viaţă.

Mă-nclin adânc în faţa ei,
Şi-i adresez cu mult temei,
Urarea de viaţă lungă,
Nouăzeci de ani s-ajungă!
În viaţă multă sănătate,
Fericire şi noroc în toate!
La mulţi ani, în sărbătoare,
Draga mea învăţătoare!

poezie pentru copii de Dumitru Delcă (30 iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama-fiică şi rază de soare

Pe ogoarele mănoase din întinsul Bărăgan,
Unde curge grâu-n case din sudoarea de ţăran,
Ca o harnică albină, ca Ileana din poveste,
Mama e şi gospodină, mama pretutindeni este.
Ea e seva care urcă primăvara să dea viaţă,
Ea e soare ce ne-aruncă, raze aurii în faţă.
Este pâinea aburindă, răsplată a muncii ei,
Este suflul nou de viaţă, care urcă-n ghiocei.
Mama-i pacea, mama-i dorul, este somnul liniştit
Care a cuprins feciorul, ce-n leagăn a adormit.
Mama-i steaua mea polară, ce veghează-n veşnicie
Cum se zămisleşte-o lume, cu oameni de omenie.
Mama-i fulger şi e trăsnet, când e vorba de război.
Este sângele ce curge, în milioane de eroi,
Mama-i arcul peste timp, ce duce-n eternitate
Viaţa-rod al fiinţei-nucleu de posteritate.
Cum am putea oare vreodată, ca în viaţă să greşim
Şi să ne întoarcem faţa, fără ca să-i mulţumim?
Dragi copii, i se cuvine, mâinile să-i sărutăm,
Ochii blânzi şi faţa arsă, cu drag să îi dezmierdăm.
Obraz cald, noi sărutându-i, azi, în plină sărbătoare,
Cu rspect şi mulţumire să-i prindem în păr o floare.
Un gând bun pentru măicuţa, pentru tot ce a făcut,
Pentru că ea ne-a dat viaţă, pentru că ea ne-a crescut.
Când spunem cuvântul mamă, viaţa se umple de soare,
Şi cum soarele e soare, din Univers nu dispare,
Mama, pentru noi rămâne, fiică şi rază de soare.

poezie de Dumitru Delcă (15 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, femeie!

Femeie, sora, mamă, fiică, în lumină, scăldată vei fi astăzi
Şi flori la tâmpla ta, fii-vor împletite cu lacrima divină,
Ghirlande de iubire în sufletu-ţi să stea.
Vei străluci pe cerul privirilor în care
S-a încrustat uitarea, întâia oară poate...
Căci tu eşti librtatea şi zborul lin de fluturi,
Candoare, fricire, lumina lunii-n noapte.
Eşti astăzi, ghiocelul ce-n gând ni se arată,
Ivit de sub zăpada căzută-n anii grei.
Fiică, soră, mamă, atât de minunată
Îţi este strălucirea şi taina pentru-acei
Care vor crede-n tine şi îţi clădesc palate
Din fiinţă şi cuvinte, din suflet şi condei...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care ştie să fie singur, acela te înţelege cu adevărat, acela care te iubeşte cu adevărat. Celălalt, prea aproape, îţi ţine doar umbră.

Constantin Noica în 21 de conferinţe radiofonice 1936-1943
Adăugat de Virgilius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise 🌸

Noaptea-i blândă şi e dulce când amurgul încet dispare
În a verii bătrâneţe cuprinsă de nepăsare.
Luna-şi varsă strălucirea pe-orizontul aurit,
Tu... suflet neprihănit, de n-ai fost îndrăgostit,
Azi, pe câmpul înverzit te îndrăgosteşti de stele
unde sunt visele mele.

Printre stele de lumină şi prin miresme din flori
Vei găsi scânteie-n ele care îţi vor da fiori.
Şi prin umbre colorate ce fac legea pe pământ
Vei vedea mărgăritare în zâmbet şi-al meu cuvânt,
ce-s doar versuri cuprinse de-un fierbinte jurământ.

Iar... De raze de lumină vor străbate a ta privire,
Răsăritul fiind dovada veşnică a nemuririi,
Vei găsi pe-n înfloritele câmpii,
Chiar şi-n cei mai aspri spini,
doar dovezi ce-ascund în ele
dorul şi visele mele.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec trist

Copilā, cu ochi verzi, te rog, ia seama,
Când vei pleca pe drumuri neumblate,
Că vei lăsa în prag neconsolate,
Traista cu poveşti, păpuşile şi Mama...

Oriunde te vei duce, oriunde-ai adāsta,
Tu sā nu uiţi, copilo, de unde ai plecat,
Sā te întorci, din când în când, în sat,
Sā-l vezi pe al tāu Tatā, s-o vezi pe Mama ta.

Şi peste ani, copilo, când prea târziu va fi,
Tu alor tāi, din suflet, tu sā le pui o floare,
C-un gând pios, în lacrimi, le-aprinzi o lumânare,
La crucile lor albe... To be or no to be...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela care pierde bani, pierde destul de mult. Acela care pierde un prieten, pierde mult mai mult. Acela care îşi pierde credinţa, pierde tot.

citat din Eleanor Roosevelt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminiţa

Luminiţei de la capătul tunelului să-i spunem auguri
Şi-n cele mai închise suflete se nasc comorile din ceruri
Şi-n cele mai lipsite de speranţe şi veşnice trăiri
Se naşte eterna simţăminte.
Vezi?! Suflete de gheaţă vin ca un val de dăruire,
Cu mici bucurii de la capătul sufletului ce-şi va analiza viitorul unei generaţii pierdute în imagini.
Vise, prea multe imagini color, prea multe postere alb-negru,
Şterse de ziduri alese.
Prea multe computere
Peste care praful uitării se va aşeza
Ca un domnitor pregătit a-şi exercita funcţia.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata (Sonet Tarot)

Ai îndurat tot ce ţi-a dat destinul
Te-ai confruntat mereu cu neputinţa
Şi-oricât de greu ţi-a fost în viaţă chinul
Nu ţi-ai abandonat deloc credinţa.
Eliberat de poftele carnale
Sufletul simte acum eliberarea,
Un înger bun îţi va ieşi în cale
Şi îi vei auzi curând chemarea.
Dar dac-ai dus o viaţă ipocrită
Dispreţuind mereu divinitatea
Îţi vei primi pedeapsa cuvenită
Şi se va întrona astfel dreptatea.

Căci la final, omul smerit triumfă
Şi-i osândit acela ce se îngâmfă.

poezie de Octavian Cocoş (30 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt eroul vieţii mele

De-a-lungul vieţii mele
am trecut prin vremuri grele.
Necazuri multe am primit
dar am luptat şi-am reuşit.
N-a fost nevoie să mă plâng
nici la lună, nici la stele.
M-am zbătut ca să înving.
Sunt eroul vieţii mele.
Aşadar,
Când în viaţă dai de greu
şi ce-înduri te oboseşte,
Tu ascultă sfatul meu:
în loc să te plângi, ZÂMBEŞTE!

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea cu vise interzise

Iubita mea... cu vise interzise,
Cu păr de cer şi stele călătoare,
Păcatele de azi îţi sunt prescrise
Şi dorurile-s toate în ulcioare.

Iubita mea, te voi iubi oriunde,
Cu frenezia clipei... de tumult,
Când pasiunea-n inimă pătrunde
Şi şoapta dulce-a iernilor... ascult.

Iubita mea, cu tainice smaralde
Ascunse în dulceaţa unui gând,
Când patimile nu pot a fi calde,
Mă-mbrăţişază tandru... peste rând.

Şi mă-nveleşte-n coala de hârtie,
În inocenţa paşilor târzii,
În clipa de amor şi de beţie
Când bate ceasul înspre erezii.

Iubita mea... cu vise interzise,
Cu păr de cer şi stele călătoare,
Păcatele demult îţi sunt prescrise
Şi dorurile-s toate în ulcioare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de viaţă

Mi-e dor de tine viaţă,
De primăvara mea,
De câmpul cu verdeaţă
Când soarele ardea.

Mi-e dor pe arătură
S-alerg din când în când,
S-arunc semănătură
De grâu şi de porumb.

Să simt mustul zăpezii
La tălpi cum mă inundă,
Şi-n ceasurile-amiezii
Mâncarea aburindă.

Mi-e dor de vântul care
În anotimpuri bate,
Şi plimbă pe cărare
Frunzele roşcate.

De flori de primăvară
Îmi este dor mereu.
De viaţa de la ţară...
Mi-e dor de satul meu!

Acolo vreau ca să revin,
Acolo vreau ca să trăiesc.
În faţa ta, adânc mă-nchin
Pământul meu cel românesc!

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!