Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dumitru Sârghie

Sonet pentru aura... Aurei

Eu sufăr iubirea cu fruntea pe sâni,
E un fel de scăpătare-n dezastru,
Îmi plânge, adesea, în sânge, un astru,
Și, Aura, tu mă scoți din țâțâni!

Bem apă din ciutura unei fântâni
Și sângele-ți bate, fuior, în albastru,
Prin roiuri de fluturi și flori de jugastru,
Sărutul, tu, Aura, nu poți să-l amâni...

Suferința e dulce sub formă de chin,
Ea urcă trăirea la rangul de vis,
Sorbindu-ți păcatul din buze, mă-nchin,

La trupul tău, până mai ieri, interzis,
Simt pe de-a-ntregul că-ți aparțin,
Și-ți conturez... aura, consistent și precis!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Iubito

faci palma căuș ca-n spicul de grâu,
beau apă din pumnu-ți cum beau dint-un râu,
privesc la părul tău galben și lin
cum curge-ntre pietre de-argint și rubin.

te mângâi cu mâna cum mângâi un mal
și coapsele tale sunt țărmul opal,
iar ochii adânci, ferestre spre vis,
iubiri de poveste, destinele ni-s...

trupul tău se-mpletește-n lumină,
ai cerul albastru cu aura dulce, senină,
glasul e cântec duios de vioară,
mersul ți-e umblet de căprioară.

te vreau, iubito, dincoace de moarte,
niciun destin nu cred ne desparte,
îți simt în palme trupul ca descânt,
chiar dacă-n urma noastră nu bate decât vânt.

am adunat tristețea pe margini de potire
și n-a rămas din ea decât o amintire,
ascult în mine glasul întâilor fiori,
și-ți desenez făptura din petale de flori.

poezie de (16 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Bonsoir, tristesse!

Voi mai merge, oare, alături de timp,
Rătăcit în penumbra ființelor triste,
Trăitoare, duios, prin lumini oniriste,
O, Doamne, în al cincilea anotimp?

Știu, fericirea n-are destule virtuți,
Iar Absolutul nu încape prin viață,
Aripi de fluturi nu cumperi din piață,
Vai!, din mândrie, câți îngeri căzuți!

Câtă tristețe ai astăzi, în inimă, Miss,
Toți pașii-ți spre lume te intimidează,
Deși sângele-ți și carnea-ți vibrează
Deși-ți ninge, pe sâni, cu flori de cais!

Așadar, Miss, urmează-ți calea din vis!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ștefan Marinescu

Aura este cunoscută din cele mai vechi timpuri prin descrierea ei de către clarvăzători sau prin "pipăirea" ei de către persoanele senzitive. Ea se poate întinde de la câțiva centimetri până la un metru sau chiar mai mult. Oamenii fiind unicat pe planetă, aura lor diferă de la individ la individ, variind ca dimensiune și culoare.

în Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

* * *

Din când în când, sunt Cristophor Columb,
Și-n trup îmi cresc catarge lungi de plumb,
În fluviul inimii-ți, iubito, eu navighez în voie,
Prin sângele-ți albastru, revăd Arca lui Noe...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Catharsis...

Prea scâncetul sângelui tău, Miss,
E o izvodire prelungă zidită-n privire,
E un fel aparte, de prea Bună-Vestire,
E un poem dublu rafinat... mai precis.

E un murmur solemn, un cântec, un vis,
E o formă transfigurată de travestire
A marii tristeți, într-o fantastică iubire,
E-o terapie prin metaforă, un catharsis...

E-un dar de-a trăi, luminând peste sine,
Până la intersecția Carpaților cu azurul,
Un război albastru al vaselor sanguine,

Care te bântuie, Miss, și face-nconjurul
Bolții cerești, ajungând, năuc, și la mine,
Când vântul ne cântă în ochi – trubadurul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Fecioară cu sângele-ți verde

Prea obosit de erori și cuvinte,
la capătul sporovăielilor mele,
cu sinele-mi suspect de tandru,
prefer, draga mea, m-alinte,
sub clarul de sânge și stele –
un sân de femeie – puiandru!

Și-n ispita care călărește,
așezată pe șeaua făr' de oblânc,
în lumina supremei speranțe,
azi, sinele meu lin îmi vorbește,
cu verbul acela sfios și adânc,
transformând petalele-n gloanțe...

Aproape nimic nu-ți vei pierde,
săvârșind păcatul acela originar,
doar inocența, copilo, îți va zbura,
fecioară, cu sângele-ți verde,
cu vise, dorințe carnale și har...
de nu mi te dai, un căpcăun te-o fura!

Așadar, întoarcem privirile-aiurea,
conștientizăm dependența de flori,
ne-mbătăm, puștoaico, teribil, de viață,
ne devorăm energia, lăuntrul și firile,
gonim din stomac acei fluturi multicolori,
șă spunem, angelic: 'tu-i mama-i de viață!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate atunci când transpiră fruntea, plânge aura.

citat din romanul Ambroise de (iulie 2017)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Aura Georgescu

Într-o relație de probă

L-a-njurat de-atâtea ori
Până și-a ieșit din fire;
Și-i făcu copil din flori
Să îl abă amintire.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Versul ca un cântec printre nuferi

port slova în sânge în chintesență
mereu la Luceafărul gliei mă-nchin
la cenaclul nocturn fac prezență
ascult stelele cu versul divin.

port versul în nervură în celule
ușor ca fluturul ce mângâie flori
pe lacul cu nuferi zbor cu libelule
prin sufletul meu se perindă sori.

simt cum răsfață cerul albastru
spiritul meu se scaldă în culori
nu știu de urlete nici de dezastru
știu componenta magică de la viori.

cu versul meu am cucerit un astru
îmi așterne lumina departe de nori.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Iubirea pe... orizontală

C-o pană înmuiată-n sânge,
Îți scriu pe trup o rugăciune,
Cuvinte-n stare răsune
Și care, uneori, pot plânge...

Solemn, ah, trupul ți se frânge,
Înfiorat, și-n lesniciune,
Pe trup îți scriu cu pasiune
Și-ți caut genele prelunge.

Și carnea-ți se emancipează
Și, din capriciu, se răscoală,
Iar sânii-ți cruzi își etalează

Candoarea lor universală...
Fertil, sărutu-ți postulează
Iubirea pe orizontală...

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Sărutul tău

Aș vrea simt sărutul tău. Mi-e dor
ca păpădiei de o adiere
ce-o va-nălța spre astrul orbitor
în clipe de visare și plăcere.

Aș vrea să-l simt cum simte un bolnav
ce ultima speranță își depune
în rugăciune, cu un glas firav,
atunci când i se-ntâmplă o minune

și tot ce pân-atunci a fost un chin
dispare, dintr-odată, fără urmă,
ștergându-se, din noul lui destin
durerile ce fericirea curmă.

Aș vrea să-l simt ca pe un zbor în doi
spre locul din memoria străveche,
din care ne vom aminti, apoi,
sărutul unor suflete pereche.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aura Georgescu

Empatie

Eu și buna mea vecină
Rupem boabe din ciorchine;
Iar când bem o tescovină
Parcă lunecă mai bine.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Sărutul tău

E noapte și plouă încet, plouă mărunt
Și eu stau singur ca un obiect
Uitat de cineva, demult.

Numai sărutul tău pe buze îl mai simt,
O, tu lumina veții mele
Care îmi luminezi sufletul și întunecatul meu gând.

Te aștept din nou vii,
În mez de noapte sau în zori de zi,
Să-mi mai dai odată sărutul tău cel dulce
Apoi fie ori ce-ar fi.

Căci de nimic nu mă tem,
Chiar nici de moarte, de ea păzesc,
Dar fără tine, draga mea,
Simt că nu pot să mai trăiesc.

poezie de (28 iunie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În aura destinului

Visele se succed,
iubirea ne cuprinde,
inimi se topesc,
trupuri ard mocnit,
rațiunea se îmbată,
ochii înfocați se caută,
cad șiraguri de gânduri,
vorbele adunate din tunet
se prind în lanțul de dorințe;
sub tălpile desculțe,
firul ierbii crude
pictează destine de smarald,
buzele aprinse de maci
caută roua răsăritului,
sentimentele se adună
în aura destinului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Când n-ai iubirea cui s-o dai, sunt porți închise și în rai...

Hai, udă-mă la rădăcină, c-un ''te iubesc''! De-ți este greu,
Te-ajut, să-l scoți iar la lumină din umbra-n care stau și eu.
Mi s-a uscat un vers pe gură și altul stă să să-și piardă-n vânt
Ultima răsuflare verde și uite, cade la pământ!

Tu poți să-mi nemurești poemul, doar aplecându-te, să-l vezi
Și peste frunza-i veștejită, o mângâiere așezi.
Oprește-te din goana vieții, eu mor pe-o margine de hău,
Pe unde-au năpădit scaieții și chiar de nu-s în drumul tău,

Lipește-ți fruntea de țărână și-ascultă geamătul din vers!
Când tu alergi spre nemurire, eu opresc și cad din mers.
Hai, udă-mă la rădăcină, tânjește trupul meu de dor,
Lovește-mă cu înc-o vină, însă nu mă lăsa mor!

Iubirea-ți este grea povară, când nu ai cui s-o dăruiești
Atinge-mi fruntea și-o sărută, simt că-ți sunt, simți -mi ești!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Sonet pentru milada

Pielea ta mai albă ca zăpada
Mă îmbată cu miresme fine,
Simt, năuc, că nu mă pot abține...
Îndumnezeiește-, Milada...

Pentru tine, zău, aș trage spada,
duelez cu orișicine,
Coapsele-ți cu unduiri divine
Reprezintă, Doamna mea, dovada

Că, un înger coborât din Cer,
Care poartă nemurirea-n sânge,
Vai, mi-a dezlegat acest mister:

Că, atunci, când trupul tău se frânge,
Eu devin al tău prizonier
Și, de bucurie, versu-mi plânge...

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Maseuza

Amurg în zăbale,
fuior, se prăvale,
pe acorduri de Bach,
în chilia mea de monah,
și-un trup de femeie,
zeie,
descheie,
pentru masaj...

Ea e prințesă,
eu îi sunt paj,
iar trupul mi-i gaj,
ca un câine în lesă.

Mă simt protejat,
adulat. Fermecat!

Mâinile sale de aur
și sânii săi de tezaur
ard ondulat, pe trupu-mi
de carne și sânge,
inima-mi râde și-mi plânge...

Doamne, între ea și sufletul meu,
un singur, nevăzut, Dumnezeu,
îmi susură, balsamic, în suflet și gând,
o previziune despre viață și soarte,
cu moartea pre moarte călcând...
hăt!, până dincolo de viață,
până dincolo de toate -
ființe ca mine purificând!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Iubirea urcă pe trepte

Iubirea urcă pe trepte până la tine,
așteapt-o cu o cupă de miere
și deschide ușa inimii se topească-n ea
până ce suferința devine bucurie lăuntrică.

Cuvintele-și caută metafore șlefuite
în care respiră comori cu pulpele albe
și visează tuneluri cu lumina la capăt
dincolo de tot ce stă ascuns.

Sângele capă tă mișcarea vijelioasă,
sporește flămând în cercuri lăptoase
și trupul femeii își uită păcatul
înainte de a se mântui prin smerenie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Sete

picioarele lumii sunt de lut
pădurile merg în genunchi
păsările cu ghearele ară pământul
un corn de lună
mângâie sânul unei nopți
un pat și-un cearceaf alb
în fânarul vieții fac dragoste

trupul unei fântâni picură apă
cumpăna se-apleacă
și-astâmpără setea unei lumi

simt udat de către viață
simt stejar ce crește-n
adânc de pântec
te simt cum aluneci în mine cu clipe
și simt cum cresc din tine norii și cerul
simt acoperit de iubire

vreau fiu libertatea
ce nu cu prețuri lumești se cumpără
vreau fiu cuvântul dintre buze
ce-mi șoptește, strânge-
și iubește-

vreau fiu noptea
ce-n tine pătrunde
vreau fiu ziua
ce zâmbetul prin răsăritul soarelui
îmi răspunde

poezie de (februarie 2014)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

În aura luminii

Am ascultat firele de iarbă cum cresc
glasul florilor în diminețile de mai,
și-mi place să-ți văd ochii înrourați de bucurie.

Simt cum se așează-n memorie fiecare gând
cu câte o dorință ascunsă,
vreau arunc pe geam întunericul
rămân în aura luminii din interior.

M-am petrecut în cuvinte,
sunt mulți care o fac bine,
păsările cântă frumos și nu se opresc,
doar când își pierd cerul
și cad la pământ.

am învățat cobor
în adâncul sufletului,
urc treptele iubirii în fiecare zi
și să aștept partea de privire
cu răbdarea tăcerii din surâsul tău
ce cheamă,
deschid aripile și să zburăm împrteună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook