Aripi ca portarmă

Vreme-n haine de asfalt,
tinichea chemând rugină
Ceruri dure de cobalt
cu duh sec la rădăcină!

Vreme de războaie reci
peste greieri şi mesteceni
Înainte să te treci,
pe tăiş vrei să ne legeni.

Rău tipar, te-ntorci prea des
în a Gheei învârtire.
Mască nouă, chipul dres
dar cu smoală în privire.

Lume stearpă de înalt-
banul - ştii să-l pui drept nadă.
Om păşind pe celălalt
mândru de-o aşa rocadă...

Vreme mirosind a ciumă,
inundând cu platitudini.
Ce facil transformi în gumă
verticale atitudini!

Însă n-o să poţi pe toţi
să ne-nghesui în cazarmă!
Cei ce nu suntem netoţi
avem aripi ca portarmă!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem acuzator

Încă e o vreme absurdă
Cu banul poţi face ce vrei,
Să-l risipeşti la femei,
Încă e o vreme absurdă,

Încă se dispută războaie,
Românul la asalt e bun,
La bancă a mai dat un tun,
Încă se dispută războaie,

Încă malaxează show-biz-ul,
În calde paturi, portofele reci,
Nouăzeci-şaizeci-nouăzeci,
Încă malaxează show-biz-ul,

Încă-s miliardari şi paúperi,
Ghiftuială şi foamete încă,
Mahalaua râvneşte la şuncă,
Încă-s miliardari şi paúperi,

Încă a pielii culoare contează,
O, Leopold Sedar Senghor,
Pe Loire, în castel, nu-i uşor,
Încă a pielii culoare contează,

Încă e-o vreme absurdă,
Cu drujbe pădurea se taie,
Şi năvălesc diluvii, puhoaie,
Încă e-o vreme absurdă.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Radu Cârneci
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme

Peste deşertul dintre noi
Se-anunţă lapoviţe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.

Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare

Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ţinem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...

De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să asculţi ploaia

Ploaia se-ascultă,
iubite,
la modul rotund,
aşezat foarte-aproape
de inima sa!
De-o asculţi pe tăiş
se transformă în prund.
Nu-i poţi merge pe stropi,
nici n-o poţi naviga.
.
Însă-n mijlocul ploii
e un susur ascuns,
fără-un sens aparent în
profana ureche.
Recunoşti acel cântec?!
E al Evelor plâns.
A ajuns până-n mine
dintr-un ev nepereche!
.
Doar în mijlocul ploii
auzi pocnetul mut
când seminţele
ude
îşi rup hainele dure,
îndemnând mulţi lăstari din atavicul lut
să fulgere verde, vertical
a pădure.
.
Doar în miezul de ploaie
se stârneşte-acel joc
al viselor dulci
şi deloc rezonabile...
Iubite, oferă-mi
un măr,
aprinde un foc,
găseşte un loc
pentru fapte de taină
proscrise
şi-atât de palpabile!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din osul vremii

Am sechestrat o floare-n ochiul stâng
I-am smuls apoi petală cu petală,
Aşa se face că adesea plâng
Peste al nopţii coviltir de smoală.

Am sechestrat în toamnă frunzele
Mânjind pe ram copacii de rugină,
Aşa se face că ţin buzele
Închise-ntr-un contur de lună plină.

Am sechestrat în ochiul drept o casă
Cu uşa-ntredeschisă-n univers,
Aşa se face că mai pun pe masă
Încă o pâine coaptă-n albul vers.

Dar n-am putut să sechestrez în vreme
Nimic din tot ce este trecător,
Aşa se face că secunda geme,
Florile cad şi brumele mă dor.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voalul

Din temple egiptene, tu apari...
Din depărtatele deşerturi
Al lumilor arabe,
Chipul tău nu vrei să ni-l arăţi
Crezi că noi avem păcate?
De îţi ascunzi faţa de toţi?

Îmi ieşi în cale, dar mă priveşti cu frică
Îţi pui vălul, de câte ori mă vezi
Şi crezi că nu am dreptul
Ca să privesc o clipă
Ochii fascinanţi, şi verzi.

Începi să râzi, eşti o enigmă
Nu ştii ce e amorul
Şi fugi, te-ntorci, zâmbeşti
Şi-ţi pui, pe chip, iar vălul.

Dă-ţi voalul la o parte,
Vreau să te văd mereu
Sau vrei ca să îmi porţi credinţă?
Dă-ţi vălul la o parte, din faţa mea,
Eu nu sunt Dumnezeu.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În alte sfere

De ce sunt eu pe lume, când toţi suntem la fel?
Aceleaşi fapte bune, acelaşi caracter
Aceleaşi fapte rele, ce nu se mai opresc
De fiecare dată, mă ierţi şi iar greşesc!

Eu sunt la fel ca tine, căci suntem fiinţe vii!
Dar ce se ascunde în mine, tu nu ai cum să ştii!
De mult ne-am îmbrăcat, cu griji şi cu probleme
Cu aceste haine, ce nu ţin cont de vreme.

Vom fi la fel cu toţi, chiar şi după moarte!
Măcar acolo grija, nimeni n-are s-o poarte!
Şi în alte sfere şi într-o lume nouă!
Unde nici nu ninge, unde nici nu plouă!

De găseşti ca mine, îngheţaţi de ger!
Spune-le, te rog! Căci nu suntem de fier!
Şi dacă vor măcar puţin să înţeleagă!
Căci misterul vieţi, nimeni nu-l dezleagă!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testul iubirii

Nu îmi testa iubirea pentru tine
şi nu te îndoi de ea nicicând!
E-a ta, o poţi simţi, îţi aparţine
şi-o poţi vedea, chiar ochii închizând.

E peste tot: în tine, te-nconjoară,
e-n aerul ce îl respiri, în vise,
în ziua cea mai dulce sau amară,
în tot ce eşti, în gând şi-n cele scrise.

N-o poţi vedea şi nici n-o poţi atinge,
e şi puternică, dar şi fragilă,
încât o neîncredere o stinge
şi o distruge fără nicio milă.

Să n-o testezi! E-un fluture pe-o floare
cu aripi tremurânde,-atât de fine,
de-o frumuseţe ce,-n privire, doare,
aşa că nu-l atinge, e mai bine!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vreme ploioasă -
ulciorul cu apă ţinând
florile-n viaţă

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neam de designeri

În ţara nostră, cum se pare,
Avem înscrise în genom
Abilităţi în decorare:
De-o vreme, suntem toţi în pom...

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pune în căruţa vieţii tale decât ceea ce poţi duce. Dacă pui prea mult, te vei opri înainte de vreme.

Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

prima ninsoare -
parcul plin dintr-o dată
doar de mesteceni

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vreme ploioasă -
din coşul pentru picnic
tot zice-un greier

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu are puterea de a schimba pe altcineva. Cât de multă lume intră în relaţii în ideea că "nu îmi plac câteva lucruri la partener, dar le schimb eu pe parcurs", doar ca să se trezească apoi că, de fapt, acele lucruri se amplifică pe măsură ce relaţia se desfăşoară. Ştii de ce? Pentru că acele lucruri care nu îţi plac la celălalt, îi aparţin şi fac parte din "a fi el însuşi". Poţi să îl obligi o vreme, şi partenerul, din "iubire", va renunţa la sine însuşi o vreme. Dar va avea resentimente şi te va pedepsi şi se va răzbuna prin comportamentele care ştie că nu îţi plac, pentru că nu îl accepţi aşa cum e. Pe de altă parte, când celălalt se schimbă aşa uşor la cererea ta, înseamnă că nu e o persoană foarte puternică, cu coloană vertebrală şi personalitate, nu? Şi cine poate fi atras irezistibil de un om slab? Cei din jur pot fi schimbaţi cum vrei tu, cu o condiţie. SĂ TE SCHIMBI TU PRIMA OARĂ. Când cerem ceva de la un partener, înseamnă că e ceva ce nu ne oferim noi singuri şi cerem de la altul. Până la urmă, în viaţă, fiecare este responsabil pentru propria sa fericire, pentru rezultatele sale şi pentru calitatea vieţii şi a relaţiilor, a iubirii pe care o simte şi o primeşte sau o oferă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu nu ştii...

Te prind fiori, te simţi murdar...
Te-a prins păcatul la răscruce.
Şi tu nu ştii, copil fugar,
c-am fost lovit cu-atât amar
şi-am stat în locul tău pe cruce.
Te uiţi la Cer, te-ntorci zdrobit.
Nu-i nimenea să te-nţeleagă...
Şi tu nu ştii, n-ai auzit
că pentru tot ce-ai săvârşit
Eu am primit pedeapsa'ntreagă.

O, cât ai vrea să fii curat
şi să începi o viaţă nouă!
Şi tu nu ştii, tu n-ai aflat
că pentru tine Mi-am lăsat
străpunse mâinile-amândouă.

Ţi-a spus un duh neînţelept
că nu mai poţi găsi iubire.
Şi tu nu ştii că tot ce-aştept
e doar să vii să-Mi cazi la piept
cu un cuvânt de mulţumire...

Ce fericiţi sunt fraţii Mei,
toţi cei iertaţi de fapte rele.
Şi tu nu ştii, şi tu nu vrei
să-ntinzi doar mâna şi să iei
ofranda îndurării Mele.

O, vino dar! Te chem să vii,
să-ţi iei din mâna Mea cununa!
Şi-atunci vei şti ce azi nu ştii
c-ai fost al Meu din veşnicii
şi eşti al Meu pe totdeauna!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când amintirile-n trecut
Incearcă să te cheme
Pe drumul vechi si cunoscut
Mai treci din vreme-n vreme.

catren de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa, focul, piatra

De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l loveşti,
Că se aprinde jarul şi totul pârjoleşti.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăseşte vadul ei.
Apa stinge focul, macină şi piatra,
Focul arde totul, cenuşă e vatra.
Fără ele, însă, nu poţi să trăieşti.
Cu piatra neîncinsă, poţi să construieşti.
Dacă şi apa şi focul, poţi să le-îmblânzeşti,
Ţi-ai găsit în lume locul. Meriţi să trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om mai mândru decât tine

Dacă-ţi închipui că cei din anturajul tău sunt mai buni decât mine,
Dacă ţinteşti, ca port sau vorbă, prieteni de-o mai nobilă origine,
Dacă eşti mândru de-averea ta şi crezi că totul ţi se cuvine,
Nu voi fi a doua ta vioară: Eu sunt mai mândru decât tine!

Dacă-ţi închipui că profesiunea ta-i mai presus de toate
Şi când suntem împreună afişezi-o superioară amabilitate,
Dacă remarci c-am haine ponosite, iar ale tale-s noi şi fine –
Mai trebuie atâta să notezi: Eu sunt mai mândru decât tine!

Dacă tu, alături de-o persoană importantă, mă întâlneşti pe drum
Şi consideri că nu merit să-i fiu văzut de-acela nicidecum,
Aşa că, trecând prin preajma-mi, te faci că nu mă vezi, îţi ruşine –
Fii pentru mine fii orb întotdeauna: Eu sunt mai mândru decât tine!

Dacă ai caracterul perfect şi trecutul, necunoscut, fără vinovăţie,
În vreme ce trecutul meu, cunoscut, nu-i ce-ar fi trebuit să fie,
Nu risca o contaminare, salvează-ţi numele cum ştii mai bine –
Într-un stol e-acelaşi soi păsări: Eu sunt mai mândru decât tine!

Păstrează-ţi tutela pentru alţii! Aurul şi rangul, cu toată linguşeala,
Nu pot cumpăra prietenia, care-i mai mare decât fala!
Prietenia se-oferă unui egal – dacă simt asta, te rog reţine,
Zidul mândriei se va prăbuşi: Eu-s mai puţin mândru decât tine!

poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul şi eu

Clipa-i deschisă,
Dar el prea rebel,
Se vrea el stăpânul:
El şi doar El!

Mă-ntorc să-mi văd locul
De altă dat,
Îl caut cu ochii,
Dar nu-i! A plecat!

Un altul ca mine,
Precum eram eu
Ori ca şi tine,
Acum e şi el!..

Şi-acum ce-mi rămâne,
Încotro să apuc?!
Voi merge înainte:
Un nou început!

La drum caut rostul,
Înainte păşind,
Să înving vagabondul
Din mine, oricum!

Ah, timpule, timpule
Nevăzut ca oricând!
Mă ia, mă grăbeşte!
Ce timp nebun?!

Nu vrea să asculte
De mine! Doar El
Stăpân se simte!
Sunt eu mititel?

Şi-mi caut iar locul,
Al meu, de altă dat'!..
El râde şi-mi spune:
E ocupat!

Ce vreme străină,
Ce timp mişel?!
Eu sunt doar Omul,
Cine e el?

Ce vreme secundă
Şi ce timp nebun?!
El ştie de sine,
Iar eu urc în drum!

Nici nu mă întreabă:
Ce caut, ce-am vrut?!
E mândru de sine,
De necrezut!

Am vreme, mai spunem!
Acel timp grăbit
Mă învârte pe mine!..
Eu caut Un timp!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... Îmi pare aşa ciudat
Că avem atâta vreme pentru ură,
Că viaţa nu-i decât o picătură
Între acest moment şi celălalt.
Şi e neînţeles de trist
Că nu culegem flori,
Că nu privim la cer mai des,
Că nu iubim
Noi, care atât de repede murim.

poezie celebră de Jean Cocteau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai un strigăt

eram acolo, în mine,
trebuia să mă trezeşti cumva
dimineaţa,
înainte de plecarea nebunilor prin lume,
trebuia să mă trezeşti aşa cum mă ştiai tu,
în închipuirea ta,
trebuia să mă cauţi lângă tine,
eram demult în mine,
în sinea ta,
în trupul de lângă tine,
în smintitul de alături,
din capul tău,
trebuia să mă opreşti doar din
plecarea din mine,
să întinzi mâna ca să mă
transformi în bezmeticul pe care îl vroiai,

mai stai un gând,
o poveste,
mai stai vreme de-un dor,
de o minune,
mai stai un strigăt,
mai stai o părere,
de-o părere de rău,
mai stai de-o cetate,

mai stai tu,
în tine,

nici nu ştii cât de repede
putem pleca din noi,
când felinarele din oameni se sting
în trupurile nopţii,
când nu are cine să ne oprească
a ne alunga
pe noi
din noi înşine
şi din
ceilalţi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!