În alte sfere

De ce sunt eu pe lume, când toţi suntem la fel?
Aceleaşi fapte bune, acelaşi caracter
Aceleaşi fapte rele, ce nu se mai opresc
De fiecare dată, mă ierţi şi iar greşesc!

Eu sunt la fel ca tine, căci suntem fiinţe vii!
Dar ce se ascunde în mine, tu nu ai cum să ştii!
De mult ne-am îmbrăcat, cu griji şi cu probleme
Cu aceste haine, ce nu ţin cont de vreme.

Vom fi la fel cu toţi, chiar şi după moarte!
Măcar acolo grija, nimeni n-are s-o poarte!
Şi în alte sfere şi într-o lume nouă!
Unde nici nu ninge, unde nici nu plouă!

De găseşti ca mine, îngheţaţi de ger!
Spune-le, te rog! Căci nu suntem de fier!
Şi dacă vor măcar puţin să înţeleagă!
Căci misterul vieţi, nimeni nu-l dezleagă!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună că este mai bun decât tine. Dacă Dumnezeu ar fi hotărât că toţi trebuie să fim la fel, ne-ar fi dat tuturor aceleaşi cuvinte, acelaşi chip, aceleaşi vise; Lumea este frumoasă pentru că nu toţi sunt la fel.

Camelia Opriţa în Aventurile păpuşii de turtă dulce (2020)
Adăugat de Georgiana Luciana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru El

Deşi noi toţi îi suntem fraţi
Şi toţi îl ascultăm la fel -
Noi nu-i suntem decât argaţi,
Căci l-am ales stăpân pe El!...

Dar Eu, cum nu-i pot fi argat -
Deşi noi toţi suntem la fel -
De şorţul alb m-am dezbrăcat
Şi n-am mai ascultat de El...

Dar azi, când simt că se cuvine
Ca toţi să-l ascultăm la fel -
Deşi m-ascult numai pe mine,
Eu nu m-ascult decât prin El!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, nr. 6 (iunie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ar putea un termen ştiinţific să explice viaţa? Un termen nu explică nici măcar un simplu fapt, nu face decât să-l denumească. Şi îl denumeşte de fiecare dată la fel, deşi nu există fapte identice în două vieţi diferite, poate nici înlăuntrul aceleaşi vieţi.

citat clasic din Marguerite Yourcenar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână de ajutor

Tu nici nu ştii ce să mă-ntrebi
Când îţi doreşti ca să te mint
Şi tare-aş vrea să te alint
Dar am şi ai prea multe trebi.

Nu vezi că suntem ocupaţi
Cu fel şi fel de boroboaţe
Şi că secundele-astea hoaţe
Ne ţin aşa de mult legaţi?

Dar dac-o fi să te-ntâlnesc
La un sfârşit de săptămână
Te rog să nu-mi ceri nicio mână
Căci sâmbăta eu nu muncesc.

Sunt altruist de ziua şaptea
Pot oferi drept ajutor
O lene care mi-e de mor
În fiecare zi şi noaptea.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (28 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e un teatru

Viaţa este ca un teatru, unde actorii suntem noi.
Acţiunea nu e scrisă, o creăm după nevoi.
Mulţi regizori sunt pe lume, care încearcă-n fel de fel
Drum în viaţă ca să ne facem, numai cum gândeşte el.
Chiar de mici, la grădiniţă, ori în şcoală când suntem
Dă poveţe fiecare şi ne-ndeamnă ca să mergem
Pe un drum bătut de alţii, fără ca să mai gândim,
Ca în viaţă să ajungem buni ascultători să fim.

Dacă încerci la vreun examen, gândul să-l destăinuieşti
Şi să spui cu-a tale vorbe lucrul care-l gândeşti,
Respectând ideea-n sine, încercând să o dezvolţi,
Dar nu zici cum zice domnul şi tu te dezici de toţi,
Încercând să ieşi din turmă, cercetând în fel şi chip,
Îţi vor demonstra prin notă – rezultatu-i de nimic.

Tu în seamă nu-i lua. Ei sunt aceea care
N-au făcut în viaţa lor, ce dorita fiecare.
Sunt ca boii de la plug, ducând jugul în spinare
Şi mânaţi, pocniţi din bici, de-un ţăran, ca orişicare,
Fără a şti măcar ce vor, într-o turma atât de mare
De cu zori şi până seara pentru blidul de mâncare.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2013)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni n-o să poată spune

Nimeni n-o să poată spune
că el n-a putut să vină
că el n-a ştiut Cuvântul
şi el n-a putut să-l ţină
— căci la fel de călduros
ne-a chemat pe toţi Hristos.
Nimeni n-are să se poată
dezvinovăţi pe sine
că el n-a avut prilejul
a iubi şi-a face bine
— căci la fel de luminos
ne-a vorbit la toţi Hristos.

Nimeni n-are să-ndrăznească
a grăi că-n neputinţă
a fost viaţa pământească
a trăi-o prin credinţă
— căci la fel de generos
ne-a dat har la toţi Hristos.

De aceea nemurirea
va da celor drepţi cununa
căci ei au voit sfinţirea
şi-au iubit cărarea bună
— cinste celui credincios
ce dă tot, pentru Hristos.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fugit...

Am fugit ades de mine,
Fără să mai iau în calcul
Că nu ştiu unde mă duc...
Lovindu-mă iar cu capul
De propria goliciune!

Am fugit mereu de lume,
Chiar dacă nu am putut
S-o evit, cum am sperat,
Dar măcar am început
De ea, a nu mă mai teme!

Am fugit mereu de tine,
Cel ce ştii atât de multe!
Mai puţin esenţa vieţii...
Ştii tu? Lucrurile sfinte –
Cele care-ţi sunt străine!

Am fugit de toţi şi toate,
Mai puţin de slăbiciuni...
Am fugit, dar nu mai fug –
Nu mă mai tem de minuni,
Nu mai fug de realitate!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (13 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţat de ger

Oare de ce judeci, când n-ai nimic de judecat?
Te crezi judecător sau poate împărat?
Pentru toţi sunt zile, timp, pentru a socoate
Caci trăim în pace şi-n zisa libertate.

Ziua nu-i mai ziuă, noaptea nu-i la fel
Pentru acel suflet, îngheţat de ger
Un ger al răutăţii, ar fi destul de-ajuns
Dar cel al răzbunării, în inimă-i ascuns.

Dreptatea nu-i dreptate, în lumea de pământ
Căci numai după unii, stelele se învârt
Ei sunt aceia care, tot timpul au dreptate
Iar vieţile cinstite sunt calea către moarte.

poezie de Ilie Dragomir (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu vrea să greşească nu trebuie să meargă la război. Cei care se mărginesc să-i critice doar pe ceilalţi şi să le scoată în evidenţă greşelile, fac ei înşişi cea mai mare greşeală din lume. Ca să intri în tagma negustorilor de critici nu se cere nici un fel de talent, nici un fel de sacrificiu, nici un fel de geniu, nici un fel de pregătire şi nici măcar o fărâmă de... caracter.

citat celebru din Napoleon Bonaparte
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să trăim în pace

Fraţilor hai să trăim ca fraţii.
Chiar de nu vorbim aceeaşi limbă.
Căci părinţii ne sunt carpaţii
Şi vatra ţara noastră sfântă.

Trăim pe o palmă de pământ.
Ne -am născut toţi într-o ţară mică.
Hai să o iubim
Şi de nimeni să nu avem frică.

Căci frica naşte ură,
Hai să nu ne mai duşmănim.
Chiar de nu avem aceeaşi cultură
Uniţi toţi trebuie să trăim!

Fraţilor hai să trăim în pace,
Chiar de nu suntem de acelaşi sânge.
Căci ca o mamă bună ţara noastră
Pe toţi la pieptul ei cu drag ne strânge.

poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie

Se apropie iar ziua mea şi iar n-o să-mi spui La mulţi ani
Nici anul trecut nu mi-ai spus, deşi, ştii foarte bine:
Cu cât nu-mi vorbeşti cu atât te pironeşti şi mai mult în mine
E un fel de metaforă a ta, un fel de viclenie a speciei
Gândurile tale sunt cuie care se bat singure mai ales pe
Încheiturile mâinilor, acolo unde-ţi înrădăcinezi poveştile
În timp ce dorm, aşa de dragul distracţiei la miezul nopţii
Când tu crezi că nu ştiu ce vrăjitorii faci sub pielea mea
Îţi lipeşti urechea de inima mea şi începe să ningă
Îţi place să auzi viscolul cum îţi îmbată mintea
Şi-atunci lupii din păduri, dar şi cei din mine se mai domolesc
Doar mai scânteiază leneşi a sfârşit de iubire
Te văd scotocind prin lada bunicii doar, doar
Mai găseşti un crâmpei din mine pus bine de oamenii
Care chiar m-au iubit, păcat că toţi aceştia sunt morţi
Şi-aş vrea să-i întorc aşa cum se întorc zăpezile pe uliţele triste
Măcar o dată pe an, măcar o dată pe an să fie ziua mea
Cred că şi ninsorii îi e dor de drumul pe care s-a topit cândva

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Dar noi chiar suntem: minte, trup şi spirit. A. M: Eşti sigură că nu ai uitat sufletul, energia, informaţia, voinţa, dorinţa etc.? I: Da, suntem toate acestea şi mult mai mult. A. M: Draga mea filozoafă spiritualistă, spune-mi, te rog, daca aş amesteca prăjitura ta preferată cu nisip, ciment şi rahat, ai mai fi la fel de convinsă că mai doreşti să o mănânci? Exact la fel se întâmplă când laşi mintea ta să amestece spiritul cu rahatul=trupul şi cu multe alte gaze psihologic-spirituale. Ceea ce eşti TU, Suntem Noi Toţi, nu se Vede, după cum, tot ceea ce se vede, nu eşti tu. TU EŞTI APERCEPTIVĂ ŞI IMPLICIT INCOGNOSCIBILĂ şi atunci, cum te va descrie mintea ta? TOT CEEA CE VREA MINTEA SĂ FII, NU EŞTI!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Elena...

Eu sunt Elena! Sunt apă, sunt şi foc
Nu pot să tac, când am ceva de spus
Poate în viaţă n-am avut noroc
Dar eu mereu am fost cu capul sus!

Nu vreau să-mi îngrădeşti cuvântul
Să spun ce cred, chiar de greşesc
Caci vorba chiar de-o duce vântul
Să spui ce crezi, e omenesc.

Suntem veniţi pe-această lume
Să ne-acceptăm, să ne iubim
Cu calităţi, rele şi bune
Oameni suntem, şi toţi greşim!

Elena sunt! Iubesc iubirea
Şi oamenii mult îi iubesc,
Pentru că aşa îmi este firea
Şi recunosc când eu greşesc!

Nu poţi să spui că eşti perfect
Când tu nu poţi să înţelegi
Că de eşti om, eşti şi defect
Şi e ceva ce nu alegi!

Eu sunt Elena! Mai sunt şi zăpăcită.
De mă cunoşti, pe loc mă îndrăgeşti,
Chiar dacă uneori sunt aiurită,
Pot să te-ajut, când drumul rătăceşti!

poezie de Elena Bulancea (19 mai 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine aş fie eu fără tine???

Cine aş fi eu fără tine?
Aş fi nebunul fara nume
Căci te-am gasit pe aceasta lume
Pe tine, ce intelegi ale mele glume

Ai lasat in mine adânci urme
Simtirile imi sunt spume
Ce nimeni si nimic nu o sa le curme
Şi-ţi marturisesc ca lumea o sa se surpe

Atunci cand tu nu ai mai vrea pe mine a sa ma asculte
Picioarele desculte vor păşi pe abisuri acute
Te rog sa ierti ale mele defecte multe
Căci in lume sunt vrute si nevrute

Cine ai fi tu fără mine?

poezie de Florin Găman (31 mai 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleanuri

Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exişti,
Eu tot visez şi-n zi şi-n neagră seară,
Cum îmi săruţi ochii bolnavi şi trişti.

De te-ai născut, şi undeva, prin lume
Tu mă visezi, fără să ştii că-s viu,
Că sunt palpabil – şi chiar port un nume –
Te rog ca să mă crezi, asta nu ştiu.

Ce slobode sunt zările şi albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtăşit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Şi nu vom şti că, tainic, ne-am iubit.

Speranţe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar poveşti...
Cum aş putea să-ţi spun că îmi eşti dragă –
Când nu ştiu cum arăţi, nici unde eşti?!

Vezi, tu, iubita mea necunoscută,
Ne naştem – mari iubiri ca să râvnim...
Dar viaţa ni se trece grea şi slută –
Cel mai ades, din amintiri trăim.

Căci mărăcini rodesc pe a-vieţii câmpuri,
Cu vise şi iluzii ne hrănim...
Se trec în goană sterpe anotimpuri
În care că suntem iubiţi minţim.

Dar, în definitiv, preţul nu-i mare
Ca să visăm, cu ochii deschişi larg...
În lumea rece şi plictisitoare,
Visez cum că-mi eşti dragă şi ţi-s drag.

... Iubita mea, cu trupul de vioară,
Eu nici nu ştiu, măcar, de te-ai născut...
Dar nu îmi las speranţele să moară –
Visând la tine, mă simt renăscut.

poezie de Boris Ioachim (20 mai 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

N-ai ecou, domnule,
Nici bun, nici rău...
Să trăieşti aşa, s-o duci,
Neştiut de nimeni, te strecori...
Ştiţi caii ăia furaţi,
De li se pun cârpe, trenţe, pe copite
Să nu facă zgomot, când sunt scoşi din grajd?
Cine ne-a furat pe noi? ce fel de vite, mârţoage de rasă
Mai suntem şi noi?

Ia suie-te în Piscul cu Bojii
Şi strigă... să vezi, te aude cineva?
- Ce să strig?
- Ce vrei... strigă că iote nu plouă...
Să vezi ce se întâmplă.
- Păi, ce să se întâmple?
- Păi, aia e, că nu se întâmplă nimic.
Ca şi când ai împunge o dată cu acul în cer.
Nu zice nimeni "au"
Dacă împungi o dată în cer
Cu acul.

Fiindcă de aici n-ai niciun fel de ecou.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anonim

Cu trenciul vechi şi ponosit
Adese trec pe lângă tine,
Tu nu mă vezi
Şi e cumplit,
Căci mor în mine.

În astă lume friguroasă
Nu mai e nimeni. Decât noi!
Si-a mea iubire
Languroasă-
Dă înapoi.

Sunt doar cu tine, de decenii,
Deşi nici numele nu-ţi ştiu,
În mintea mea
Suntem vecernii,
În schit pustiu.

poezie de Nicuşor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să îmi răspunzi, să înţeleg...

Aş vrea să îţi scriu, să vorbesc cu tine, Doamne,
de ce pe lume sunt atâtea drame,
de ce noi suntem răi, suntem nebuni
şi îmbracăm un adevăr doar cu minciuni,
de ce în clipa scurtă a bătrâneţii,
descoperim ce este calea vieţii

Aş vrea să îmi răspunzi, să înţeleg,
în simplitatea Ta să te dezleg,
căci mi s-au dus atâţia dintre noi
plecaţi de ieri, de-acum, la fel de goi
şi au plecat fără averi deşarte,
rămase pe pământ, moartea împarte,
prin tribunale, rude se găsesc duşmani
şi mor curând şi ei gândind la bani

Aş vrea să îţi vorbesc, aş vrea să mă şi ierţi,
căci am greşit cât nouă printre vieţi,
acum încep să văd şi-ţi caut lumina,
era atât de-aproape şi divină
eram acelaşi, dar cu ochii mult închişi,
un orb cu fruntea pe un povârnişi,
acum te văd în mintea mea lăţoasă,
încep să înţeleg şi te privesc în faţă

Degeaba mă căiesc, degeaba mă mai rog,
sunt un bătrân, m-aşteaptă moartea drog,
sunt dintre cei ce în curând urmează,
pe-o cale ce ai scris-o scurt pe-o frază,
păşesc curând pe ea, o cale a tăcerii,
sperând să mă alegi în clipa învierii

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate aparatele de fotografiat sunt stricate

M-a sunat să-mi spună
că va muri în curând,
nu înţeleg de ce tocmai pe mine.
O altă zi, un alt apel telefonic banal,
aceleaşi ţigări, acelaşi ceai...
Nu am reuşit să-mi pierd optimismul încă.
În staţia de autobuz nu e azi nimeni,
ceaţa coboară uşor peste oraş,
fabrica funcţionează la capacitate maximă,
toţi sunt fericiţi –
dorm într-un pat cald,
au un loc în autobuz
cu puţin noroc poate se vor bucura
şi de pensie.
Gina de la etajul trei
a rămas iarăşi gravidă,
Dumnezeu iubeşte proştii
şi insectele dăunătoare.
Bani sunt, dar nu pentru noi,
lăcustele atacă recoltele bogate,
un bun exemplu şi pentru oameni.
Aceeaşi supă la plic
mănânc cu gândul la specialităţile franţuzeşti.
Cu telecomanda în mână suntem puternici,
suntem liberi să alegem ce plătim,
doar că otrava costă cam mult.
Acelaşi apel, acelaşi ceai,
o nouă şi neschimbată zi...
Dulapul se închide şi se deschide,
hainele miros a solvent,
dar cui îi pasă?
La final poţi alerga gol pe bulevard,
oricum nu va mai fi nimeni să te vadă.

poezie de George Cătălin Cudalbu (20 ianuarie 2017)
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când consideri un om inferior ţie, din orice fel de cauze, fie că are o vârstă mai mică, poate experienţă mai puţină de viaţă, poate e mai sărac, mai lipsit de educaţie, ascultă un alt fel de muzică sau are comportamente pe care le consideri înapoiate, imaginează-ţi ca pe o scară mai sus există cineva care se uită la tine şi te judecă în acelaşi fel pe tine. Pentru că dacă e să o luăm în felul asta, în orice faci şi orice ai fi, e tot timpul cineva mai bun ca tine. Şi atunci, ai putea oare să îl consideri pe cel aşa zis "inferior" ţie camaradul tău măcar în privinţa acestui numitor comun? Amândoi puteţi fi judecaţi de instanţe superioare ca fiind inferiori. Ce mai râmăne de făcut? Într-o lume care judecă, toţi suntem inferiori. Într-o lume în care acceptăm, iertăm şi iubim, avem şansa să ne ridicăm deasupra condiţiei noastre.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!