Din osul vremii
Am sechestrat o floare-n ochiul stâng
I-am smuls apoi petală cu petală,
Așa se face că adesea plâng
Peste al nopții coviltir de smoală.
Am sechestrat în toamnă frunzele
Mânjind pe ram copacii de rugină,
Așa se face că țin buzele
Închise-ntr-un contur de lună plină.
Am sechestrat în ochiul drept o casă
Cu ușa-ntredeschisă-n univers,
Așa se face că mai pun pe masă
Încă o pâine coaptă-n albul vers.
Dar n-am putut să sechestrez în vreme
Nimic din tot ce este trecător,
Așa se face că secunda geme,
Florile cad și brumele mă dor.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dana Ene. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre versuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre secunde
- poezii despre pâine
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.