Acolo apune soarele în taragot

Banatule nu-ti fie cu bănat
Căci de mult nu te-am vizitat
Pe urmele primilor paşi ai mei
Cu zmeură alune şi flori de tei
Cu soare ce-n taragot apune
Cu Dunărea ce povestea şi-o spune
Involburată la Cazane
In miros de coapte castane
Cu poiane pline de căprioare
Cu munţii Ruscăi în floare
După care talpa de dor moare
Să o mai simtă odată, oare..
Unde a simţit sub soare
Iarba plină de rouă a copilăriei
Vândută de mine bisniciei
Plină de nevoi a vieţii
Fără a găsi dimineţii
Frumuseţea sublimă a simplităţii
Ce o are copilul in mine adormit
Care incă nu sa trezit
Să vină să te sărute
Banatule
Cu cerul copilăriei senin

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânt Soare

Nopţi după nopţi-mi porţi
Razele călăuzitoare
Printre coasele-i mercure
In poeziile astrale-ţi

Ce mi-s legile versurilor
Aici unde tu ai crescut
Pe o ramură de tei tăcut
In Sfântul Poet, românilor!

Căci credinta pentru ţară
Ti-a fost eşafod cu pară!
Răstignându-te pentru psalmi
Scrişi Daciei cu patimi...

Si cu aripi din flori de tei
Te-ai ridicat sus, peste ei
Hoti, dusmani, mulţi mişei
Luminând umbra nemerniciei...

Ce se abate iar Emine
Peste codrii, munţii si ţarne!
Si de aceea Luceafăre
Te rog luminează mai tare

Să te transformi tării-n soare
Sfânt, României noastre Mare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoarea copiilor

e ziua zâmbetelor scăldate în soare
copii lumii sunt sărbătoriţi
distracţie şi cântec surprize de valoare
părinţii fac totul să se simtă iubiţi.

candorile iubirii înmulţesc fericiri
parcurile-s pline de joc şi voie bună
lumini jucăuşe strălucesc în priviri
razele pe tâmple se împletesc cunună.

albi porumbei zboară pe cerul senin
vântul dansează printre codrii semeţi
azi nimeni să nu simtă amar şi suspin
în raiul copilăriei şi tu să te răsfeţi.

miracolul din fiecare om e un mugur divin
care rămâne copil chiar o sută de vieţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recită-mă-n ură

Citeşte-mă cât mai exist
Căci, voi fi,.. rouă de ametist
Câmpiilor ce le hoinăresc
Codrilor ce-mi ostoiesc
Înfometări-n linişte..

Poienilor ce mă-nvelesc
In verzi haine,.. palate.
Izvorelor ce-mi sorbesc
Pietrele cărate-n spate..
Inflorind tălpi-n spinate.

Recită-mă-n amor, ură
Ceartă-mă de-ţi par glastră
Floare-n privire, măiastră...
Să-ţi curg în purpurie,
Rouă ambră de feerie

In bujori-ţi de senin
In crini pieptului, tanin
Pe coapsa de lună, plină
Sub talpa fină, violină
Căci nu voi mai fi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplitate pierdută

Soarele meu se ridică jovial
peste câmpiile pline de iarbă şi flori,
spre bucuria cerului care lăcrimează o rouă densă;
toată viaţa însetată din mine înfloreşte,
iar eu dansez fericirea supremă în iarba cu rouă.

Copilul acesta am fost eu,
am alergat desculţ pe câmpii,
am atins cu palmele mele stafii îngereşti,
iar ele mă bântuie ademenitor, în vis,
când noaptea vine.

Îmi şoptesc în urechi ritualul simplităţii:
în orice noapte senină, sub luna plină,
copile, stai întins pe spate în grădină
şi-admiră meteorii! vor trece...
sunt vise vii ce se sting în surdină, neobservate.

Simplitatea de-atunci
nu o voi mai regăsi vreodată;
voi merge pe cărări spre apus,
voi căuta cu ochii avizi în largul obscur,
în ultima clipă, un răsărit, sperând nemurirea.

Şi-n fiecare zi din câte mai sunt,
lumina cade la fel pe pământ,
doar mai mult întuneric în privirea-mi se lasă,
mai orb sunt, mai surd şi mai searbăd
şi devin mai lipsit de copilul din mine.

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galaxia culori opt

Fierbinţi vise-nserate de iulie
Jucând şotron printre raze de stele
Aruncând pietra privirii rebele
Căutând constelaţia-n opt căpruie!

De unde răsare acea opta zi
Fără ore-n care suntem galaxii
Cu a opta culoare de sub gene
Curcubeiate sub zări sprâncene

Ce cerul şi-o doreşte infinit
Să-i fie aroma de rouă-n răsărit
Ce caut si eu de când te-am auzit
Privighetoare stelară ce mai vrăjit

Cu glasul razelor de lună plină
Topindu-mă-n maree-n sânge venină...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tei din soare

In artă există dreptate?
Plină-n caricaturi deşarte
Pe la colţuri anunţate
Figuri, lumii,.. prea marcante!

Şi poate răsai dintr-o carte
Tu Luceafăr. In reala noapte...
In care arta mi se zbate
Cu interese nezdruncinate

De partide, bani legate
Cu lingăii şi curviştine
Cu predici mascat creştine
Pentru a nu fi judecate

Părând a pare ce nu pare
Ducând căscaţi în eroare..
Cu arta ce e pură floare
Cu flori de tei din soare!

Să aducă iluminare
Nu, vorbe îndulcitoare
A măştilor în za supuse
Inchiziţiei-n credinţele
Analfabete nici azi neapuse

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea

Aş vrea să fiu o stea
Pe care s-o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vrea să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.

Aş vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aş vrea,
O viaţă în culori.

Aş vrea să fiu un soare
Să ştiu pe unde eşti,
Aş vrea să fiu o floare,
Care mereu înfloreşti.

Aş vrea să fiu răşina
Pe care o miroşi,
Aş vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoşi.

Aş vrea să fiu un sfeşnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veşnic...
Aşa vreau eu să visez.

poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să răsune stropi spre cer

Vino lângă tâmplă-mi
Rădăcinile împlântă-mi...
Să simt seva ambră de tei
Cum întinereste armăsari mei!
Ai inimii ce te asteaptă
Lângă vadurile venelor
Lângă stânca seacă a pieptului...
Să izvorăsti femeie-mi, Dunăre!
Struna sunetului
De la Cazane în vâltori
Pline de şoaptele de flori
De tei şi nuferi in culori
din curcubeu cu ambra miresmelor
de zori,... pe marginea apelor!
In delta îmbrăţisării nostre
Cu galopul cailor de Letea, măiastre,
Să răsune stropii spre cer!
In al inimilor gheizer
Cu nuferi de sudoare
Şi şoapte de tei nemuritoare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunet de lună plină

Pe un colţ de semilună
Te zăresc fiinţă sublimă
Bucla-ţi cade heruvimă
Lungă... în adiere lină.

Mâna mi se înalţă in rugă
Ca o ramură golaşă
Alungită fără vlagă,
Să o alinte, atingă!
Ca un arcuş mi-o strigă...

Şi pe culmi ca o fiară
Inima fuge in maree
După tine, a mea vioară
Cu sunet de lună plină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cireş

Flori de cireş mă ispitesc c-un vis de primăvară
şi mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocenţă
Cu dor de viaţă, inima-mi e în efloreşcenţă.

Din petalele cireşilor fur raze de lumină,
simţirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veşmânt de sărbătoare.

Când tu mă iubeşti sunt un cireş în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
şi-mi subjugă inima cu adorate primăveri.

Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ţi risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am ştiut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.

poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria copilăriei

Copilul din mine se joacă.
El zburdă prin vise-n culori
Şi râde cu ochi sclipitori.
Copilul din mine, nu pleacă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu...

De ce te-am ales pe tine
Din atâtea priviri feline,
Şi te-am ascuns in mine
În tăceri de peşteri..
Unde ţi-am inchis ecoul
În sunetul din căuşul...
De unde sorbeai apă
de izvoare
Ca dintr-o scoică de mare.
Şi... ucis de intrebări
Nu ştiu,.. nu găsesc răspunsul
Care mi-l dă sărutul.
Ca un răsărit de soare
Într-o peşteră pe un mal de mare...
În stânca pieptului
Măcinată de valurile timpului...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelei care a plecat

Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră,
Din odăiţa plină de senin,
În grabă, ai uitat o floare-n glastră
Şi pijamaua ta de crèpe de chine.

Sărmana pijama cu flori bizare,
În care-ai râs atât, nici nu credea
Că va veni o zi amară-n care
Ai să ne uiţi, pe mine şi pe ea.

De-atunci, şedem în fiecare seară
În faţa sobei pline de cărbuni
Şi depănăm povestea iar şi iară,
Ca doi prieteni buni.

Ştiind c-atât de mult îţi fuse dragă,
O-mbrăţişez sub vraja din amurg,
Prin falduri îmi adorm privirea vagă
Şi-i mângai fiecare brandenburg.

Şi noaptea, prin apusuri cristaline,
Când dorul sparge-al lacrimilor dig,
O culc în pat alăturea de mine
Şi-o învelesc, ca să nu-i fie frig.

poezie celebră de Ion Pribeagu din Strofe ştrengare (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, diamant de rouă

Pe un mac am zărit
un diamant...
Dar păcat
a venit soare şi la luat..
Căci aş fi vrut
să ţi-l aduc
să-ţi arăt ce-mi erai
pe macul inimii
când in soare
ai plecat

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelă de tei

Ahhh... gazelă cu miros de tei
Cum fugi in ochii mei...

Mă reped ca un ghepard
Si caut sânul ca un bastard,

De iubirea ta infiat
De sângeriul buzelor ahtiat,

Si-n privirea ta-mblînzit
Jungla in care trăim e un paradis de vis...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub talpa cerului...

Pe un vârf de munte
Omul, realizează, simte
Inălţându-se din vanitate
Cât de infim e trupul lui
El de fapt, coboară
In seninătate
Privind totul şi toate
De sub talpa cerului
In iarba albastră
Ca un strop de rouă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul cuvânt

Când, prima dată te-am zărit
Planetele toate s-au oprit..
Şi inorogi din câmp de stele
Pe spate ducând bătăile.

Băteau in piept cu cutremure
Răscolind galaxii, mările!
Şi apoi totul a împietrit..
Asteptând primul tău cuvânt.

Din care universul sa născut
Cu mine gol de tot şi toate
In mână cu o simplă floare
Un contur de Gopo fără culoare!

Dorind un Big bang de mirare
Dintr-o sublimă sărutare
Cu ambrozia curcubeielor
Cu vâlvătăiele muzelor!

Care in tine s-au contopit
Cu sărutarea de infinit,
Ce a despicat Universul
Si am simţit că sunt punctul..

Exclamaţiei, terminând cuvântul
Cu numele tău, inceputul
Care denumeşte Universul
Ce! După pasul tău are mersul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acest om de zăpadă
nu are carte
de identitate

oare
să fie el
copilul din flori al iernii
sau copilul din stele
al copilăriei mele?!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte pe un petec de cer

Pe un colţ de lume
Umblam mânjit de cutume
Colţuroasă-mi era talpa
Stigmatizând iarba

Hoinărind caustic
Zării scrisul pe cer
Şi câte-ncăpeau doar pe un petec
Semne suple, pline de mister

Intrigat de osul frunţii curios
Cu sau fără motiv
Strecurânu-mă coroziv
Printre bănci, părând serios

Am văzut cerul surd şi mut
Senin şi încântat
Ea sfioasă surdă, el ruşinos si mut
Şopteau cu semne in vânt

Ochii nedespărţiţi
Mâinile vorbeau mult
Cerul asculta uimit
Scriau dragostea pe nori

Degetele desenau flori
Colcăind jur, împrejur
Am plecat si mai sur
Cutumele erau amintiri

Dragostea adevărată
Surdă, mută-i oarbă
Poate scrie cu mister
Şoapte pe un petec de cer

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspecte de toamnă

după zile mohorâte cerul s-a curăţat
de norii plumburii cu ploaia deasă
dar curcubeie m-au încredinţat
că sunt minuni în ţara mea frumoasă.

un curcubeu în mine se înalţă spre stele
culorile lui se revarsă în versuri
o linişte dulce vibrează sub piele
cu cele mai duioase înţelesuri.

vântul harnic spulberă eresuri
peste munţii care stau de veghe
flori de lavandă parfumează şesuri
pe marea speranţei mai străbat o leghe.

toamna cu arome de castane coapte
îmi inoculează tendinţe de mari fapte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!