Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Acelei care a plecat

Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră,
Din odăița plină de senin,
În grabă, ai uitat o floare-n glastră
Și pijamaua ta de crèpe de chine.

Sărmana pijama cu flori bizare,
În care-ai râs atât, nici nu credea
Că va veni o zi amară-n care
Ai să ne uiți, pe mine și pe ea.

De-atunci, ședem în fiecare seară
În fața sobei pline de cărbuni
Și depănăm povestea iar și iară,
Ca doi prieteni buni.

Știind c-atât de mult îți fuse dragă,
O-mbrățișez sub vraja din amurg,
Prin falduri îmi adorm privirea vagă
Și-i mângai fiecare brandenburg.

Și noaptea, prin apusuri cristaline,
Când dorul sparge-al lacrimilor dig,
O culc în pat alăturea de mine
Și-o învelesc, ca să nu-i fie frig.

poezie celebră de din Strofe ștrengare (1930)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Am mai uitat...

Am mai uitat din când în când trec
Prin universul ce te înconjoară,
Am tot uitat și astăzi iarăși plec
Și-i frig și ninge în a noastră vară.

Am mai uitat să-mi fii în amintire
Și încercând din când în când vin
M-atinge clandestin a ta iubire
Și-n fiecare zi mai mor puțin.

Tot rătăcind prin dorul ce ne leagă
Doar am crezut că am și bucurii,
Și-am mai uitat să-ți spun că îmi ești dragă
Și nopțile ți-au devenit pustii.

Am mai uitat să-ți dăruiesc o floare
În lacrimi ți-am lăsat nuanțe gri,
Și-n inimă rămâne-un dor ce doare
Uitând uit de tine-n orice zi.

Am mai uitat și poate-am fost departe
Gândind că în uitare îmi revin,
Cu inima rămasă jumătate
Am și uitat... mai trăiesc puțin...

poezie de din Din suflet
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestea renaște cu mine, cu tine...

Alerg prin romane la timpul prezent,
Semne îmi las pe vârfuri de creste
S㠖 mi scoată regina și-un rege dement
Din tabla de șah găsit㠖 n poveste.

Se spune că timpul se – ntoarce în noi
Să pună sechestru pe amintirea finală,
Când ziua de mâine o rupem în doi
Vom spune prezent la povestea de gală.

Poeme împart în poarta stelară,
Printre aplauze îți fur un sărut.
Iubita mea cu sânge de fiară
Să râdem de moarte cum a trecut.

Privește în mine să prinzi de veste,
Primul semn de carte vei fi.
Veni – vor ursite – ți bată în ferestre
am plecat când noaptea e zi.

Vârtejuri galop vor sparge tăcerea,
Caii nechează prin foc și ruine.
Citim tolăniți legați cu privirea,
Povestea renaște cu mine, cu tine.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Îmi cer iertare, bunico!

lasă-mă -ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine
mai știi când cu degetele murdare de majun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...

acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare

e noapte și plouă

îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...

e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Îmi cer iertare, bunico!

lasă-mă -ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept

când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine)
mai știi când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare

e noapte și plouă

îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...

e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Corneliu Neagu

Spre altă poartă

Simt timpul peste anii mei cum zboară,
cu aripile-ntinse mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor pribeag în suflet îmi aduce.

Îl pun în partituri pe triolete,
îi alin durerile-ancestrale,
dar răscolind apusuri violete
el își adună armele virale...

Mi-aduce amintirile păstrate
pe brâul sacru-al marilor redute
din neuitări de visuri adunate
sub umbrele iubirilor trecute.

Adorm târziu când luna, la fereastră,
coboară în tăcere sub o stâncă,
iar florile, uitate într-o glastră,
parfum vrăjit prin cameră aruncă.

Și visul meu ajunge, peste vreme,
pe-o margine de amintiri uitată,
ca de acolo-n grabă să te cheme,
te mai văd zâmbind încă odată.

Dar vremea care trece nu mă iartă,
povara anilor devine tot mai grea,
însă-mi apare-n fața altă poartă,
mă luminez mergând smerit spre ea!...

poezie de din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Sfârșit de veac

Atâtea cărți am adunat o viaț㠖
de le privesc acum, îmi par străine,
le-aș arunca în clipa care vine,
dar, suspinând, de mine se agață
și îmi vorbesc de zilele trecute,
de anii duși, și de iubirea noastră,
de chipul tău ce încă, la fereastră,
se-ntoarce din neant mă salute.

Îmi vin în minte zilele de iarnă
când îmi citeai povestea din Macondo,
cu vocea ta plăcută intonând-o
ca-n mine ea treptat se aștearnă.
Ne rătaceam prin veacul de iubire,
Remedios ne aștepta pe scară,
o admiram privind-o cum coboară,
ea ne scălda în blânda sa privire.

Acum, când veacul este pe sfârșite,
te-aștept vii în fiecare seară,
când luna prin feresatră, de afară,
se scurge-n cărți cu raze poleite.
Vom termina povestea începută
cândva, demult, în seara neuitată,
ca la sfârșitul veacului redată,
să fie-a noastră veșnică redută.

poezie de din Fata morgana (martie 2016)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

De poți să treci

Un colier ce cândva l-ai purtat
O inimă din rosu cristalin
In grabă mare tu l-ai uitat
Pe noptiera din lemn de frasin
Pe coltul noptierei de la pat

Tăcute prin colțuri de odaie
Lumini si umbre pe tavan
Mi apari în patul din odaie
Inima saltă ca lovită de pumnal

Tresar la ușă s-o deschid
Dar pasul nu se miscă
Privirea-mi trece printr-un zid
Iar ochi din beton ei muscă

Mă lupt în somn zbor ca un soim
Broboane reci îmi curg pe frunte
Le scutur ca rodele din pom
Si mă trezesc din vise crunte

În vis părea real că ai venit
Dar nu-i deloc un vis adevărat
Si colierul în mână l-am găsit
Asa eu îl țineam când m-am culcat

Credeam că vii ori vei veni
Si te aștept în fiecare seară
Cu colierul în mână voi dormi
De poti sa treci diseară iară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Supliciul revederii tale

Citeam cuvinte împreună
te-am recunoscut de-atunci
de-atunci de la ultima noastră întâlnire
de-atunci dinainte de noi de acum
de-atunci de când am inventat iubirea

te iubesc în limita literelor
care pot forma o infinitate de cuvinte

îți decupez privirea și
mi-o cos pe încheietura mâinii
pentru a scrie poezii...

pătrunzi pe holul prelung
răpit în fiecare privire
de infinitatea iubirii mele
de fiecare dată când te văd
te reflecți în pupila mea
asta înseamnă că te port în mine?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Spre altă poartă

Simt timpul peste anii mei cum zboară,
cu aripile-ntinse mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor pribeag în suflet îmi aduce.

Îl pun în partituri pe triolete,
îi alin durerile-ancestrale,
dar răscolind apusuri violete
el își adună armele virale...

Mi-aduce amintirile păstrate,
sub brâul greu al marilor redute,
într-un seif de visuri adunate
din umbrele iubirilor trecute.

Adorm târziu când luna, la fereastră,
coboară în tăcere sub o stâncă,
iar florile, uitate într-o glastră,
parfum vrăjit prin cameră aruncă.

Cu visul meu ajunge, peste vreme,
pe-o margine de amintiri uitată,
ca de acolo-n taină te cheme,
te mai văd zâmbind încă odată.

Dar vremea care trece nu mă iartă,
povara anilor devine tot mai grea,
însă-mi apare-n fața altă poartă,
mă luminez mergând uimit spre ea.

poezie de din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-am căutat

Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am -ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.

Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.

Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.

Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.

N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.

Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.

Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.

poezie de
Adăugat de Daniel ScripcaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu cât îmi ești mai dragă, cu atât îți sunt mai drag

Cu mult îmi ești mai dragă, în fiecare care zi,
Încât nu pot stau, nevăzâdu-ți ochiim
Și atunci când îi revăd, privrea mea va ști
Subtil să-și țină pași, în prisma de-a zâmbi.

Cu mult îmi ești mai dragă, atunci când îmi vorbești,
Atunci când îți exprimi cuvintele trupești,
Atunci când îmi șoptești, la urechi, mă iubești,
Cu atât imi ești mai dragă, atunci când mă dorești.

Cu mult îmi ești mai dragă, cu mult îți sunt mai drag,
Și-n iubirea asta singur n-am ce fac
Încerc s-o țin ascunsă, încerc să o complac.
Cu cât îmi ești mai dragă, cu atât îți sunt mai drag.

poezie de
Adăugat de PescărușulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Toamna vechilor poteci

E-o toamnă frumoasă, iar zilele trec
Prin mine, prin tine, pe drumul de-abis
Pe care și astăzi privirea-mi aplec
Și-i mângâi tăcerea în care s-a-nchis.

Cad frunze și lasă copacii mai goi
Decât înserarea din care-mi lipsești
În clipele-n care te-aș vrea înapoi
Așa cum erai și prin gânduri îmi ești.

Simt frunzele-n suflet foșnindu-mi funest,
Iar drumul din mine îngheață treptat
Sub tot ce-a fost viață și-acum e un lest
Ce-apasă mai tare decât un păcat.

E azi și-i senin ca o zi de demult
Când tu îți făceai nesfârșite poteci
Prin sângele care-mi vuia în tumult,
Dar simt cum, din ultima-mi toamnă, tu pleci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Pe când se-ntorc diezii...

Cu amintiri venite peste vreme,
să îmi așeze rime în poeme,
ajung și chipurile voastre, toate,
iubitelor din viața mea plecate,
la un sfârșit întârziat de vară
când dezertau diezii din fanfară,
iar vântu-i căuta pe dibuite
în gara vieții, plină de ispite.

Regretele, ieșind din clarinete,
îmi aminteau, cu intonări discrete,
că v-am lăsat pe toate într-o seară
la un peron întunecat din gară
când vânturile toamnei, răsculate,
vă-ademeneau cu melodii ciudate
pe drumuri de iubiri fără hotare,
prin oazele cu dune mișcătoare.

Ascult din nou tăcerea adunată
pe amăgiri întoarse..., deodată,
cu lungi regrete din trecut lăsate
în trenurile pline de păcate,
ce vă-aduceau în nopțile rebele
să ne iubim sub razele de stele,
iar către zori, pe când cocoșii cântă,
mă lăsați, cu inima mai frântă...

Vă-aștept, și-acum, în fiecare seară,
pe când se-ntorc diezii din fanfară
-aducă alți bemoli în clarinete
din margini de apusuri violete,
iar dorurile noastre, împreună,
se-amestecă în oaza de sub dună.

poezie de din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 24.04.2021
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În fiecare zi mi-e dor de tine

În fiecare zi mi-e dor de tine,
Și-n fiecare ceas mi-e dor de noi,
În fiecare clipă, de-amândoi.
Păstrăm speranța vremii care vine,

Nerăzvrătind tăcerile din noi;
Și ascultăm de șoaptele divine
Sorbind din cupe de iubire pline,
Când plâng duios viorile din ploi.

Cu chip senin și inima curată,
N-am a mă teme astăzi de nimic.
De voi păși în templul tău vreodată
Voi strânge-n mine dorul, pic cu pic -
Port în priviri tăcerea-nrourată
Când spre lumina ta eu mă ridic.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păpăruz

* * *

sunt pijamaua ta roșie
de care te lepezi fugitiv
la fiecare 7 pe covor

îmi scrii pe frigider
adio
mă suni că nu mai
ai nopți

eu
cu parfumul tău
prin suflet
adun firimiturile
de sărut
număr furtunile
prin care treci
și aștept
cuminte

poate
mă îmbraci din nou
sau poate am mor
pijama pe covor

mai vii?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Moga

Nici păsările nu mai cântă...

Nici păsările parcă nu mai cântă,
în seara ce se-ascunde prin mansardă,
mă-ntreb de ce natura nu cuvântă,
iar noaptea dorului a început ardă.

Mă mângâie privirea ta albastră
cu valuri ce în mine s-au sfințit,
s-au strecurat trei stele-n casa noastră
și în lumina lor noi ne-am iubit.

În liniștea târzie ne răsfață
miros de liliac și flori de tei,
de mână am pășit prin dimineață,
alergăm zâmbind peste alei.

Stingheri ne-mbrățișăm în absolut,
pe strada noastră în prezent pustie,
luăm noi mângâieri cu împrumut
și ne trăim momentu-n poezie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 17.99 lei.
Corina Mihaela Soare

Încă te aștept...

Te-am zărit într-un amurg de seară,
De-atunci am ochi căutători,
De-atunci te modelez din ceară
Și părul ți-l îmbrac cu nori

Îți pun în loc de ochi două mărgele,
Culoarea verde sau căprui,
Deasupra lor lipesc și gene
Sprâncenele-n nuanța părului.

Te-așez pe o măsuță lângă mine
Să pot închide ochii, să-i deschid,
Să te zăresc în visul ce-mi revine,
Să te zăresc sculptat cu trup timid.

Senine gânduri mă apăsă, seacă,
Mă răscolesc, îmi încolțesc ușor,
Aștept cu nerăbdarea nefirească,
S-apari călcând pe ceasul serilor.

Mi-a apărut un zâmbet deodată,
L-ai aruncat din colțul buzelor,
Ai aruncat cu el și-un fel de teamă,
De-a nu mai fi pe-aleea florilor.

În fiecare seară stau pe-o bancă,
Același loc pe unde ai trecut,
Stau până când luna mă ceartă
Și mă trimite acasă culc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Cum de-am uitat?

Și dă-mi uitarea de nu crezi
pentru mine ești speranța,
Dar de mi-o dai, cum o să vezi,
Că nu s-a terminat romanța?

Șinu pot, șinu știu,
Pe care drum te mai caut
Deși nu e deloc târziu
Să cânte iar dorul din flaut.

Tot vreau plec însă revin,
În zarea plină cu iubire,
Dar numai frunze de pelin
Mai caută prin amintire.

Deși tăceri în mine-au nins
Și încă ning de-atâta vreme
Mi-e focul dragostei nestins
Iar vâlvătaia-i la extreme.

O vorbă doar aș vrea -mi spui
Când doruri grele mă apasă
Dar m-ai lăsat a nimanui
Și ai ales o altă casă.

Iar noaptea este pe sfârșite
Dar să adorm n-am reușit
Și gândurile-s obosite
De dorul ce le-a răvășit.


Dar zorii vin și din coșmar
Trezirea cu un zâmbet vine;
Cum de-am uitat că-n calendar,
Tu mă scrii zilnic doar pe mine?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Erau doi, acum e numai unul

în fiecare dimineață, împreună
ca acele ceasului, o pereche râzând atât
de perfect, zâmbind, continuând astfel
în fiecare dimineață, ei vin împreună
în fiecare dimineață, ei pleacă împreună

în această dimineață, el a plecat singur
în această dimineață, ea a rămas singură
privind în gol
prin nimicul pe care îl vede în fața ei,
prin deșertul care traversează masa,

erau doi, acum e numai unul,
acum e prea târziu, prejudiciul a fost făcut.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Ești respirația mea

De fiecare dată când zările-ți vor zâmbi
nu uiți că eu te veghez zi și noapte
Îți alint cu privirea inima
Îngheț gândul sărutului tău
Nu încerc te caut
Tu ești plecat în valuri
Și te vei ancora la maluri
Pe care eu nu le mai caut
Și te iubesc cum tu o faci
Ești respirația mea.
Nu mai vreau te luminez
Vocea ta îmi vorbește când tu nu ești aici
Voi străbate timpul pentru a te oglindi
Noi suntem adesea priviți din depărtare
Tu ești comoara mea de preț
Nu pot să nu te iubesc
Pentru că aș contesta iubirea
Și aș refuza o parte din mine
Tu ești atingerea mea cu fiecare vers
Tu îmi zâmbești din lumea ta
Eu mă las cuprinsă de brațele tale puternice.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook