Acolo apune soarele în taragot

Banatule nu-ti fie cu bănat
Căci de mult nu te-am vizitat
Pe urmele primilor paşi ai mei
Cu zmeură alune şi flori de tei
Cu soare ce-n taragot apune
Cu Dunărea ce povestea şi-o spune
Involburată la Cazane
In miros de coapte castane
Cu poiane pline de căprioare
Cu munţii Ruscăi în floare
După care talpa de dor moare
Să o mai simtă odată, oare..
Unde a simţit sub soare
Iarba plină de rouă a copilăriei
Vândută de mine bisniciei
Plină de nevoi a vieţii
Fără a găsi dimineţii
Frumuseţea sublimă a simplităţii
Ce o are copilul in mine adormit
Care incă nu sa trezit
Să vină să te sărute
Banatule
Cu cerul copilăriei senin

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!