Agonie
Plouă agonic în noaptea de Paște,
și eu mă simt mai necredincios
decât Toma.
Prin zidurile casei ploaia-și croiește
o cale aidoma.
Tencuiala clădirii se sparge
în stropii acizi
de ploaie fierbinte,
și apa în mine se scurge
din ceruri morminte.
Fulgerul aspru pe cer făurește
lumină din lumina
nesperatelor credințe.
Natura întreagă amorțește
pierdută-n dorințe.
Și tunetul bate ca toba
spărgându-mi timpanele
reci.
Privesc căldura din sobă
pe-o scară în beci.
Plouă agonic în noaptea celestă,
dar eu nu mai simt umezeală
prin găuri,
doar vocea-mi răgușită și tristă
răsună prin hăuri.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (21 mai 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ionuț Popa
1 tipa [din public] a spus pe 20 ianuarie 2011: |
Nici eu nu mai simt umezeala prin gauri. |
2 Ionuț Popa [autorul] a spus pe 20 ianuarie 2011: |
Dacă s-au scurs anii, vă înțeleg. |