Astăzi sărbătoresc pentru mine
În zori de zi am rătăcit
printre pliurile vieții mele unde,
amintirile aniversărilor au rămas
proaspete ca și fața unui copil poznaș.
Copilă fiind de-ajuns îmi era
o mică cutie cu trei funde roșii
pe scara fericirii voioasă urcam
cu mâna ceru-atingeam
și de lumina solară ochii-mi umpleam.
Văd însă și aniversări
când inima de lacrimi era plină,
pachețele cu daruri lipseau și nu era lumină...
Lumea întreagă o simțeam ca dușman,
un cer cenușiu îmi era talisman
și de lume eram mereu mai străină.
Azi însă, după ce am învățat
să fac pace cu cealaltă eu,
sărbătoresc căci cunosc sensul durerii
și știu că din lacrimi cresc florile mierii.
Astăzi sărbătoresc pentru mine,
adaug nopților mele noi vise
și-n dimineți cu realizări ele vor fi ninse.
Astăzi închin o cupă de viață soarelui,
vântului, apelor și iubirii...
Ridic spre înalturi cupe de cristal
din ele beau însetată nectarul vieții
ce-i acum lângă mine păstrat în antal.
Urări de La Mulți Ani pentru mine
și ca odată, acum îmi dăruiesc,
o mică cutie cu trei funde rosii...
Eu cu voi în bucurie o golesc
de conținutul prețios
compus din trei elemente de folos:
pace, iubire și-un zâmbet reverențios!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre prezent
- poezii despre iubire
- poezii despre dimineață
- poezii despre copilărie
- poezii despre cadouri
- poezii despre aniversare
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
ASTĂZI SĂRBĂTORESC PENTRU MINE
În zori de zi am rătăcit,
pliurile vieții am răsfoit...
Amintirile aniversărilor au rămas
proaspete ca fața unui țânc poznaș.
Copilă fiind de-ajuns îmi era
o mică cutie cu trei funde roșii,
pe scara fericirii sufletu-mi urca,
cu mâna-i firavă ceru-atingea
și cu lumina solară ochii-mi umplea.
Întrevăd însă și aniversări
când inima de lacrimi era plină,
pachete cu daruri lipseau și nu era lumină...
Întreg universul îl simțeam ca dușman,
un cer cenușiu îmi era talisman
și de lume eram mereu mai străină.
Azi însă, după ce am învățat
pace să fac cu cealaltă eu,
sărbătoresc, deși pe-nserat,
căci cunosc acum sensul durerii
și știu că din lacrimi cresc florile mierii.
Astăzi sărbătoresc pentru mine,
adaug nopților mele noi vise
ce-n dimineți cu realizări vor fi ninse.
Ridic spre înalturi cupe de cristal,
din ele beau însetată nectarul vieții
păstrat aievea lângă mine,-n antal
așa cum au zis cândva profeții.
Urări de La Mulți Ani pentru mine,
în plete îmi stau agățate ciorchine,
ca odinioară acum îmi dăruiesc
o mică cutie cu trei frunde roșii,
straina de mine,-n somtuoase Dionisii,
cu voi o golesc de conținutul prețios,
compus din trei elemente de folos;
Pace, Iubire și-un Zâmbet reverențios!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet sau poezii despre visare
Am trăit odată o experiență cvasireligioasă, la care mă raportez și astăzi, ca la un fapt fondator pentru mine ca persoană. Pe la vârsta de opt ani, în satul în care era preot tatăl meu - Izvin, la 16 km de Timișoara spre Lugoj, mi-am petrecut o după-amiază singur în câmp. Era o zi de vară, la ceva timp după seceriș. Era o liniște ca din altă lume. Am stat culcat pe spate, în iarbă, o după-amiază întreagă, uitându-mă la cer... Am avut atunci un sentiment unic de comuniune perfectă între mine și univers. Poate să fi fost un sentiment teocosmic, pentru că era străbătut de o vână de sacru. Simțeam o bucurie intensă și o libertate completă. Totul avea un rost. Acea după-amiază mi-a rămas în amintire ca un fapt capital în viața mea.
Mihai Șora în revista Formula As, Nr.823 (iunie 2008)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre vârstă
- citate despre sat
- citate despre religie
- citate despre prezent
- citate despre perfecțiune
- citate despre libertate
- citate despre bucurie
Când eram mic (7-11 ani) și eram foarte bun la pian, era prin 1990 și nu era ușor să aduci aparatura de filmat ca să înregistrezi. Eram un puștiulică în frac, cu cămașă albă, în fața publicului și aveam mai puține emoții decât la vârsta adultă deși trebuia să interpretez piesele fără greșeală în fața unui public pretențios. Azi, au rămas doar amintirile din mintea și sufletul meu din acele vremuri atât de prețioase. Totuși, după 20 de ani m-am reapucat să învăț, ruginit, mai bătrân, mai încet la minte și prin 2011 m-am și înregistrat un pic. Am și o amintire video! Uneori nu toate talentele noastre devin cariere și vocație, ba dimpotrivă, unele poate le vom sacrifica. Însă e important ca măcar un talent al nostru să îl antrenam și să îl ducem la gradul de măiestrie. Eu am ales ca acest domeniu pentru mine să fie psihologia, însă privesc pianul ca pe marea dragoste pierdută a vieții mele. Ai grijă de talentele tale. Ele sunt cu adevărat singura și adevărata noastră comoară în această viață.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre pian, citate despre amintiri, citate despre învățătură, citate despre video, citate despre talent sau citate despre suflet
Elegie pentru părinți
Unde sunteți voi, părinții mei?
Ce n-aș da să vă mai văd o dată!
Ați murit de tot, sau sunteți zei
Rătăcind pe bolta înstelată?
Astăzi sunt celebru și bogat
N-am de ce mă plânge, am de toate
Fie Domnul veșnic lăudat
De mi-ar da și-un strop de sănătate.
Ce folos că scriu și câștig bani?
La ce bun politica înaltă?
Eram fericit în primii ani
Când am fost, cu toții, laolaltă.
Casa era plină de copii
Nu știam ce-nseamnă supărarea
N-aveam noi prea multe jucării
Nu știam ce-i muntele, sau marea.
Însă gustul vieții era bun
Râdea-n soare iarba după ploaie
Jubilam de Paște și Crăciun
Puneam cele mai curate straie.
Plutea, ca un duh, în mahala
Farmecul discret al sărăciei
Îngerul cu spadă ne veghea
N-am fost sclavi păcatului trufiei.
Voi ne-ați îndrumat să ne rugăm
În genunchi, așa cum se cuvine
Lui Iisus credință să-I jurăm
El să ne învețe ce-i mai bine.
Lui să-I mulțumim înlăcrimați
Că nu ducem lipsă de nimica.
Două surioare și trei frați
Inimi mari, ce n-au știut ce-i frica.
Azi dau filmul vieții înapoi
Să pricep secretul casei noastre:
Se rugau părinții pentru noi
Domnul să ne scape de dezastre.
Nu există scut mai minunat
Decât rugăciunea cea smerită
Și o viață fără de păcat -
Iar răsplata fi-va înzecită.
Le spun tuturor să fie drepți
Din puținul lor să facă daruri
Toți ateii cred că sunt deștepți
Însă dracul i-a jucat la zaruri.
Îmi e dor de cei neprihăniți
De la ei îmi iau și azi putere...
Unde sunteți voi, părinți iubiți?
Mă primiți la masa de-nviere?
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (3 martie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre zaruri, poezii despre timp, poezii despre sărăcie sau poezii despre sănătate
Dintotdeauna mi-a fost teamă că-mi voi trăi tinerețea singură, și că voi îmbătrâni tot de una singură, fără cineva drag lângă mine. Am fost mereu mai retrasă, e adevărat, mi-a plăcut solitudinea; dar era frumos și mă simțeam puternică atâta vreme, cât eram sănătoasă și în orice moment știam că pot să mă înconjor de oameni. De data aceasta, însă, e altfel. De data aceasta îmi e teamă că singurătatea nu mai este o opțiune, ci mai degrabă o sentință. Îmi era teamă că acum singurătatea va pune ea stăpânire pe mine, și ca nu voi mai avea nicio putere asupra ei.
Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare și destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre singurătate, citate despre tinerețe, citate despre sănătate, citate despre frumusețe, citate despre frică sau citate despre adevăr
Cântec de lacrimi
Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre plâns, poezii despre frumusețe sau poezii despre existență
Când aveam 14 ani, visam și îmi imaginam cum ar arăta viața mea ideală. Până la vârsta de 31 de ani am depășit în realizări tot ce am putut să îmi imaginez la 14. Încurajările și educația m-au ajutat să îmi depășesc imaginația în realizări. Munca pe care eu am făcut-o și pe care îi îndrum pe alții să o facă este o muncă interioară, de valorificare a potențialului. Mulți oameni pe care nu îi cunosc personal, însă sunt convins că așa cum pe mine m-a ajutat un om care nu era legat cu nimic de mine, la fel noi ceilalți ne putem ajuta între noi chiar dacă nu suntem o familie legată de sânge. Tu pe cine ai ajutat astăzi?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre imaginație, citate despre depășire, citate despre ajutor, citate despre încurajare sau citate despre sânge
Era toamnă și însera
Era toamnă și însera când te-am cunoscut.
Soarele se ascundea, cădeau frunzele din nuc.
Așteptam a ta iubire, inima în piept bătea,
Gândul îmi zbura la tine, deloc nu se liniștea.
Îmbrăcam haina iubirii și purtați de-al vieții val,
Gustam clipa fericirii, dintr-o cupă de cristal.
Era-i fata ideală, era-i tot ce mi-am dorit,
Să trăim viața reală, destinele ne-am unit.
Uniți în cuget și-n simțiri, ne-am clădit în viață rost.
Acum trăiesc din amintiri. Nimic nu este cum a fost.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vestimentație, poezii despre toamnă, poezii despre seară, poezii despre inimă, poezii despre idealuri sau poezii despre gânduri
Din înalt
Din înalt privești spre mine cu ochi blajini,
așa cum făceai tot timpul,
erai lângă mine și mă purtai în gând
chiar și în momentele când îți era greu.
Eu te întâlneam rar, crezând că-i mai importantă
rutina mea zilnică, alergarea după himere.
M-ai trezit din amorțeală printr-o strângere de mână,
o strângere blândă și plină de iubire,
dar era prea târziu.
Cineva te-a iubit mai mult decât oricine,
de aceea te-a chemat la el, printre stele.
Ce a rămas în urma ta sunt doar amintirile,
alergând prin pustietatea acestor vremi,
în speranța reîntâlnirii.
Când plângeam,
plângeai cu mine pentru visul meu,
când râdeam,
erai o primăvară superbă cu apusuri vulcanice.
Acum... chiar de îmi continui visul,
știu că soarele și vântul te iubesc ducând
pulbere de stele spre locul din care mă privești,
tu fiind sora mea sub soare,
iar eu, frate pe pământ.
poezie de Ioan Forgaci (14 noiembrie 2011)
Adăugat de aer nelu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre stele sau poezii despre primăvară
Poemul de ieri și de azi
Am îngenunchiat de mii de ori în fața omenirii ca la o confesiune
și Dumnezeu m-a mângâiat și m-a învățat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file
cândva fericirea era mare, uriașă
și se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creșteau aripi de șoim, aripi imense
și zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
și nopțile erau diamante negre risipite prin deșerturi
cu ele am scris poeme în piatră și-n nisip
cu ele am învățat sa decupez culorile
și să le transform în caleidoscopuri de stele
acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp crește în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu știe cât mă doare
cât aș vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină
pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi nășteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era așternut
și plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârșită declarație de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
și povești de amor fără pereche
de ceva timp sufletul meu hălăduiește prin lume
aleragă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei
dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveștile se vor scrie din nou cu sânge și lumină
direct pe sufletul și pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineți fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii
poezie de Alina Beatrice Chesca (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre fericire, poezii despre religie, poezii despre nisip, poezii despre curcubeu, poezii despre culori sau poezii despre aripi
Poemul de ieri și de azi
Am îngenunchiat de mii de ori în fața omenirii ca la o confesiune
și Dumnezeu m-a mângâiat și m-a învățat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file
cândva fericirea era mare, uriașă
și se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creșteau aripi de șoim, aripi imense
și zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
și nopțile erau diamante negre risipite prin deșerturi
cu ele am scris poeme în piatră și-n nisip
cu ele am învățat sa decupez culorile
și să le transform în caleidoscopuri de stele
acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp crește în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu știe cât mă doare
cât aș vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină
pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi nășteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era așternut
și plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârșită declarație de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
și povești de amor fără pereche
de ceva timp sufletul meu hălăduiește prin lume
aleargă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei
dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveștile se vor scrie din nou cu sânge și lumină
direct pe sufletul și pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineți fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii
poezie de Alina Beatrice Chesca (31 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi care e secretul meu? Învăț. Învăț repede. Dacă ar fi să spun ce sunt eu aș spune că sunt suma a tot ce e bun în oamenii cu care am interacționat în această viață. Când întâlnesc un om, mă uit ce pot învăța de la el. Ce face el bine, unde gândește sănătos și cum m-ar ajută asta pe mine? Când viața mea era un strigăt de disperare, am descoperit puterea învățării. Orice problemă am, pot să învăț să o rezolv din simplul motiv pentru că nu mă lovesc de probleme pentru prima oară în istoria omenirii. Oameni lipsiți de iubire care au depășit suferința sunt mulți. Oameni săraci care au devenit bogați prin propriile puteri sunt mulți. Oameni bolnavi care au luptat și au devenit modele de sănătate sunt mulți. Și mulți alții sunt cazuri mult mai dificile decât sunt eu. Și acești oameni au lăsat urme, mărturii, cărți, povești, exemple și eu pot să învăț din ele. Tot ce îmi este ușor să fac azi, odată era imposibil. Să merg pe picioarele mele era imposibil odată. Acum e lejer. Să citesc era imposibil odată, acum e o plăcere fără de care nu aș putea trăi. Iubire, bani, sănătate, vocație, socializare și orice mai vrei tu sunt banalități odată ce îți pui mintea minunată să te servească și începi să te EDUCI.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărăcie, citate despre suferință, citate despre secrete, citate despre plăcere sau citate despre picioare
Adam și Eva
Și-n ziua aceea când ne plimbam tăcuți prin casă
Deși mergeam pe parchet, simțeam o pădure în jur
Din când în când mai trosnea o creangă uscată
Căzută din ziua de ieri, întorceam capul speriată
Cu impresia că mii de ochi ascunși ne privesc prin pereți
Îmi place să cred și acum că te plimbai prin mine
Că-n gândurile tale eram o alee lungă și subțire
Un drum săpat în neant care garanta drepul la iubire
Eu asta făceam, pășeam încet, încet prin viața ta
Așa cum pășesc soldații prin zonele minate
Era liniște și senin, doar corbii se-auzeau
Și-un mare gol mă striga să mă plutească în inima lui
Ne-am împreunat palmele și ne-a ieșit un bol de cristal
Am intrat nestingheriți în parcul de distracții ivit
Era cald și plină vară, când orice era posibil, mai ales să fii copil
Râdeam și-am zis să mai încercăm o dată, ne-am încrucișat
Din nou palmele și de data asta ne-a ieșit un foc de lemne
Din care săreau scântei și-am început să spunem basme
Îmi place să cred și acum că această boltă cerească
O pregătisei de mult timp numai pentru mine
Și orice am fi făcut noi doi era ca și cum deschideam
Întâmplător Biblia și indiferent ce pasaj citeam ne însenina
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre sperieturi, poezii despre păduri, poezii despre promisiuni sau poezii despre posibilitate
Apostilă
Pentru griul perlă răspândit în plete,
pentru mersul neașteptat al timpului,
pentru regăsirea bucuriei pure
sau poate a iuțelii de erete,
ador de ceva ani, să mă regăsesc seara,
pe băncuța din grădină sub mărul înflorit,
privind extaziată florile albe-roz ca ceara,
când timpul nu era deloc grăbit.
Cu mine e melanconia,
cântă nostalgică amintirea de mine copilă.
Lumina divină delicat mângâie a mea pupilă.
Pe zidul din față, gândul pasu-încetinește,
peste grupul de prieteni se oprește.
Unul lângă altul devoram a noastră vară
în cireșe roșii lucitoare,
întrecându-ne a scuipa sâmburii cu ardoare
ori, întinși la soare,
din nori albi cream imagini și le botezam
cu râsete și țipete, un adevărat bairam...
Dar jocul preferat era,
umplerea buzunareler cu pietricele
culese din stradă ca și dorințe ale lumilor paralele.
Dulci aminitiri, fărâmă de timp,
geloasă le păstrez în inima mea de copilă,
rămasă undeva în contratimp
care stupoare încă-ncearcă în fața muntelui Olipm
și pe contractul vieții pune... copilăria- apostilă.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre râs, poezii despre roșu, poezii despre păr sau poezii despre prietenie
Cântecul unui iubit (Psalmul 7)
1. Iubito, știu: acum îmi cade părul, de viață destrăbălată, și trebuie să dorm pe piatră. Mă văd toți bând rachiul cel mai ieftin și mergând gol în vânt.
2. Dar a fost un timp, Iubito, când eram curat.
3. Aveam o femeie, mai tare decât mine, precum iarba e mai tare decât taurul: mereu se îndreaptă în sus.
4. Ea vedea că sunt rău, dar mă iubea.
5. Nu mă întreba încotro merge drumul, care era drumul ei, și poate că mergea în jos. Când îmi dădea trupul ei, spunea: asta e tot. Și se făcea trupul meu.
6. Acum nu mai e nicăieri, a dispărut ca norul după ploaie, am lăsat-o și s-a dus în jos, căci acesta era drumul ei.
7. Dar nopțile, câteodată, când mă vedeți că beau, văd chipul ei, palid în vânt, puternic și întors spre mine, și în vânt mă aplec.
poezie de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tauri, poezii despre superlative, poezii despre somn sau poezii despre ploaie
Lângă tine dragul meu...
Lângă tine am învățat ce-nseamnă să iubești
Căci tu ești totul pentru mine și nimic mai mult
Și vreau mereu să-ți spun cât de drag imi ești
Căci tu ești unicul meu sprijin pe acest pământ,
Lângă tine am învățat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viața mea,
Când toți mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine și în iubirea ta.
Lângă tine am învățat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulți nu le-nțeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu ești fericirea ce nu vreau s-o pierd.
Lângă tine am renăscut ținându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi și prin furtună
Și nimic nu poate sta, în calea fericirii.
Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu ești talisman ce viața-mi ocrotești
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poți să-mi dăruiești.
Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viață,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul și zămbetul pe față.
poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre protecție
Ne-am întâlnit într-o zi
Ne-am întâlnit într-o zi. Era Toamnă.
Eu străină..... Tu, copil. Aveai mamă și tată.
Ne-am întâlnit într-o zi. Era Vară.
Eu străină... Tu, îndrăgostit de mine și de alte femei
din lumea întreagă.
Ne-am întâlnit într-o zi, Era din nou Toamnă,
Eu te iubeam.... Tu iubeai ploile și o altă femeie.
Mi-am pus capul pe inima ta, iar cu mâna dreaptă
îmi strângeam sânul stâng,
Sub care simțeam dinții unui destin gelos dar drept
Cu Toamna și iubirea din mine, ce-ți oferea un dar nemeritat
... Timpul.
Timpul meu! A trecut prin mine și prin tine într-o zi,
Și ne-a hotărât soarta.
... Te-am strigat înainte să plec!!! Dar n-ai avut cum să m-auzi,
... Aveai multe iubite... și ploua zgomotos! De vină era Toamna.
Am plecat! Am plecat... tot străină! Ploua! A fost ultima noapte
de dragoste în cântecul ploii de Toamnă.
Ne-am auzit în Vară. Ne-am întâlnit bucuroși.
Nu se schimbase nimic în viețile noastre.
Tu... aveai același dor de ducă, și aceeași agendă de telefon,
Cu numere vechi, cu nume consumate și cumpărate la un șpriț de vin,
Ce-au grăbit cândva albirea tâmplelor mele,
Și mi-au împachetat toate sentimentele de dragoste în văzul lumii.
... Acum, e din nou Toamnă! Dar nu plouă, Dacă iți spun că te iubesc m-auzi?
Nu știu dacă iți amintești, de fiecare dată când ne întâlneam
ploua. Și niciodată nu ai auzit când ți-am spus: Te iubesc.
Ți-am repetat de zeci de ori... atât cât a cântat ploaia, și inima mea a reușit să te adoarmă... liniștit.
Ne-am întâlnit într-o zi. Ne-am întâlnit într-o zi cât pentru o viață
întreagă,... chiar dacă tu ești acolo, și eu, aici.
... Toamna e de vină, pentru tot ce-mi doare, pentru ce-ți doare,
pentru tot timpul ce trece prin noi,
cu regrete tardive - și mulți ghiocei răsăriți la tâmple și-n inimile
încă tinere... de-a rezista ploilor de Toamnă cu iubiri.
Ne-am întâlnit și-acum. Te-am strigat.... până să înceapă bocetul
Toamnei... dar în zadar răspunsul tău. Acum îmi scurmă frunzele
și sufletul ce se întinde moale pe pământ... pentru o liniște
și-un somn odihnitor cerut de-o inimă cât frunza Toamnei.
poezie de Adelina Cojocaru (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze sau poezii despre femei
Nu ți-am spus niciodată
Nu ti-am spus,
Copacul care l-am lasat acolo,
Și-a schimbat frunzele
Și acum are flori noi.
Când a nins, am vazut fereastra
Luminată de culoarea lor.
Nu ti-am spus,
Am trecut pe lângă el,
Să-mi amintesc zilele
Când am plecat să
Ajung în brațele tale.
Nu ți-am spus,
Pentru că era acolo,
Când în cameră era întuneric
Și în toata lumea mea mică,
Era prezența lui.
Nu ți-am spus,
Că în timp, aleea m-a însoțit
Și în sunetul tăcerii
Am regăsit lânga el,
Cântecul devenirii mele.
Nu ți-am spus,
Pentru a mă asculta,
Aud vocea-mi pe
O foaie de hâtie
Și scriu în zori
Când îmi lipsești,
Căci scriu lumină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre sunet, poezii despre schimbare sau poezii despre ninsoare
În palma ta era iubire
Da mamă, astăzi știu...
Și-ți mulțumesc,
Chiar dacă-i prea târziu.
Azi înțeleg de ce,
Copil fiind,
Dojana ta cu voce calmă,
Mai ridica spre mine
Din când în când...
O palmă.
Azi înțeleg
Ce nu puteai să-mi spui,
Sub teama ei,
Tu îți doreai
S-ajung, un om la locul lui.
Azi stiu,
Ce-atunci,
În lacrima-ți din ochi
Eu n-am văzut,
Azi știu
Că palma aceea
Pe tine te-a durut.
Și știu,
Că unei mame nu-i stă-n fire
Să își rănească
Pruncul.
Da mamă, astăzi știu
Că-n palma aceea...
Tu îmi dădeai iubire.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre voce, poezii despre mulțumire, poezii despre frică, poezii despre dorințe sau poezii despre bebeluși
Încă te iubesc!
Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu și mi-e tare greu.
Îmi răscolești sufletul, chiar și inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu așa ceva?
Nu știu cum să fac să uit, să nu-mi amintesc
Viața ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, știu că-i de la Soartă!
Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viața mea de-atuncea? Unde-s clipele?
Aș dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aș fi vrut, să stăm toață viața,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranța!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre curățenie sau poezii despre amintiri