O mie de sărutări și o zi
suflu în buricul degetelor
convins că iarna greu recunoaște
mirosul puternic de portocală
în casa bunicilor sărbătorile vin mai devreme
cineva îmi șoptește din ușă
fragil
și-l văd pe Dumnezeu tânăr
din moment ce nisipul nu poate întări
nici măcar un perete
cred în sânge și-n mesajele din univers
ne urmăresc ființe puternice
atunci când muzica este făcută de-un alb și un negru
suntem în egală măsură orfani
dansăm până trupurile devin transparente
precum dungile unui oftat fac aerul să lacrimeze -
vampir ucis de ninsoare
orice ar spune chimia roșul vinde cel mai ușor
vizibil și de pe lună
zid chinezesc de îndoieli și răspunsuri
câte încearcă iubirea și nu reușește să țină ascuns
adormisem cu capul pe clape
nimic nu ieșea din misterul nopții trecute
zorii crăpau un buștean
să nu se răzgândească anotimpul promis
dintr-o lume în alta
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vampiri
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sărbători
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Îmi sunt așa inegal uneori
încât mă văd când pitic urcat pe o lună plină
când cine știe ce uriaș rămas pe pământ
un fel de guliver rătăcit în propria lui poveste
iar din când în când mă lovește o altfel de sete
aș fi îndrăznit să-i zic nebună
dar nu are nimic comun cu pierederea realității
pur și simplu beau dintr-o sete în alta
precum un dromader cu o mie de cocoașe
și nu am niciun deșert de străbătut
nici măcar nu fac parte dintr-o caravană
doar mă supun setei ca într-un botez ciudat
devin din ce în ce mai străveziu
de se vede prin mine ca printr-un cristalin ciudat
universul adus la dimensiunea bosonului
îmi sunt așa greu de înțeles
încât nu vreau să las urme adânci pe inimile voastre
poate doar un abur pur fantomatic
ca o urmă de melc universal
într-o repetare absurdă spre neant
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre realitate
- poezii despre lună plină
- poezii despre inimă
- poezii despre deșert
- poezii despre devenire
- poezii despre cămile
- poezii despre botez
- poezii despre abur
Nimicuri înșelătoare
în spatele casei
muzica unei ștreașini mi se pare firească
noaptea aș fi ipocrit să nu spun cât mă sperie
distanța până la ziua de mâine
înseamnă atât de puțin să merg pe picioare
focul se stinge treptat convins că adorm
luna în casa a v-a înseamnă tuberculoză
cu masca pe față o floare cere să bea din același pahar
după mine
pot suporta alarma unei mașini
ca un plâns de copil când îi cresc dinții
important este ca durerea să nu ajungă la măduvă
cred că natura va face dreptate
în timpul acela mă numeai fericit
puțini dintre cei cu care împărțeam
aveau să mă caute
lumea ne făcea supuși influenței lui venus
o dată în plus demonstram că ne-am civilizat la-ntâmplare
zorii umblau prin locurile bântuite
dintr-un vis pe care nu mi-l aminteam până
la împlinirea lui
ca leprosul atins prima oară de-un om
iubirea mea dorea să sufere totul
am jurat să nu râd în timpul sabatului
vântul plimba un ziar de pe-o stradă pe alta
mă rodea și invidia
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre sperieturi, poezii despre somn, poezii despre râs, poezii despre plâns sau poezii despre plimbare
Aripi
cineva îmi spunea să nu te cred
râdeam ca de spaimele acelea care ne făceau
zilele fericite
precum o împreunare de mâini
cineva îmi spunea să nu te iei după cuvinte
după rândurile scrise pe marginea unei hotărâri despre care
nimeni nu poate semna
cu vibrația cea mai înaltă
cineva mi-a spus nu muri
viața se va transforma într-o înfrângere
și nu va fi de ajuns
graba miliardelor de lumini spre punctul nostru de întâlnire
să le spunem că pentru oameni stelele
sunt cele mai sigure locuri
cineva mi-a spus nu-ți opri privirea și nici inima
asupra unei singure femei
te va duce ca pe-un neputincios până la groapa săpată
de ninsoarea căzută pe ziduri
amprentele unor mâini ce s-au ținut una de alta
vor fi de azi înainte
chemarea la războiul morții
curajul dragostei
și-al unui păcat pentru care nimeni nu poate să facă
vărsare de sânge
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre înălțime, poezii despre înfrângere, poezii despre zile, poezii despre viață sau poezii despre stele
Un colț de lume fragil și sălbatic
mereu când primesc pachet de acasă
mama trimite medicamente
de la drogheria din colț
degetele ridicate împotriva fumatului
mă fac să-i neg viciului frumusețea
din oase n-a apucat să crească nimic
doar
suflarea ta împrăștie un miros plăcut
Domnului
omule fă ce ai de făcut
repede
cine iubește iubește înmiit
îmi spun de câte ori repet aceleași greșeli
pe care le fac bărbații
în dragoste
nu cred pentru că acum sunt vindecat
iar singurătatea își atinge scopul
precum o femeie care vrea ciocolată
îmi imaginez acele cuvinte risipite în lume
normale
dar mă prefac cu felul meu de a mă insinua între silabele lor
că-mi păstrez echilibrul
mi-ar plăcea să deschid cu ele ușa
spre locul copilăriei
așa cum pretindeai că arată iubirea
crezând că aparțin vreunui grup dedicat misterelor lumii
numai
că unul din acele mistere mustește de pace precum iarba călcată
din jurul unei fântâni cu găleata pe lanț
din copilărie
mă simt mai departe de lume decât am fost vreodată
cu ochii lipsiți de gene
reclam timpul petrecut în uterul mamei
timpul căruia i-am supraviețuit
până am învățat că trupul înseamnă mai mult decât durere
și am putut renunța la tot ce-și dorește un om normal
libertatea prin sine
te-am rugat să mă-ngropi singură
te încăpățânai convinsă
de importanța detaliilor
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre mamă, poezii despre copilărie, poezii despre învățătură, poezii despre supraviețuire, poezii despre singurătate, poezii despre reclamații sau poezii despre pace
Partea nopții în care nu suntem
stăm de partea târzie a nopții
întârziai cu promisiunea nerespectată
cum ar fi să dau cearșaful deoparte
să-ți dezgolesc umerii și fluierul din piciorul unui pui
de cocor ce-a uitat
să dea ocol lunii
era una din acele întâmplări legate de karmă
de care auzi la televizor
nu eu îți iau tu îmi dai
îmi strâng lucrurile fără să-mi pese
nimeni din neamul nostru n-a avut cancer
rămân urme pe albul zilei
de nerecunoscut pentru mine
Dumnezeu a mers pe această zăpadă
imaculată
iubirea noastră ține prea mult după unii
au cerut morții
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre uitare, poezii despre televiziune, poezii despre promisiuni, poezii despre picioare sau poezii despre noapte
Atunci când iubirea ajunge casă de jale
se întâmplă să aprinzi o lumină
din cea mai nouă stea născută prin simpatie
de curbura pământului
oamenii
nu mor
ceea ce îngropăm odată cu seninul
este imagina lor întoarsă
față de viață
să nu-mi spună cineva că oferă mai mult
decât cel care a copt primul pumn
de semințe
dimineața
îmi scot umbra pe străzi
fiecare stâlp sau zid de pe margine
îi compune fidel bucuria
setea de libertate conviețuiește intens
cu animalul din mine
n-am făcut decât să hrănesc o iluzie
în rest
meritul este al întâmplării
probabilitatea apăsătoare ne transformă
într-o călătorie de la pământ la soare
memoria întâmpină greutatea trecutului
posibil să fii dezgropat veche securea
pentru că nu las urme
mi-a fost imposibil să fac o mulțime de gânduri bune
să mă urmeze
tu și îngerul păzitor
împărțiți ce-a rămas după plecarea întunericului
nu aveți curaj să priviți în oglindă
cineva străin face semn că nu se bazează
salvarea poate veni și din tăcerea cuvintelor
m-am gândit în timp ce treceam
de partea cumplită a nopții
ce poate fi mai frumos
decât cântatul cocoșilor
iubirea ne întoarce unul împotriva celuilalt
văzând suferința ambelor părți
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre zoologie, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre suferință sau poezii despre salvare
No man's land
când nimeni nu face lumină
îmi pipăi inima
târât în abis de senzualitatea femeii pe care mi-am luat-o
trăiesc un jaf deși casa de marcat pare intactă
când banii sunt puțini și fără prestanță
precum în Țara Făgăduinței
luna se înalță sofisticată de ritualul voodoo
din noaptea trecută
între noi vin oameni care se ascund
aleg iubirea în loc să fiu furios
beau greutatea mea pentru a scăpa de urmări
cu atâtea mașini pe metru pătrat și soarele la cel mai scăzut nivel
viitorul devine capcană
urc scările cu statutul partidului în loc de mâna curentă
pe fruntea sfântului din Assisi scrie
din toate florile din lume
ne temem să fim văzuți împreună
când cuvintele lipsesc muzica învinge obsesia
unei fugi disperate cauzate de vinovăție
lucruri de care glanda pituitară nu ține cont
sunt cel mai pregătit să păstrez un secret
pentru fiecare din noi pornește un înger călare
rămâne întrebarea
pe cine dăm vina
în loc Cristos
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre țări, poezii despre învinovățire sau poezii despre victorie
Urma șarpelui pe cărarea albă
cu orbitele albe ale degetelor
ating prezentul
văd trecutul ca pe un vas răsturnat în nisipul prezentului
viitorul este acea crăpătură care îmi taie aripile
și ochiul alb al degetelor când
încercând să mă cuprind
nu mai aflu nimic
oricând poate veni solia unui cuvânt dintâi
suspendat între a fi
și a muri ca un copac
pe verticala așteptărilor copilului
așa că
deschid larg porțile
orbitele albe ale degetelor le umplu cu sine
cât mai mult sine
la fel ca o fântână cu șapte inele
solia golește de sine orbitele goale ale degetelor
apoi
Totul
se umple
cu Dumnezeu
orbitele goale ale degetelor se cuprind
și cuprind
icoana cuvântului dintâi
Mama,
uite cum se aprind candelele mărunte
singure!
spune copila
ceva mai târziu femeia
cu ochii din cărbunele prezentului
într-un acum promis a ne fi
iubire
mama răspunde copilei
fără credință totul e nimic
sau urma șarpelui pe cărarea albă a bucuriei de a fi
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre cuvinte sau poezii despre șerpi
Talita kumi
într-o zi n-o să mai pot și n-o să am cui spune
mama îmi aduce droguri despre care
medicii ridică din umeri
să presupunem că aș fi o maimuță
cine ar putea să reziste ochilor mei verzi
nu sunt supărat doar că îmi place moartea
primilor oameni
negrul tău îmi abate gândul de la rău
și nu regret mâncarea din rai
mă las pe spate să văd frumusețea lunii ce pretinde
să te porți bine cu valurile
în fiecare seară desenez un port și îmi închipui că sunt
sătul de romul sălciu pe care jumătate mi-l fură
șobolanii
din pumni
nu mai cred în puterea vindecătoare a singurătății
poate am cerut prea mult de la mine
poate grupa mea sanguină nu acceptă nimic din afară
nu știu cum mă văd dar ceva îmi spune că Dumnezeu
există
doar în mintea mea obișnuită să creadă
că nimeni nu s-a întors din cer
încep să mă conving că îngerii au grade
partide de stânga și programe cu fonduri
nerambursabile
sentimentele fac mai mult decât orice promisiune
a vieții
încerc să-mi închipui că te iau în brațe
42 de kilometri și apoi mor nu înainte să-ți spun că
ai fost singura
care a crezut tot ce preoții ne-au ascuns
de fapt
mâinile tale pe mine înseamnă că pot să-mi pun mâinile
și să zic:
curaj, eu am învins lumea!
somnul îmi provoacă o stare vecină cu nebunia
te văd dar nu reușesc să-mi țin capul
pot să respir dar inima refuza vânătoarea de vrăjitoare
provocată de cele șapte biserici
credința își leagă șireturile și-apoi umblă cu cercul
până la primul cântat de cocoș uit de ce mi-ai spus
înainte ca întunericul să-și lepede hainele
talita kumi
fetițo scoală-te
și ziua va trece fermecătoare și plină de sensuri
ca mirosul pâinii într-un cimitir de brutari
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre pâine, poezii despre vânătoare sau poezii despre verde
Pictural
ea încă respira când ne-am ascuns numele
când sub același chip am riscat la loteria universală
miza ne era necunoscută iar noi pariam cu viața
dintr-o dată nu ne părea prea mult
orașul mirosea a piele mustind de apă
ne înecam în el ca într-un mare a fost o dată
atunci ai ales ne-ai crucificat într-un colț al pânzei
încărcat cu sunete crude de copil
azi ne e tot mai teamă de lumină
poate de aceea suntem ființe întârziate
ne zbatem printre ființe ușor absurde
ne oglindim în ele și râdem
le înfrumusețăm după anotimp
ceasul capricios al dimineților ne e frate
e cel mai ieftin spectacol de circ
suntem din ce în ce mai tineri
nu ne mai amintim nimic
din ce în ce sub hainele comune
se pierde orice urmă de trup
poezie de Irina Iacovescu
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre oraș, poezii despre lumină sau poezii despre loterie
Nimic, nici chiar speranța
Nimic, nici chiar speranța în suflet nu mai cântă
Când mut e viitorul și aripa ți-e frântă...
Departe lași în urmă al visurilor rai...
Și lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,
E rece ca înghețul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește
Când ziua după ziuă bolnavă se târăște...
Și poate ca să fie de aur cerul plin,
Și poate s-aibă stele albastra adâncime,
Verdeață nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime
Și râul alb, suspin!
Nimic, nici chiar speranța în groapă după tine
Atunci nu mai voiește să vie, și nu vine!...
Și poate ca să fie orice după mormânt:
Dreptate omenească făcută unui nume,
O viață viitoare, și-n tainica ei lume
Noi aripi, nou avânt!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre suflet, poezii despre râuri sau poezii despre reîncarnare
Acele fragile apusuri
iubește-mă de parcă nu ai primi nimic
în schimb
prin fiecare tresărire a mândriei
de-o clipă,
nebunia nu face rău nimănui.
dintre toate corăbiile cu pânze,
steagul meu - un țipăt pe întinderea
apei,
îmi leg trupul cu funii să nu se piardă în ceață,
harpii din insulele Strofade,
veșnic flămânde,
își caută frumusețea în coaja unui copac
sădit de cine nu trebuie.
diavolul
adăugase un an dragostei noastre
precum vinul ce nu stă liniștit în pahar
de ce-o să se întâmple, priveam copleșit de atâtea emoții,
umbra își luase capul în mâini
încât să nu se observe,
rudele și cei de departe
ne-au umplut părul cu grâu,
în buzunare, în gură și-n cele mai ascunse dorințe
pun sufletul să-și facă treaba cinstit,
din dreapta soarelui cineva ca pentru final
scoate curcubeul prin nori,
mi-am făcut mare crucea
convins că minciunii nu-i pasă cine o spune...
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre trup și suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre rude, poezii despre păr sau poezii despre nori
Iubirea zilei de ieri
săpam primul cu râvnă să scap de iubire
trezit la cântatul cocoșului
îmi scuipam în sân să te scoată din fire
trăsura cu reni minciunile Moșului
orice-ar fi să nu-ajung iar acasă m-am rugat în zadar
la mâna paharelor sparte de tata de cotețul din pari
sacul meu cu porumb ieșea primul mereu la hectar
luna făcea găuri și vrăji dintre cele mai mari
îmi scriai o psaltire cu traista de gât o tuleam spre oraș
că doar nu eram prostul cetății
de-întreba cineva îi spuneam vreau să fiu împărat nu pungaș
în zadar socoteam cum să-amân ziua plății
și-apoi vin nu era să mă-apuc de băut
nu erau nici femei nici copii ca să râdă de mine
îmi ghiceai în cafeaua dintr-un bob de năut
dar eu nu mă-încredeam în mistrețul cu colți de argint sau în tine
preotul îmi citea până ziua trecea de durere
nici tu și nici eu nu doream o asemenea teamă
de-a vedea cum ne mor și părinți și bunici în putere
fără ca vreunul din noi să mai bage de seamă
tot săpam cu râvnă de slugă o groapă prea mare
Dumnezeu întreba nu cumva ai luat din pomul din care....
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre prostie sau poezii despre plată
Casa soarelui
ninge atât de frumos,
încât nimeni nu poate să-mi facă vreun rău.
după somnul ce-a ținut luni întregi,
credeam că înnebunesc
precum cei mai buni dintre oameni.
doctorul îmi arată un punct: definește
normalul,
după mintea mea,
în mâini potrivite
lutul ia forme umane.
am văzut munți de pământ scoși
din pieptul copacilor, nenumărate noduri cu suflet
se rugau pentru blândețe și apă,
din tăișul cuvintelor, mi-am făcut coarne de plug
în apărarea iubirii.
bunicul,
din ce în ce mai puțin,
stătea pe un pat lângă sobă,
îi curgea dintr-un picior, bunica plecase,
mama năștea și nu voia singură,
privea către ușă,
din pântecul ei am promis să nu uit
moartea în locul
plin
de lumină,
încercam să-l trezesc
ca pe un om pe care nu-l poți atinge
cu mâna.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre ninsoare sau poezii despre munți
Aniversare
nu știu dacă mor sau de ziua mea
iubirea precum un gong bate miezul nopții
până la umeri nu se-ntâmplă nimic
niciun semn de la tine
un papagal stâlcește cuvintele
mecanic din psalm
a venit rândul meu să mă bucur
în limbajul mimico-gestual
moartea mă strigă naivule
nimeni nu se oferă
seara nu apuc să mă-mbăt
amorțesc pur și simplu
sufletul
de la masă mă ia de un braț
să mergem nu mai sunt bani
am un fular de la mama
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre seară, poezii despre papagali sau poezii despre miezul nopții
Și vine o zi
când fiecare dintre cunoscuți are un prieten
convins că poveștile unesc oamenii
cu o singură condiție
să fie
adevărate
când se înmulțesc bogățiile se înmulțesc și cei care
le mănâncă
iubirea zdrobește cireșe în pavilionul urechii
sunetele ating înălțimi anormale
nu că mi-ar fi teamă de ceea ce ar putea să-mi facă
îmi este totuna dacă pică din cer sau din turla bisericii
după un timp oricum voi alege să plec
stelele îmi arată direcția opusă mereu
din copilărie
mă înspăimânta acel sfert de veac
pe care simțeam că nu-l voi mai trăi niciodată
singur
încerc să nu observ câte are să-mi reproșeze viața
pentru că sunt mai iubit decât primul Adam
obiceiul de a ține minte tot mă împovărează
în fiecare duminică mă duci să văd morți
mă bucur că nu sunt ai mei dar mirosul de busuioc
mă umilește încât
urăsc florile primăvara și tot ce mai are verde
moartea sub unghii
îmi place să beau dar nu cum beau pământenii de parcă
nu ar avea pic de respect față de sânge
între sânii unei femei dacă rămâne un punct cald
poți fi sigur că ai lăsat-o în viață deși plăcerea o face să-și țină respirația
un timp
asta dacă știi să iubești
altfel ești ca poeții care scriu despre ceea ce nu pot face
indiferent că te cheamă Paul Emil sau
majoritatea celor care atunci când înțeleg
inima
li se oprește
nimic nu împlinește mai mult decât întoarcerea la cele spirituale
a unui trup furios pe trecut
în plină descompunere
mi-am găsit pomul cunoștinței binelui&răului
ca pe un vechi prieten și bun
mi-a răspuns lovindu-mă peste picioare
eu ascultam așteptând să treacă furtuna
convins că dragostea mea îi va grăbi moartea
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi sau poezii despre sâni
În spatele farmecului o răceală calculată
după forma elementului aer
zilele
se plecau până la pământ
impulsul de a face din viață o fabulă
trăsese cartea cea mare-
indiferența în fața durerii
clipa când va trebui să răspund pentru alții
lucra în favoarea mea
de la început
am ieșit cu fața curată din obiceiul de a aplana lucrurile
înainte să izbucnească
brusc
îmi făcusem din inconștient locul umed
sumbru de multele săgeți ale motivelor
hotărâte să mă convingă
cu privire la evenimentele ce aveau loc
fără ca eu să prind de veste
sărbătorile îmi scăpau printre dorințe
și nevoia de oameni
începusem să citesc și ce era scris cu litere mici
în epilogul orașului meu
plin de hârtii
îți simțeam întunericul
nevertebrat
precum o anomalie ancestrală
o despărțire de ape ce a condus la dezastru
atunci am aflat că Dumnezeu nu construiește în linie dreaptă
prima dată când am văzut un om dus
la groapă eram cu tata
de ce nu-l ajuți
mi-a răspuns că nu poate
fiecare popor are cuvântul său pentru locul
în care se află strămoșii
mai devreme sau mai târziu oamenii
mor
ca mama am întrebat într-o doară
ca mama
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început
Cântarea cântărilor
am zile când îmi amintesc
soarele
intră în casă iar eu
mulțumesc lucrurilor din apropiere
că am
pentru ce să nu caut ceea ce caută lumea
bani
respect
onoare
libertatea de-a alege binele și răul
tot mai aproape de buzele tale
false precum zâmbetul unui clown ce reprezintă
atracția vieții
în orașul meu ridicat pe acte de violență
lipsurile provocau anii întunecați peste care
iubirea trecea cu buretele
ploaia umplea trotuarul de spumă
mă aplecam în fața acelei ape de sus
și ziceam
asta-i sare din trupurile celor care n-au ascultat
dacă în loc de stropi suflete se înalță și se întorc
din straturile mai reci ale atmosferei
sunt sigur că unuia ca mine provenit din Sud
nu i-ar plăcea în cer
am avut timp să-mi văd încercările
bucuriile refuzate
viselor despre ce nu trebuia să-mi doresc
mie cel ce vă vorbește
cărțile îmi dau voie să plâng
în pumni
strigându-mi numele
runele
cele mai ascuțite tăceri
din iubirea ta după care săpam în bărăganul uscat de uitarea
primilor oameni arși pentru convingerile lor
adevărat
nu trebuie să-mi fie frică de
cei neputincioși
îmi oferă comorile mâncate de molii
desfac mâinile și ațe lungi se destramă în aer
sărate și ele
vrăbiile după o noapte de dragoste
duc vorba dintr-o parte în alta
cântarea cântărilor.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zâmbet, poezii despre vrăbii, poezii despre vorbire sau poezii despre violență
Iarna și curcubeul
Ninge, trec cu palmele pe coapsele tale,
Cioplite din albul unei statui
Zăpada iubirii îmi curge prin sânge ca roșul
Culorii din zâmbet acum și atunci
Iarna zidește în mine lumina și visul ninge
Întinde-ți brațele să alungăm uitarea
Iarnă, nu există iarnă perfectă
Ninsoarea e foc atins de lumină
Pomul sădit al inimii mele ți-l dărui ție
Curcubeu din aura mea
Ninge! Se nasc culori alb și negru ca timpul ceasului oprit
Când întind brațele către tine până la adâncul cuvintelor.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre curcubeu sau poezii despre culori
Ce rău îmi făcuse mie pasărea aceea, ca s-o ucid? Nu-mi reproșa nimic. Atârna în mâinile mele mici ca și cum îmi dădea un sărut de adio. Am îngropat-o încet. Apoi bătrânul din mine a desenat pe moviliță o cruce. O lacrimă a căzut în mijlocul ei. Murea specia din mine și se năștea omul. De atunci, sufletului meu îi este hărăzit să cânte și să zboare, dar să și fie lovit de moarte. De atunci îmi îngrop veșnic sufletul ucis. Dar ce ciudat, de data aceasta, cu fiecare înmormântare devin mai tânăr. Da, pasărea mea de vis m-a iertat. Prin moartea ei nevinovată a ucis vânătorul din mine.
Dan Puric în Fii demn!, Vrăbiuța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre suflet, citate despre vânătoare, citate despre visare, citate despre tinerețe, citate despre sărut, citate despre păsări, citate despre nevinovăție sau citate despre mâini