Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Balada împăcării

De toate-avem prin sufletele noastre:
Mai noi, mai vechi, mai dulci, mai amărui,
Mai cenușii, mai albe, mai albastre,
Dar nici un fel de împăcare nu-i.

Și alergăm bezmetici spre lumină,
În căutarea unei mici iubiri,
De parcă alta n-ar mai fi să vină,
La cât de mari sunt fostele-nvrăjbiri.

Izbindu-ne cu frunțile de stele,
Rănindu-ne cu tălpile de spini,
Furăm nisip, să mai clădim castele,
Furăm povești, să mai clădim grădini.

Așa ne trece vremea, dintr-o dată,
Trezindu-ne bătrâni și foarte reci,
Să-mbrățișăm priveliștea ciudată,
Spre care-ndeamnă căile de veci.

poezie clasică de
Adăugat de Dănuț CepoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Luna mai

visează toți iubiri nebune
de parcă n-ar fi pe pământ
decât Adam și Eva goală
și veșnic tainic jurământ

visează toți iubiri nebune
în nopțile de mai fierbinți
nici luna nu mai e întreagă
și parcă și-a ieșit din minți

visează toți iubiri nebune
pe pat de flori de iasomie
petale fragede și albe
îmbracă pielea arămie

și așa învăluiți de toate
în luna mai se cern iubiri
care durează doar o noapte
și-aduc parfum în amintiri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

Amarele neliniști

Cresc neliniștile-n noi ca veninul în gușe de șerpi.
Spre ireale zări ale gândului negru
ne îndeamnă haotice ascunzișuri
ale sufletului nostru bântuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da liniștea,
liniștea în care să nu mai simțim că suntem aievea,
după care tânjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde în colțuri apar și cresc tristețile,
tristețile cenușii, tristețile mai sumbre dacât moartea?
Cine ne va lecui de neliniștile ce ne rod,
Cum viermii sfartecând un creier într-un sicriu de lemn putred,
atunci când planăm în zbor frânt dincolo de zarea conștiinței
și gândurile noastre nu mai au speranțe,
și sufletele noastre nu mai au vise?
Când suntem pustii ca nesfârșitele, vastele deșerturi
ce nu au nici nisip, nici ghețuri eterne le acopere?
Când dincolo de noi și de sufletele noastre nu mai e nimic,
Când vântul negru-al neființei ne bântuie amar,
neînchipuit de amar și fără sens?...

poezie clasică de
Adăugat de CristiBSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 9 decembrie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Jurnale intime" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 15.99 lei.

Punctul comun

Trec separat prin noi aceleași zile
Trec separat prin noi aceleași stări,
Tăcerea ta îmi stăruie-n pupile
Plecarea mea îți plânge-n așteptări.

Nici unul nici altul nu se-ndură
pună capăt chinului din el
Deși sărutul ne-a-nghețat pe gură
și frica de-mpăcare ni-i la fel.

Trec separat prin noi aceleași clipe
Trec separat prin noi aceleași legi
Iubirea noastră-i plină de risipe -
Rămâne -nțeleg și să-nțelegi.

Dar nu e chip s-o facem dintr-o dată
Și iată-ne constrânși la convorbiri
Purtate într-o ură mai ciudată
Pe seama separatelor iubiri.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Iubirea noastră

Te ascund printre picăturile de ploaie
Ești dorul ce mă macină ușor,
Fragilă este iubirea, ca o floare
Te chem în suflet cu mult dor.

Dä-mi mâna și hai să alergăm
Așa cum făceam când eram copii,
Și un sărut ștrengar, să mai furăm
Pe veci iubirea mea rămâi.

Mă chemi mereu când ti-e dor
Și spre tine pași mă poartă,
As vrea mă pot împotrivi
Dar tu ești iubirea mea curată.

Sentimentele sunt mai mult decât noi
Inimile știu că noi suntem un întreg,
Îți vreau iubirea, și sărutul înapoi
Doar eu te iubesc, și te înțeleg.

autor Georgescu Elena

poezie de
Adăugat de Georgescu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tango retoric

Cine-ți mai oferă flori?
Cine te mai scaldă-n ploi de stele,
Cine-ți șterge uneori
Lacrima tăcerii din cuvânt.

Cine-ți mai clădește-n zori,
Din nisipul somnului castele?
Dacă-i vânt, pe pământ
și lacrimi nu mai sunt.

Mai știi, vara cu miros de alge
și pierdutele catarge
De la țărmul unei mări?
Mai știi, și acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.

Cine-ți mai aduce vești,
Cine mai rămâne lângă tine?
Cine află unde ești
După noaptea visului stingher?

Cine-ți cheamă din povești
Vara unui loc uitat de lume?
Dacă-n cer, e doar ger
și totuși eu mai sper

Mai știi, vara cu miros de alge
și pierdutele catarge
De la țărmul unei mări?
Mai știi, și acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.

poezie celebră de
Adăugat de AdrianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel mai mult învățăm din eșecuri și ratări. Succesele doar ne droghează, eșecurile ne învață cum să clădim mai corect drumul spre alte succese.

citat din
Adăugat de Soare Iulian MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă am putea vedem Soarele nostru din paraginele Capellei, l-am vedea strălucind ca una dintre cele mai mici stele în constelația Scorpionului. Un amănunt interesant: pentru latitudinele noastre, Capella trece la cea mai mare înălțime a ei drept de-asupra capului nostru. Mai au această cinste: alfa din Lebăda (sau Deneb) și Vega care e ceva mai spre sud. Bine-înțeles, vorbim numai despre cele mai strălucitoare, căci mai mici sunt destule, cari drec drept la zenit pentru București de pildă.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asfaltul îmi tot ceartă tălpile

ba că-s verzi
ba că pășesc ca pe o mare neagră
ba că șoptesc aiurea de prin valsul florilor
ba una ba alta
parcă din ciudă că tălpile mele
încă mai poartă pe ele pământul întors peste grâu
iar răspunsul pașilor mei neînvățați cu tropotul tramvaielor
e precum liniștea aceea deplină dintre două eternități
cât o pâine
deși știu că e doar supărat că iarba trece greu prin el
poate râvnește la un trifoi înflorit
pe când copiii nu mai știu deseneze decât pop corn
........................
noaptea trecută i-am dăruit din lacrimile mele
mi-am pus apoi tălpile la uscat și visele
numai mirați așa
visele încă au rămas împace asfaltul cu cerul
i-am promis că voi merge în palme și în genunchi
cât să nu-l mai doară câmpia din tălpile mele
nici dealurile nici munții nici deșertul
.........................
odată cu răsăritul
așa ca să nu mai am comentarii
am devenit imponderabil
și zbor peste tine asfaltule
uite
nu mai fi supărat
de aici de sus te vezi ca un câmp înflorit primăvara

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Săgetătorul este o frumoasă constelație zodiacală, dar nu se ridică mult de-asupra orizontului nostru. Cu un binoclu veți întâlni numeroase pete albe, nebuloase mărețe, cari văzute cu lunete cât de mici sunt admirabile. În Săgetătorul au apărut câteva stele noi, dar mai toate mici. Fotografiile obținute în această regiune cerească sunt mărețe, căci Calea Laptelui străbate întreaga constelație. E o puzderie de stele de toate mărimile, dar mai ales de nenumărate stele mici, cari te fac uneori să nu mai vezi pe placa fotografică decât intime pete albe, luminoase. Dar Calea Laptelui se prelungește în jos, sub orizont, căci în realitate ea formează un cerc mare, care dă roată cerului întreg. Și nu e numai o ramură, ci mai multe. Când cerul e cu totul senin și nu aveți în apropiere o lumină artificială, Calea Laptelui se arată în toată bogăția ei. Astronomii au întocmit atlase ale Căii Laptelui, așa cum se vede ea cu ochii liberi și au fotografiat-o mai pe toată întinderea ei.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dale în timp

Am scris pe o dală seninul de ieri,
pe alta un drum pentru mâine,
cioplesc vânt ce trece în calde-adieri,
dar am și cu vreme de câine.

Sunt dale de timp, uneori mai pustiu,
uitate pe-alei de-ntuneric,
iar altele-ascund, sub un strat străveziu,
un râs prefăcut sau isteric.

Mai sunt și bucăți ce doriseră-a fi
esențele dure din munte,
sau pulberi de stele, dar pot ele-a ști
de-s mari, ori sunt visuri mărunte?

Sunt dale mai vechi, sau mai noi, și îmi sunt
doar zile cu care, pe rând, mă confrunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de dragoste

E atâta ură
Strânsă între noi,
Sunt atâtea ziduri,
Sunt atâtea ploi.

Sunt atâtea visuri
Care ne-au mințit
Și-o atât de rece
Lamă de cuțit.

Tu mai treci prin rouă,
Eu mai dau prin gropi
Și-s aceleași urme
Sub aceiași plopi.

Dar e-atâta ură
Dincolo de drum
Cât s-ajungă toate
Pulbere și scrum.

Eu mai vin pe-acasă,
Tu mai plângi un an
Și-s atâtea vorbe
Aruncate-n van.

Sunt atâtea lanțuri
Sunt atâtea chei -
Ce mai pot -ți dărui,
Ce mai poți -mi iei?

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Viață îngustă

Viața zilnic mai îngustă
Oamenii la caracter, mai mici
Nici nu mai visează, nici
Nu și-o mai doresc augustă

A murit în noi iubirea
Și-am păstrat pentru stindarde
Pofta cărnii care arde
Că ni se-mpietrește firea

Zadarnic stau copacii în picioare
Când rădăcinile refuză
Aplecarea lor obtuză
nu mai au nici rod, nici floare

Ne închinăm la cele joase
Și alergăm după avere
Confortul tot mai multe cere
În budoare de mătase

Dar ce folos -ntindem mâna
Numai la cele pentru trai?
Palpăm ca orbii literele Braille
Și totul ni se ia cu anasâna

Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
În alcoolul nostru din cinzeacă
Purtătorii veșnic de dezastre

poezie de din manuscris (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Revoltă

Mă simt, așa, atinsă de o boală
Ca o pendulă-a unui timp ciudat
Măsurând clipa c-o bătaie goală
Inutil constat și sacadat...

Că se mai nasc speranțe e o stare
Că mor apoi în fașă-i constatat
Că în această viață nu mai are
Iubirea loc... de ură-i ocupat!

Și ce contează că mai e lumină
Când noaptea sufletele învrăjbește?
Voi știți c-apocalipsa o să vină -
Dar e deja aici, ne stăpânește!

Mai spun ceva dar nimeni nu ascultă,
Cuvinte pier de parcă n-ar fi fost.
Și chiar de lumea, azi, se crede cultă
Tot ce răsare-n față-i mult prea prost...

Mă simt, așa, atinsă de o boală.
Trăiesc un timp ce parcă nu-i al meu
De nedreptate în mine se răscoală
Acea ființă ce-a tăcut mereu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gigi Stanciu

La icoana Mântuitorului

Privește spre noi resemnat
Din cadrul de lemn încleiat
Iisus chinuit, răbdător
Și cuiele lui cât ne dor!

Golgota cu el toți urcăm,
În pietre desculți ne-ncurcăm
Ne vrem cât mai puri, mai senini,
În soartă pășim plini de spini.

"- Marie și tu, Magdalenă,
Nu plângeți, e viața arenă,
Spartacus și el a luptat
Și crucea romanii i-au dat.

Eu nu sunt ca el, sclavul trac,
Sunt sâmbure-al lumii și-mbrac
În albe veșminte, curate
Din veacuri păcatele toate..."

Privește spre noi mai senin
La anii ce curg ca un vin,
Cu pâinea cea frântă în mână
Iisus vrea cu noi să rămână.

Am plâns, am negat și am crezut
Și cuiele cât ne-au durut!
Iisus a murit și-a -nviat,
Nu-i loc pentru noi de păcat.

Iisus a-nviat și ne-a spus:
"- Priviți totdeauna în sus!
E vremea ca azi fiecare
Să-și scalde simțirea-n candoare".

poezie de (2005)
Adăugat de Gigi StanciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Turlă cu vin

Primul eu am luat piatra
El mă îndemna iau una și mai mare.
"Vai ce Sinagogă bună de spart!"
Și avea gratii mici
Mici
Tot mai mici
Și noi pietre mari tot mai mari și mai mari
Și-am obosit
Și-a obosit
Și ne scuipa
cu scuipatul nostru
Și noi ziceam
"Ce viață!"
Și ea zicea
", Ce moarte!"
Așa am băut o turlă cu vin...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubitei mele Lesbia

Să ne-oferim, Lesbia, iubirii-amândoi,
Deși-înțelepții zilei nu sunt de-acord cu noi.
Nu-i condamna. Stelele nopții se sting spre-apus
Pentru-a se-aprinde iarăși în est, acolo sus.
Dar când se va stinge plăpânda-ne lumină,
Vom adormi pe veci în noaptea ce-o sa vină.
De-am trăi cu toți în dragoste anume,
Nici săbii și nici lanțuri n-ar mai fi pe lume;
Nici tobe și trompete să ne-ncurce somnul,
Lăsând în pace-n pat pe doamna și pe domnul.
Dar proști sunt mulți, stingând mereu a lor lumin㠖
Ei merg cerșind dureri spre noaptea ce-o să vină.
Când moartea va sosi și-mi va curma festinul,
Prieteni lângă dric să nu-mi plângă destinul.
Vreau doar bogații în iubiri să-mi fie-aproape
Și în parfumul care-am fost mă îngroape.
Iar tu, Lesbia, -mi stingi ultima lumină,
Spre-a intra regește în noaptea ce-o să vină.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Ciordeli mai versate

Din cerșit și din furat,
Iacă! Ne-am făcut castele,
Suntem fraieri c-am luat,
Din bocit, niște lovele?

Fraier sunt cei... ce mai dau
Sau nu-și protejează cardul,
Furăm de la cei ce au,
După-aceea? Vezi hazardul!

Fraieri sunt și magistrații
Ce ne iartă mai mereu,
"Scheaunăm" și: - "Ceau Ragații",
Euroiu-i foarte greu,
Cumperi cu el orice "zmeu".

- Ceau Bambino! Vin și eu!
- Uite-așa ne merge vestea.

poezie de din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (8 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum trece iute toate

Cum trece iute toate ce-n lume-acum le vezi
Mai slabe sunt ca umbra, oricât de tari le crezi
Mai mici sunt ca nimica, chiar cei ce par mai tari
Și tu treci ca o umbră, oricât de veșnic pari.
Ca visul scurs sfârșește și viața ta de-acum
Un an dintr-o viață e cât un pas pe-un drum
Știi pașii tăi din urmă, dar nu știi câți mai sunt
Și vine unul care sfârșește-ntr-un mormânt.

O, nu-i urî pe-aceia ce-ți prea tot spun mereu
Că vine grabnic moartea, vi la Dumnezeu
Ci-mpacă-te cu Domnul acum cât mai trăiești
Căci mâine nu-i nici urmă din tot ce pari că ești.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi sunt din ce în ce mai străin

în oglindă nu mai zăresc copilăria
nici liniștea nici zbuciumul
nici măcar ultimul scrum
doar un palid sentiment de tip deja vu
cu un om răsucind cărări albe
când spre nicăieri
când spre cine știe ce mister

mă înec cu mine însumi
într-o sufocare din ce în ce mai perfectă
lacrimă neagră lângă altă lacrimă
din care îmi mai scriu scrisori
ca să nu-mi uit numele
ca un ecou întors pe dos
dintr-o altă zi de 12 iulie
poate dintr-o pădure cu fluturi albi
sau poate doar din copacii tăiați
între două cuvinte de-alint
și-o promisiune

unde doamne-iartă-mă mai caut
cui să-i cer să mai fugă din visul meu
parcă din ce în ce mai scorojit
la intersecția cu umbra mea de om
cu mult înainte de ceața de azi
în care măgar mă pierd

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E toamnă, doamnă...

de-ai știi ce repede aleargă timpul
și cât de repede și noi,
acum, acum, ne este drumul,
topit în cruci și în noroi

topit în cerul plin cu sfinți,
iubita mea, iubită doamnă,
e dusă vremea de povești cu prinți,
e toamnă, doamnă, este toamnă

ne-a mai rămas, un an, o oră,
ne-a mai rămas, dar cine știe,
iubită doamnă, hai la horă,
să ne jucăm și ce-o să fie

privește, în perete ai oglindă
și chipul tău e tot frumos
dar e albit și toată truda
s-a pus pe părul arătos

iubită doamnă, mai e timpul
să ne avem, să ne iubim,
să ne furăm în noapte chinul,
de-a adormi prin flori de crin

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: O dată la cât timp trebuie schimbat uleiul de motor? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!