Notațiile ceasornicarului pe marginea desenelor geometrice
Ca urmare Eva e construită imperfect sau dual,
Iar lui Adam îi lipsește o coastă,
Adică un pământ mioritic cu dealuri și văi
Cum e de fapt și femeia și tot Pământul mare,
fiindcă asemenea Tatălui nu poate fi făptură sau suflare de femeie
Iar asemenea Fiului nu poate fi Spiritul
Care pe toți și toate ne ține într-un mănunchi de raze
Pe un soare numit pământ
Când rece, când caldă ne e inima
Când aproape, când departe ne sunt ochii
Orbi în fața luminii, credem că zarea noastră
Este o noapte luminată de scânteia oamenilor,
Mic ne este gândul, mică ne e iubirea,
Iar făptuirea noastră și ea mică pare
Precum ceasornicul cel mai mic,
Păpădie într-o răsuflare...
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre femei
- poezii despre ceas
- poezii despre văi
- poezii despre superlative
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cuvântul iubire este folosit greșit. Pentru mine, iubirea adevărată este echilvalentul spiritului din noi. Atunci când descoperim iubirea adevărată, nu facem decât să descoperim rezervorul uriaș de iubire și lumină din noi. Majoritatea oamenilor, însă, numesc iubire atracția dintre un bărbat și o femeie care, deși este o etapă importantă în viața noastră sau o sursă de satisfacție, este foarte departe de a fi iubire. Există pasaje în cultura omenirii care descriu iubirea spirituală, iar oamenii cred că aceasta trebuie reprodusă în relații de cuplu, ceea ce este o sursă mare de nefericire. Ceea ce accentuează nefericirea oamenilor este că ei așteaptă această iubire spirituală de la alți oameni, parteneri de cuplu sau membri ai familiei și nu înțeleg că nu o vor primi niciodată decât în doze mici pentru că nimeni nu este dator să îți dea iubirea lui. Ți-o dă dacă are dispoziția necesară. Iubirea nu e doar o persoană, iubirea e pentru tot ce e viu. Tu ești responsabil de iubirea ta, adică de spiritul din tine. Fiecare cu spiritul și iubirea lui. Da poți într-o relație să îți reverși această iubire spirituală și necondiționată asupra partenerului, dar asta se va întâmpla când vrei tu, nu când vrea partenerul.
Pera Novacovici în Cartea Alfa, Vol. III - Mentor și Discipol
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre nefericire
- citate despre iubire
- citate despre viață
- citate despre responsabilitate
- citate despre lumină
- citate despre important în viață
- citate despre greșeli
- citate despre femei și bărbați
- citate despre femei
Răsadul
Luminiță-n miez de ghindă,
Un luceafăr te colindă
Să-ți șoptească, pe-nserat,
Ce ești tu cu-adevărat.
Să visezi că crești mai mare,
Din sămânță către soare.
Iar sub coaja ta, în noapte,
Foc va arde mai departe.
Vine iarna peste moară,
Luna pe pământ coboară
Și te vede copiliță,
Cu căpșor de luminiță.
Tu, răsad, ieși azi în lume,
Omul îți va da un nume.
Iar pe cer o stea clipește
Frunzulița când îți crește.
poezie pentru copii de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre creștere, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre iarnă, poezii despre foc, poezii despre copilărie sau poezii despre Soare
Femeia rămâne femeie
Femeia e un simbol a iubirii.
Toți știu, dar mulți nu așa gândesc.
Ea este Eva cea pierdută în amintiri,
Care a fost la începutul neamului omenesc.
Femeia de mică e femeie.
Femeia e femeie când devine mamă,
Femeia rămâne tot femeie
Când e bătrână și plânge în năframă.
Ne este dor de ea când suntem mici,
Ne este dor de ea când creștem mari.
Dar când suntem bătrâni și bolnavi,
Plângem din nou după ea ca niște sugari.
Căci ea este steaua care a răsărit
Pe cerul vieții noastre.
E ca floarea care a înflorit
Sub bolțile albastre.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre flori, poezii despre bătrânețe, poezii despre început, poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre simbolistică sau poezii despre mamă
Paradisiacă
între noi doi există aer, există oase, carne și piele,
există rețele sociale și colocvii la distanță,
palimpseste vii și moarte,
ceva numit lună și umbra unui păcat
iar alteori soarele ca o pîine cea de toate zilele
~.~
noi nu știm de ce și cum
urcăm pe scări rulante și în ascensoare,
zburăm cu avioane,
ne simțim animale respectate și iubite,
nu ne e frică să stăm blînzi ca mieii deasupra fulgerului
e posibil ca în soarele de pe cer să fim chiar noi
și ne cheamă probabil Adam și Eva,
ba chiar toți oamenii sînt poate acolo,
numărați atîți cît încap în istorie
în funcție de ora trezirii din noapte sau din pîntecul mamei
a luminii de candelă din ei înșiși,
a pufului de viață care tremură gingaș în urechi,
aici, în lumea cea de jos
~.~
și parcă altfel decît copacii sau păsările,
ne atingem cu vorbe rostite și nerostite,
ne iubim,
și uneori clădim piramide de circari umăr lîngă umăr,
fericiți că nu cădem
din mintea noastră în altă minte,
fiindcă ceva e mereu la mijloc,
un Dumnezeu atît de mare și mereu necunoscut, ca un zid,
oricît ne apropiem unul de altul
mai înainte să murim
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre zoologie, poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre urechi sau poezii despre religie
Steaua noastră
Privesc pe înserat la stelele ce strălucesc
Este un peisaj dumnezeiesc
Am căutat cu disperare-o stea
Ce-ar putea să fie steaua mea și a ta
Cred că ne-am cunoscut acolo sus în ceruri
Cum am ajuns aici sunt doar misteruri
Eu știu că ne-am iubit indubitabil
În mediul cel de sus imponderabil
Te-ai plictisit să mai plutim aievea
Și-ai hotărât, cum a făcut și Eva
Jos pe pământ să încercăm se poate
Să ne iubim măcar o zi și-o noapte
Eu ți-am propus să amânăm un an
Desigur că l-am consultat și pe Adam
Dar tu mi-ai spus, cu nasul cam pe sus
Că nu concepi, că timpul s-a cam scurs
Chiar dacă nu ți-am dat dreptate
Am hotărât să locuim de Eva și Adam nu prea departe
Aproape de apartamentul lui
Era în București, Șoseaua Nordului
Și după ce Adam s-a-ndrăgostit de tine
Eva voia în lume să fugă doar cu mine
Ne-am amintit că nu demult
Noi pe pământ am coborât
Și uite-așa iubirea noastră
A început să ofilească
Și-atunci, eu disperat ți-am spus
Să ne întoarcem colo sus
Pe... steaua noastră
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele, poezii despre seară, poezii despre peisaje, poezii despre nas sau poezii despre imponderabilitate
Adânca privire
Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veșnic m-aș împovăra,
Când, noapte-zi, pereții mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.
Absența ta ca ștreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.
O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviințează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.
La paginile scrise înainte
De ceilalți orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Și ochii tăi, aici, în fruntea mea.
Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine și te doare
Să-i simți în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.
Așa simt eu acum când ești departe
Și nu mai știu e noapte sau e zi,
Te țin aici pe viață și pe moarte,
Te văd că mă și tem că vei orbi.
Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aștept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.
Nici nu mai știu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aș părăsi cumva, dar nu mai pot.
Zăpezi și flori trăiesc împreunate,
Miracol și coșmar, la fel, așa,
Cuțitul alții mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.
Și poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie și asalt,
Ci să-ți modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.
Profeții însă iată ce-mi arată:
Te sorb din ochi, precum și tu mă sorbi,
Și ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca niște orbi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre zăpadă, poezii despre sprâncene sau poezii despre picioare
Înpământenire
Și trupul tău, Născătoare, se rotunjește după Bunavestire,
te doare în vintre cum învie prea repede
copacii și albinele și fiarele pădurii,
sau iubirea bărbaților pentru alte fecioare.
Și ele, plăpândele, se nasc ca flacăra tot din pântecul tău,
ca să învie din trupul lor noaptea alți fluturi,
pentru alte flori din mormântul cel de toate zilele,
Sfântul nost mormânt,
pământul ce-l lovim și-l scormonim cu sapa sau cu mintea.
Și pe mine mă doare când plouă, Mamă,
era demult când mă nășteam și eu odată cu primele furtuni,
azi cred că mă voi prăpădi într-un târziu de ploaie caldă
și tot mirul rece al toamnei nu va mai ascunde niciun greiere
sub tâmpla mea.
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre naștere, poezii despre virginitate, poezii despre toamnă, poezii despre sfinți sau poezii despre păduri
Aș vrea
Aș vrea să prind un tren
Care nu se vede
Pe tine te strâng la pieptul meu
Iar soarele să ne zâmbească.
E totul sterp în lumea asta
Pământul este plin cu flori
Iar noi mai stăm uitându-ne la soare.
Dincolo de nori
Din când în când
Mai adie vântul
Dar eu nu mai stau cu tine la o șuetă
Brăzdându-ți fața cu săruturi.
În suflet ți-am strâns iubirea,
Dar tu...
Ai coborât din cer, precum o mică stea
Iar eu... Am plâns... privindu-te.
poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre trenuri, poezii despre sărut, poezii despre suflet sau poezii despre nori
Poem în cădere
lumea mea e un loc străin în care bucăți mici de soare
se suprapun / dau naștere
fiecărei zile cu teamă
strabism necesar pentru a nu vedea exact ce se întâmplâ
suntem relee care captează undele primitive ale universului
când a început totul?
lumină albă pe câmpuri verzi/ asta vedem
acum când a venit primăvara
și nu știm ce să facem cu libertatea
preferăm să cădem mai departe / în spații uriașe / în largile spații corporatiste
în rest o lumină sepia care devorează totul acum când
//
plouă ca și când stau în fața unui pluton de execuție
iar gloanțele sunt picăturile de ploaie care ascund
toate mirările/ toate fricile mele / o să cad jos scormonind pământul rece
frunzele vor fi patul meu de moarte
plouă / iar realitatea e mai aproape decât un vis
în care beau o cafea caldă în fața unui șemineu negru
aceasta este iluzia lucrurilor transformate subtil în ceea ce îți dorești
când de fapt
peste tot sunt cadavre și cadavre / aici la marginea orașului
unde plouă iar fricile nu vor să moară.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre realitate
Cum să mai ai idealuri când există pe acest pământ orbi, surzi sau nebuni? Cum să mă bucur de lumina pe care altul n-o mai poate vedea sau de sunetul pe care nu-l poate auzi? Mă simt responsabil de întunericul tuturora și mă cred un hoț al luminii.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre sunet, citate despre nebunie, citate despre idealuri, citate despre existență sau citate despre bucurie
Dacă nucleul unei stele este destul de masiv, se va micșora foarte mult, până ce va avea o rază mai mică decât raza Schwarzschild. Această rază este cea mai mică pe care o poate avea un corp cu o anumită masă. Pentru Soare este de 3 km, iar pentru Pământ de 9mm. Găurile negre se produc atunci când nucleul va avea raza mai mică decât această limită. Nici o radiație și nici o particulă nu poate scăpa enormei gravitații a găurilor negre.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre stele, citate despre particule, citate despre negru, citate despre limite, citate despre corp sau citate despre Soare
Pulbere de aur
Praful se-abătea mereu peste-așezarea noastră
Ne-ocolea doar când ceața mării se lăsa, albastră;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
Că era aur în praful auriu sclipind în soare.
Și-n pulberea purtată de vânt în slavă, sus,
Parcă ne-apărea-n asfințit chipul lui Isus;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
Că era aur pur în praful ce sclipea în soare.
Așa era viața la Golden Gate, astfel trăiam,
Aurul prăfuia tot ce beam și mâncam,
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
"Trebuie să ne-înghițim porția de aur fiecare".
poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aur, poezii despre creștinism, poezii despre albastru sau poezii despre Iisus Hristos
Au trecut o sută de ani
O sută de ani trecură
De la marea sărbătoare
Când românii se uniră
Între vechile hotare
Și-acum, după o sută de ani
Am ajuns niște sărmani
Țara noastră o ciuntiră
Vecini răi care-o râvniră
Poporul-mpuținară
Glia noastră o tăiară
Și-am ajuns la o adică
România noastră mică...
Hai să dăm iar mână cu mână
Cei cu inima română
Să facem iar sărbătoare
Cu România noastră mare!
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre țări, poezii despre vecini, poezii despre trecut, poezii despre sărbători sau poezii despre graniță
Când ploua pe afară
Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine și pe dragi.
Și îmi e rece fără tine,
Și tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi ești durerea cât mai sunt.
Și plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Și simt în mine cum mă plouă,
Anunță ploi un mic herald.
E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile și se crapă
Din ochii mei și din cuvânt.
Când ploua rece pe afară
Să te gândești, să mă privești,
Din când în când, iară și iară,
Să te întrebi, mă mă iubești?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre cuvinte sau poezii despre apă
Faith Matheny
Prima oară nu vei ști ce înseamnă
Și poate nu vei ști niciodată,
Și poate nu-ți vom spune niciodată
Aceste scurte iluminări din sufletul tău,
Asemenea scânteierilor fulgerului printre nori albi,
La miezul nopții când este lună plină.
Ele vin când ești singură sau poate
Când stai cu prietenul tău și, pe negândite,
O tăcere grea cade peste cuvinte, și ochii lui
Fără să clipească strălucesc privindu-te.
Atunci, voi doi ați văzut împreună secretul.
El vede în tine și tu vezi în el.
Și rămâneți acolo înfiorați că misterul
Care stă în fața voastră vă va lovi și ucide
Cu o splendoare ca aceea a Soarelui.
Fiți fără teamă, ca toate sufletele care au asemenea viziuni,
Așa cum trupul vostru este viu, iar al meu mort,
Tocmai ați prins o adiere din mireasma subtilă a eterului,
Rezervată lui Dumnezeu Însuși.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre viziune, poezii despre tăcere, poezii despre secrete sau poezii despre prietenie
plai mioritic -
după coama dealului
ascuns Carul Mic
haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam și Eva
Nu Eva este vinovată
De soarta grea a noastră,
Adam e cel ce vina poartă,
Căci el i-a dat o coastă.
epigramă de Iulian Marian Chimigeru (20 ianuarie 2009)
Adăugat de Iulian Marian Chimigeru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vinovăție, epigrame despre Eva, epigrame despre Adam și Eva sau epigrame despre Adam
Printre realități, există și materie există și suflet, și acestea sunt într-un singur loc, căci nu există un loc separat al materiei și unul separat al sufletului(cum ar fi unul pe pământ pentru materie și unul în aer pentru suflet), ci locul sufletului este separat, în sensul că nu se află în materie. Aceasta înseamnă faptul că sufletul nu este unit cu materia, iar același lucru nu se poate naște și din suflet și din materie, adică nu se poate naște din materia ca substrat (pentru că ea nu este formă)și anume este separat. Materia așezându-se pe sine însăși sub suflet este luminată de el și nu poate să pună stăpânire pe cel de la care primește lumină;sufletul nu poate suporta materia fiindcă din cauza acestei materii rele este incapabil să vadă. Aceasta este căderea sufletului: faptul de a veni astfel în materie și de a deveni slab, fiindcă nu toate puterile sale sunt active, fiindcă materia le împiedică să își ocupe locul pe care sufletul îl deține și oarecum se opune și face să devină rău ceea ce a luat ca pintr-un fel de furt, până când sufletul reușește să se întoarcă la starea lui superioară. Așadar materia este și cauza slăbiciunii din suflet și cauza viciului. Căci este ea însăși rea mai înainte ca sufletul să devină rău, este de fapt răul inițial.
citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate de Plotin despre suflet, citate despre devenire, citate de Plotin despre devenire, citate despre realitate, citate despre naștere, citate de Plotin despre existență sau citate despre aer
Cât de nou este un concept atât de învechit ca cel de "An nou" și în ce măsură se pot împlini sau nu, cuvintele lui sterile? Oamenii spun "La mulți ani" și "Un An nou fericit" la fel de mecanic cum spun "Dumnezeu să-l ierte!". Oare câți realizăm că întreaga gândire, ca și toate cuvintele acestei lumi, sunt doar apogeul deșertăciunii și cum am putea să înțelegem asta cu mintea? Când tocmai mintea afirmă despre copiii ei gândurile, adică deșertăciunea, că ne pot crea viața, când de fapt viața doar găzduiește micimea sau deșertăciunea cuvintelor și nicicum nu o urmează. Dacă am vedea că gândurile noastre sunt doar eticheta de pe sticla de apa minerală și că nu au cunoscut și nu pot cunoaște în veci apa minerală, atunci cât de valide sunt aceste etichete/gânduri, când de fapt sunt doar deșertăciune. Poate vreo minte umană accepta asta? Cu siguranță, nu. Doar inima noastră, care este pacea tăcută a infinitului, poate vedea ca întregul zgomot psihologic numit gândire, e doar umbră și vis, iluzia care dă impresia de separare. Câtă suferință născută din ignoranță!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gânduri, citate despre cuvinte, citate despre visare, citate despre tăcere, citate despre timp, citate despre suferință, citate despre siguranță sau citate despre religie
Colind
Motto:
La un an cu sănătate,
Domn, Domn să nălțăm,
Să deschideți poarta casei,
Domn, Domn să nălțăm.
Să citească tot poporul,
Domn, Domn să nălțăm,
Să se bucure-autorul,
Domn, Domn să nălțăm
Mereu am fost sau nu am fost
Într-o căutare fără rost
A elixirului visat
De Eva, de Adam bărbat,
Al frumuseții, tinereții,
Deși mă cam lovesc pereții,
Sunt beat de-o falsă nemurire,
Veșnic mireasă, eu sunt mire,
Să fie cerul gol, adânc?
Să fim noi singurul Pământ?
Departe, dincolo de stea,
Eu am un dublu, tu ești ea.
O clipă am crezut că s-a oprit ceasul,
Ceasul a-ntrebat, care-i necazul?
Inima? Nu. Nervii? Ah, ah,
Îl înțeleg astfel pe Bach,
Nervii-s ca orga și clavecinul,
Nu apăsa tare, sublimul,
Doar din evlavie, șoaptă și rugă
Poate să nască, să se distrugă
Poate, sub degete boante și tari,
Iar tu, viața mea, poți să dispari.
De are vântul umbră și eu am,
Trecând peste podișul tibetan,
O, Sancho, ți-amintești orașul
Ce ne-a gonit cu mătura, fărașul?
Un cimitir de cărți înspre Apus,
Pe unde- atlanții s-au pierdut, s-au dus,
Nu-i mică lumea, este chiar prea mare,
Iubirea nu prea-i la căutare,
De arcul-pasăre eu nu voi povesti,
Ne-am întâlnit definitiv, Marie, Marie.
Când ucizi un om cu vorba, cu gândul,
Nu poți ierta, te doare cuvântul,
Nu poți uita, te refuză pământul,
Să nu izgonești cerșetorul, e sfântul
Care te poate aduce în rai,
Numai un suflet în tine să ai.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre tinerețe sau poezii despre sănătate