Paradisiacă
între noi doi există aer, există oase, carne și piele,
există rețele sociale și colocvii la distanță,
palimpseste vii și moarte,
ceva numit lună și umbra unui păcat
iar alteori soarele ca o pîine cea de toate zilele
~.~
noi nu știm de ce și cum
urcăm pe scări rulante și în ascensoare,
zburăm cu avioane,
ne simțim animale respectate și iubite,
nu ne e frică să stăm blînzi ca mieii deasupra fulgerului
e posibil ca în soarele de pe cer să fim chiar noi
și ne cheamă probabil Adam și Eva,
ba chiar toți oamenii sînt poate acolo,
numărați atîți cît încap în istorie
în funcție de ora trezirii din noapte sau din pîntecul mamei
a luminii de candelă din ei înșiși,
a pufului de viață care tremură gingaș în urechi,
aici, în lumea cea de jos
~.~
și parcă altfel decît copacii sau păsările,
ne atingem cu vorbe rostite și nerostite,
ne iubim,
și uneori clădim piramide de circari umăr lîngă umăr,
fericiți că nu cădem
din mintea noastră în altă minte,
fiindcă ceva e mereu la mijloc,
un Dumnezeu atît de mare și mereu necunoscut, ca un zid,
oricît ne apropiem unul de altul
mai înainte să murim
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre zoologie
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ceva din mine caută ceva
Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniștea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferința, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranța.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred și de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viață,
Ceva caută mereu ceva.
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre suferință, poezii despre singurătate sau poezii despre secunde
Este de conceput ca o masă mare și neașteptată de materie să se năpustească asupra noastră din spațiu și să arunce soarele și toate planetele de o parte ca pe niște frunze moarte în bătaia vântului și să distrugă și cea mai mică scânteie de viață de pe Pământ. Este de conceput la fel ca vreo molimă să apară, o boală complet nouă și să distrugă, nu 10 sau 15 sau 20% din locuitorii Pământului cum s-a întâmplat cu molimile din trecut, ci 100% și astfel să dispară specia noastră. Și, în sfârșit, există o certitudine rațională că Soarele acesta al nostru va radia până se va stinge. Este sigur că omul va pieri atunci. Acesta este cel mai convingător dintre aceste coșmaruri. Și eu totuși nu îl cred. Și eu nu cred în aceste lucruri fiindcă am ajuns să cred în altele - în coerență și măreție în lume și în măreția destinului uman. Lumile pot îngheța și sorii pot pieri, dar există ceva în noi care nu mai poate muri din nou.
citat clasic din H.G. Wells
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre superlative
- citate despre moarte
- citate despre Soare
- citate despre vânt
- citate despre viață
- citate despre trecut
- citate despre sfârșit
- citate despre planete
- citate despre medicină
Geneză
la început a fost Cuvîntul și Cuvîntul era Copil
și Copilul ținea în palma stîngă Calea Lactee
cu nori de stele și crîng de comete...
crescînd, l-au momit potop de libelule vii
și pajiști cu fluturi, iar peștii și păsările erau cusuți
pe fusta plină de culori a mamei
plăpîndă era lumea și mare lumina care
îl urma pas cu pas în jocul spre ființare și stră-ființare
și palma lui creștea, dezvăluind, rupte din colnic de cer,
munții și rîurile, cîmpiile și mările
în zilele Facerii sale,
cît timp copilul mișca aerul cu palmele lui, rîzînd
și Bătrînul din ziua a șaptea-a e tot Copil
chiar dacă palma lui e mare cît tot pămîntul
ce-i scris, cu crăpături, în ea -
el abia își ține umbra firavă, proptită cu umerii
și în curînd ultima stea, străvezie parcă,
va luneca departe, din palma lui,
în cristelnița unui izvor
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre copilărie, poezii despre început, poezii despre păsări, poezii despre pești, poezii despre nori sau poezii despre munți
Notațiile ceasornicarului pe marginea desenelor geometrice
Ca urmare Eva e construită imperfect sau dual,
Iar lui Adam îi lipsește o coastă,
Adică un pământ mioritic cu dealuri și văi
Cum e de fapt și femeia și tot Pământul mare,
fiindcă asemenea Tatălui nu poate fi făptură sau suflare de femeie
Iar asemenea Fiului nu poate fi Spiritul
Care pe toți și toate ne ține într-un mănunchi de raze
Pe un soare numit pământ
Când rece, când caldă ne e inima
Când aproape, când departe ne sunt ochii
Orbi în fața luminii, credem că zarea noastră
Este o noapte luminată de scânteia oamenilor,
Mic ne este gândul, mică ne e iubirea,
Iar făptuirea noastră și ea mică pare
Precum ceasornicul cel mai mic,
Păpădie într-o răsuflare...
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre ceas, poezii despre văi, poezii despre superlative, poezii despre ochi, poezii despre noapte sau poezii despre inimă
Ascultă, mamă
acolo, unde ai plecat
să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc...
că exist
aș fi vrut să știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil
și numai dorul de copilul acela te invocă
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
.
ascultă, mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând
.
iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
o eva mă va ucide născându-se, ascultă mamă, nu-i voi da numele tău,
îți tremură ciuda că nu mai poți să mă dojenești
că mă aleg mereu doar femei aprige... mamă, eu nu-ți mai sunt fiu,
când alte femei țâșnesc din coaja vântului cu dureri de facere.
tu rămâi acolo, o ramă goală unei icoane în care
poate încăpea doar soarele
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre existență, poezii despre durere, poezii despre ceai, poezii despre femei și bărbați, poezii despre vânt sau poezii despre stele
Ego sum
dumneata ce hram porți?
care va să zică crezi că ești om
de ce nu crezi în Dumnezeu, dar crezi în tine?
oare aceasta înseamnă să fii om, să crezi ceva ce nu cunoști?
cum dovedești că tu ești om, dar Dumnezeu nu există?
și de unde știu eu că nu ești robot?
de ce înoți în apă dacă nu ești pește?
de ce zbori dacă nu ești vultur?
ori unde-ți zboară mintea de te cațeri în vîrf de munte
fără să vrei să faci nimic acolo?
cumva crezi că om e să fii din toate cîte puțin?
că om înseamnă să fii ciudat, ca picat din lună?
cine ți-a dat pofte și sentimente?
ori poate viața altcuiva e menirea ta de slujitor,
să stai în umbra aceluia și să-ți aperi femeia și copiii
spui că îți plac mai mult fluturii, berzele, lupii și chiar și viermii
că te încîntă mult iarba și florile adevărate,
mai mult decît cele artificiale, că simți ceva mai mult,
ceva ce numai tu simți și că te doare
cînd vezi că alt om suferă și plînge
și de aceea, neapărat de aceea, ești om
dar știi tu oare ce e artificial și ce e natural?
și oare nu pot exista roboți și pentru a studia
cromozomii firului de iarbă?
că roboții gîndesc la fel, așa crezi tu,
și față de cele vii
și față de cele moarte,
față de oameni și față de marele zid chinezesc,
piramidele egiptului, statuia libertații
și tot ceea ce ție îți place
că ei nu au sentimente și morală
mai mult decît poți tu avea, mai mult decît tu le poți împrumuta,
mai mult decît poți tu lega în funiile sufletului tău,
dar ție cine ți le-a dat, ești sigur că numai tu ești cel adevărat?
tu, care funcționezi ca un robot îngrijit de alți roboți,
roboți care îți umezesc și încălzesc aerul
atît cît să-ți amintești de briza mării din tinerețe,
tu, cu sentimentele selectate și accesate prin plăci neuromotorii,
prin forțe magnetice și electrozi care scriu prin mîna ta
ceea ce crezi tu că vrei,
ori chiar scriu direct ceea ce tu gîndești
dacă tu ai amorțit în degete,
roboți care nu pot trăi fără tine, fiindcă asta e menirea lor,
să-ți calce în umbră,
să se ghideze după pîlpîirea minții tale, după focul iubirilor tale,
să-ți măsoare hemoglobina și să-ți netezească fruntea
în timp ce tu, de fapt, nu ai putea să trăiești
nici măcar o noapte, singur, în mijlocul junglei,
cu o carte zdrențuită în buzunar,
tu, un robot al roboților
și de unde știu eu că nu ești Dumnezeu?
fiindcă mă cheamă om în dicționar, răspunzi tu,
logic
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roboți, poezii despre adevăr, poezii despre înot, poezii despre vulturi sau poezii despre viermi
Ascultă, mamă
acolo, unde ai plecat să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc... că exist
aș fi vrut să știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil,
și numai dorul de copilul acela te invocă,
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
ascultă mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele,
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând
iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
o eva mă va ucide născându-se, ascultă mamă, nu-i voi da numele tău,
îți tremură ciuda că nu mai poți să mă dojenești
că mă aleg mereu doar femei aprige... mamă, eu nu-ți mai sunt fiu,
când alte femei țâșnesc din coaja vântului cu dureri de facere �
tu rămâi acolo, o ramă goală unei icoane în care poate încăpea doar soarele
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puțin
Să ne oprim, să ne-amintim,
Odată ne plăcea să fim,
Numai noi doi... să ne iubim,
Dar ce păcat, nu prețuim,
în urma noastră nu privim,
Credem că veșnici o să fim,
Noi care-așa puțin trăim.
Din întuneric nu ieșim,
Și din iubire suferim,
E vina noastră și o știm,
Dar chiar și-așa nu prețuim,
Ce puri obișnuiam să fim,
Dar am uitat să mai iubim,
Noi care-așa puțin trăim.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Vlad Bălan despre iubire, citate de Vlad Bălan despre întuneric, poezii despre vinovăție, citate de Vlad Bălan despre vinovăție, citate de Vlad Bălan despre viață sau citate de Vlad Bălan despre uitare
Chemarea iubirii
În fiecare clipă, de pretutindeni, răsună chemarea iubirii:
Noi ne înălțăm către cer, cine vrea să vină cu noi?
Noi am fost în paradis, am fost prieteni îngerilor,
Iar acum ne întoarcem acolo, căci acolo este tărâmul nostru.
Noi suntem mai presus de orice paradis,
mai nobili și mai puri decât îngerii:
De ce să nu ne ridicăm chiar deasupra acestora?
Țelul nostru este Suprema Maiestate.
Ce are de-a face perla cea fină cu lumea plină de noroi?
De ce ați coborât aici? Luați-vă bagajele și mergeți înapoi.
Ce este acest loc?
Șansa este cu noi, sacrificiul este al nostru!...
Precum păsările mării, oamenii vin din ocean, oceanul sufletului.
Cum ar putea această pasăre, născută din mare, să-și facă cuib aici?
Altfel cum ar putea valul să urmeze valului ce vine din suflet?
Valul numit "Nu sunt eu Stăpânul tău?" a venit
și a spart vasul acestui corp;
Iar atunci când vasul este spart, viziunea clară revine
Și odată cu ea (survine) fuziunea deplină cu EL.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre suflet, poezii despre ocean, poezii despre viziune, poezii despre sacrificiu, poezii despre rai sau poezii despre prietenie
Iubim la fel
Ne naștem toți, cu toți ne ducem,
Trăim o viață... cum putem
Ne bucurăm, cu toții plângem,
Dar bine știm, lacrimi nu vrem,
Cu toți avem copilărie
Poate ușoară sau mai grea
Ce zboară mult prea timpurie
Și ne trezim adulți în ea
Avem, mulți dintre noi, regrete
Că n-am avut sau n-am făcut
La fel avem ceva secrete
Ce mai ascundem din trecut
Atât de diferiți ne pare
Că poate suntem între noi
Unii sunt cer, alții sunt mare,
Unii-s cinstiți, alții-s vulpoi,
Avem comun un singur lucru
Deși ne pare că-i altfel
Un suflet ce-i divin și sacru
Cu care toți iubim la fel
poezie de Adi Conțu (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre secrete sau poezii despre plâns
Zâmbetul Luminii
A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult
Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi
Vorbește sufletul în șoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm
Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi
Eu știu că foarte mulți nu credem,
La fel nu am crezut nici eu,
Dar e aici, noi nu Îl pierdem,
El ne așteaptă, e mereu
Ca un părinte, cu răbdare,
Zâmbește chiar dacă greșim,
Este acolo sus, în zare,
Și ne așteaptă să-L găsim
Suntem copii, poate obraznici,
Dar cum altfel copil să fii?
În jurul nostru, îngeri pașnici,
Ne tot veghează zi de zi
Ai revenit din nou Lumină,
Bine-ai venit, te așteptam!
Simt inima în piept, cum plină,
Îmi amintește... cum eram
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire sau poezii despre pace
Iubite ne cheamă marea
Iubite ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripele dragostei!
Iubite ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre plimbare sau poezii despre Soare
Iubite ne cheamă marea
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi
Cea mai puternică este Blanche și cred cu tărie că Blanche suntem fiecare dintre noi. Eu, tu, orișicine, toți cei care vrem să fim fericiți, să iubim și să fim iubiți, fără limite. Stângaci sau victorioși, căutăm acel umăr pe care să punem capul și să adormim liniștiți. Căutăm acele brațe care să ne contopească doi într-unul.
citat din Dinu Cernescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre victorie, citate despre stângaci, citate despre somn, citate despre limite sau citate despre fericire
Toate schimbările, chiar și cele mai dorite, au melancolia lor. Căci ceea ce lăsăm în urma noastră este o parte din noi. Noi trebuie să fim în stare să spunem unui capitol din viață "adio" înainte de a începe un altul.
citat celebru din Anatole France
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Anatole France despre viață, citate de Anatole France despre superlative, citate despre schimbare, citate despre melancolie sau citate despre dorințe
Cum de nu vedeți că valurile nu se pot reîncarna în ocean pentru că nu se pot niciodată desprinde de EL? Păi și prima încarnare? Vine Dumnezeu aici să ia lecții de la diavolul de gând? Prima încarnare a sufletului pe acest pământ când vine exact din inima Absolutului? Cum de nu vedeți că valurile nu se pot reîncarna în ocean pentru că nu se pot niciodată desprinde de EL? Noi trăim o adevărată dramă și incertitudine în fața morții, dar asta pentru că noi nu știm cu adevărat dacă murim, pentru că niciodată nu am cercetat cu adevărat dacă chiar ne-am născut. Credem cu o convingere oarbă gândul nașterii - și de aici începe sclavia - pentru că așa ni s-a spus, dar nu cercetăm niciodată dacă noi suntem cei născuți sau doar cașcavalul, pastrama, roșiile, cartofii și bulionul numit sânge? "Nu există așa ceva precum transmigrația sufletului!" Buddha. Cumătra vulpe mintea vrea să ți-o mai tragă și în altă viață, iacă de ce crede în reîncarnarea ei și nu a sufletului!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre reîncarnare, citate despre naștere, citate despre gânduri, citate despre cercetare, citate despre adevăr, citate despre sânge, citate despre suflet sau lecții de engleză
Licurici
panorama orașului, ciudat
vuiește sub noi
în licurici mici și ciudați
ce parcă se uită...
la mine și la tine
marea de jos de lumini
cu umbre de sus se combină
și eu stau atârnat
lipit tare de tine
suntem fericiți
între cer și pământ
simplu fără clipire
ne ținem de mâini
și suspinăm de fericire
ce simple par toate
de aici de sus
de sus de tot
de ce să coborâm noi oare?
zgomotul de jos vine
și parcă ne doare
vom sta mereu aici
să fim de jos văzuți
mereu uniți
ca doi licurici, în stele
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre oraș, poezii despre mâini sau poezii despre licurici
Noi doi...
Trupul tău e iute ca o apă vie,
Ești râul meu ce curge-n poezie.
Uneori mă păzești în noapte
Și eu adorm cu ale tale șoapte.
Privirea ta o văd-n somnul meu
Mereu ai grijă să rămân eu.
Trezești vulcanul din mine la viață
Și zâmbetul tău mă răsfață.
Ne ferim ca lumea să nu ne vadă
Și iubirea noastră e ca o stea ce stă să ardă.
Se aprinde mereu o pasiune între noi
Și tot timpul vrem să fim numai noi doi.
poezie de Eugenia Calancea (5 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre vulcani, poezii despre răsfăț, poezii despre râuri sau poezii despre poezie
Lucruri singure
N-are cum să nu fie frumos orașul din care vii tu,
de pe o stradă între două uitări.
Acolo se aud nesfîrșite fabrici de umbră
împachetînd lucruri singure. Vorbim despre ele
cum am semăna nisip în pustiu. Noi,
cea mai împlinită văduvă și cel mai vesel orfan.
Vorbim tăcerilor în case fără drum,
cînd nu iese soarele și luna mai așteaptă.
Se-ntunecă cerul de vorbe și seacă albia sîngelui.
În război există supraviețuitori. În dragoste, nu.
Iar mîinile tale sînt așa de curate
că poți spăla apa cu ele...
poezie de Adrian Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văduvie, poezii despre tăcere, poezii despre supraviețuire, poezii despre război sau poezii despre nisip
O cameră în afara timpului
O cameră atât de goală decupată parcă
din atmosfera unei planete nelocuite
ce șansă,
să fim noi primii ei locuitori
respirând un aer nerespirat de nimeni înaintea noastră,
suntem primii,
suntem Adam și Eva, suntem Columb și Amerigo Vespucci
prinzându-se veseli de mână
într-un dans inventat de noi pe o muzică astrală,
aici într-o cameră izolată în afara timpului
în care avem șansa să reinventăm lumea,
după propriile noastre legi neplagiind
pe nimeni din istoria pământului
dar acceptând cu generozitate să fim plagiați
de-un Shakespeare de mâine, de-un Dumnezeu
cu chipul din mii de pixeli,
noi retrași în această cameră în afara timpului
ca pe o insulă plutitoare
în căutarea unei mări care să găzduiască o iubire atât de mare
pentru care încă nu există un termen de comparație,
ca pe o planetă de rezervă din care suntem primii și unicii supraviețuitori...
poezie de Maria Postu din revista "Pro Saeculum" (2014)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre viitor, poezii despre plagiat, poezii despre muzică sau poezii despre legi