În familia de azi

Plecat la muncă, semn că-i pasă
De ea şi chiar de prichindei,
L-a aşteptat să vină-acasă,
Mai mult de-un sfert din viaţa ei.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca la Homer...

Plecat la muncă, semn că-i pasă
De ea, dar şi de prichindei,
L-a aşteptat să vină-acasă,
Mai mult de-un sfert din viaţa ei.

epigramă de Mirela Grigore din Epigramiada românească
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce faci acum

Atunci când ai plecat eu am ramas un pic "senil''.
M-am pierdut, hai să recunoaştem, m- am pierdut pierdu-te...
Si tu?
Ah!.. Nu, scuză-ma, eu nu te-am întrebat dacă şi tu ai suferit,
Era un ce mai faci, chestii din astea...
pe scurt, un ce faci acum?
Ce faci acum, acum si chiar acum, ce faci chiar acum?
Nu-mi pasă ce faci în viaţă, eu nu mai sunt în viaţa ta, ce crezi că-mi pasă?...
Cu siguranţă faci atât de multe lucruri frumoase,
dar pentru mine contează acum, acum îmi pasă...
Acum, chiar acum în acest moment.
Pentru ca eu acum mă gândesc la tine făcându-mi rău...

poezie de Charles Bukowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna se numără bobocii şi nu numai

E clar şi îndoială nu încape,
Că-i vorbă de sorginte bătrânească,
Dar la Mizil, că-i de Tohani aproape,
Se numără... ciorchinii de Fetească.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un râs asumat - Mirela Grigore

Citind – mai rar – din opu-acela,
Întotdeauna întristat,
Mă-ntreb de nu cumva Mirela
A vrut să spună "asomat".

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am aşteptat

Şi chiar atunci te-am aşteptat...
Era ca zborul lin al unui porumbel
Ce-şi întindea aripile de gânduri
Aterizând pe catargul îndepartat de ţărmuri.
Te-am aşteptat peste valul înspumat
De gânduri de iubire
Întinse spre o nava şi trase în neştire
De speranţe în culori transparente.

Te-am aşteptat chiar şi aşa
În disperata întindere neclară
Doar cu candoarea dragostei
Împraştiata uneori fără
Speranţa reîntoarcerii la noi.
Te-ai transformat într-o furtună
Te-am aşteptat şi atât...
Mai mult... ai disparut...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Investiţie

Cu bani munciţi, ai lui aruncă,
De-un post de şef să facă rost:
De-un Post, ci nu de-un Loc de Muncă!
De muncă fiul ţine post.

epigramă de Gheorghe Şchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate pânzele...

Te-am aşteptat în colţ, la florărie, te-am aşteptat pe gard, la cimitir, te-am aşteptat cu teamă, cu furie, cu zâmbete şi-un fir de trandafir.
Te-am aşteptat la prânz, la ceai, la cină, te-am aşteptat la mall, la mic dejun, te-am aşteptat o zi, un an-lumină, te-am aşteptat de Paşte, de Crăciun.
Te-am aşteptat în gară la Sinaia, te-am aşteptat la Pontul Euxin, te-am aşteptat, cu toată hărmălaia, în linişte, la un pahar de vin.
Te-am aşteptat pe muntele Găina, la Sighişoara şi în Retezat, te-am aşteptat când înverzea pădurea, când crengile de frunze au uitat.
Te-am aşteptat prin peşteri şi prin vreme, te-am aşteptat la ţărm de îndoieli, te-am aşteptat cu toamna-n crizanteme, te-am aşteptat cu iarna-n fulguieli.
Te-am aşteptat din vară-n primăvară, din vârf de nas până la orizont, te-am aşteptat ca raftul din cămară, ca indecisul, preţul cu discont.
Te-am aşteptat cu toată aşteptarea pe care-am fost setat să o accept, dar ai ales să nu trăieşti, speranţă, şi nu mai are sens să te aştept.

poezie de Eduard Lupascu (6 aprilie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am aşteptat vreodată vreo clipă de iubire...

N-am aşteptat vreodată vreo clipă de iubire,
Dar am făcut din palme izvor de mângâieri,
Când uragan de ură robea a războire
Şi-n zilele cu soare pusesem tămâieri.
Am înghiţit otrava şi-am transformat-o lavă,
Să scoată din străfundu-mi şuvoaie de iertări,
Călătorind bezmetic, în noapte, pe o navă,
Spre Insula Iubirii pierdută-n depărtări.

N-am aşteptat vreodată vreo clipă de iubire,
Dar am făcut iertării un strigăt de cocori,
Când toamna din săruturi şoptea a amăgire
Şi clipele de viaţă erau pustii cărări.
Din iedere stufoase crescute-ntre veşminte,
Am scos Lumina Lumii ţesută-n zi din Cer
Şi-n vorbele pierdute în iad de simţăminte
Am pus iubirea-n Domnul şi-o rugă-n frig şi ger.

poezie de Mirela Grigore din Pelerini pe cărările iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lemn dulce

Nevasta lui e tandră, lucru rar,
De pildă, el a-ntârziat la bar,
Iar ea l-a aşteptat făr' să se culce
Şi chiar l-a "mângâiat" cu un lemn. Dulce.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofând despre atitudinea românului (Ducu Bertzi)

"Lumea-i şir de mătrăgună,
La puţini le pare bună"
Şi, gândind la ce-o să fac,
Tac şi-ndur... că-i tot un drac.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt

A aştepta înseamnă a veni
A aştepta înseamnă a primi
A aştepta înseamnă a avea
A aştepta înseamnă viaţa mea.

Te-am aşteptat prea mult ca să nu vii
Şi mult mai mult ca să nu te primesc
Chiar infinit, să nu te am, să ştii
Că nu te-aştept, de fapt eu te iubesc.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj de toamnă

Când toamna rubiniu-şi pune
Peste livezi şi curătură
Şi în Strehaia-s poame bune,
Dar... mult mai multe-s pe centură.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă din toate

Chiar şi nunta ‒ ia aminte! ‒
Are-nvăţături în lumea mea...
Când mireasa-i prea fierbinte,
Mirele îngheaţă lângă ea!

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grigore

Grigore este un copil simpatic
locuieşte la mine în bloc pe scări
merge cu liftul când are chef ascultă pe la uşi
du-te dracului mâine dau divorţ de tine m-am săturat
viaţa lui Grigore începe în fiecare dimineaţă
în boxă pe scări în lift pe la uşi
are tot timpul cu el un motan jucăuş
din pluş
îl trage de mustăţi
tanti Silvia pe el nu-l doare
se preface - îi spun ia gâdilă-l pe burtă
râde şi mă ia de mână
îşi face jucării din miez de pâine şi apoi le mănâncă cu poftă
azi am mâncat un cozonac şi un avocat
ce ştii tu ce este ăla avocat Grigore
ştiu că tata a plecat de acasă într-o zi
mi-a spus rămâi cu mă-ta şi mama a plecat şi ea strigând
ne vedem la avocat
când vine seara Grigore are o pătură cu lei
e rege doarme visează că se dă în tiribombă
nu ameţeşte
ce curajos eşti tu Grigore
cântă-mi ceva copile
el plânge plânge plânge
plâng şi eu
ieri şi-a uitat viaţa la uşa mea
în boxă am găsit urma mânuţelor lui
impregnată în vopseaua proaspătă din perete

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mamă iubitoare, de copii dătătoare,
greul vieţii purtate, în neaua tâmplelor
şi-n ridurile feţei sculptate,
în mâini de muncă înroşite;
în vise neîmplinite,
în pierderi ce viaţa nu întoarce,
în haine tot mai posace,
încearcă cu înţelepciune,
să te bucuri de viaţă şi mâine,
chiar dacă este mai aspră,
preţuieşte-ţi viaţa, că-i a ta, nu-i a noastră.
bătrâneţea, deţi bate la uşă,
să nu-ţi fie urâtă, ca o căpuşe,
primeşte-o duioasă şi blândă,
căci iubirea din tine învinge orice osândă,
nepoţii ţinând-o de mână.

poezie de Valeria Mahok (23 iulie 1997)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de frig

Atât hazard de neştiut ne este-n Univers
Că un fir de frică-mi trece mijloc de coloană
Tot mă gândind c-alerg pe-o bulă-n goană
Şi poate derapa din ronduri, fără de revers.

Mă-ncearcă sentimentul că-i mult ger
În bolta neagră de-un senin de stele
Şi ştiu că-i frig de azot tot vidul dintre ele
Unde m-aş putea pierde dur, casant precum un fier.

De-un timp leg moartea-realul lângă simbol
Şi nu mă-nşel c-am tot atins plecaţii dragi,
Cum ştiu ce e durerea-n tâmple, în mâini, nădragi
Şi poate-am şi-ngheţat chiar de n-am fost la pol!?

Mă rog, nu pentru mine, spaţiului să ţină
În neschimbare, însă ştiu că-i doar dorinţă
Şi infinitul n-are reguli, nicio preferinţă...
Că tot din accident suntem şi noi! Deci n-are nicio vină!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă contemporană

În ţară-i mult belşug şi trai de bine,
Iar toamna-şi lasă roadele-n pridvor,
Recolta e-n Romexpo la vitrine,
Iar poamele-n Palatul din Izvor.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

Nebunul strigă cu durere la dracul cel încornorat,
să scoată coasta din muiere, că pe el l-a terminat.
l-a făcut din om neom, noaptea nu mai are somn.
O ia pe câmp ca tăunul. De Paşti zice că-i Crăciunul.
Dracul nu l-a ascultat, muierii, coasta i-a lăsat.
Nebunul s-a supărat şi în lac s-a aruncat.
Pe nebun l-a scos din lac, dar nu şi costa de drac.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Întru pomenirea lui Rainer Maria Rilke

Prietenă, să nu mai rostim zadarnicul sunet
cu care-l chemau muritorii!
Astăzi, vorbind pentru toţi
el nu are chip şi nu are nume - poetul!
Viaţa lui mult ne-a mirat,
ca un cântec cu tulbure tâlc,
ca un straniu eres.

În anii de demult
poetul, cuvântul strivindu-şi, a îndurat
năpastele toate cu bărbăţie
şi cele mai mari, cele mai crunte dureri, şi le-a stins
în muntele singurătăţii, ce şi-a ales.
Când la un semn
s-au surpat albăstrimile cerului,
şi minutarele vremii treceau
ca tăişuri prin toată făptura,
în anii aceia, poetul voi să uite de semeni şi vatră.

În anii cumplitelor pâcle
când pământenii cu sfânta lor omenie şi carne
s-au destrămat fără număr,
şi viaţa - atâta s-a stins
de-ar fi fost, vai, tocmai de-ajuns
ca duhul să prindă trup pe pământ.
Poetul, cu numele şters şi pierdut, s-a retras
sub pavăza muntelui,

făcându-se prieten înaltelor piscuri de piatră.
Şi neajuns, neclintit, a rămas în jurul destinului
flancat de albe şi negre solstiţii
mare şi singur.
Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul
că Dumnezeu răpitu-şi-a singur putinţa-ntrupării.
Nu l-au răzbit nici tunetul din depărtări,
nici tenebrele.
Şi nu l-a schimbat în cenuşă
fulgerul care i-a fost pentr-o clipă
oaspete-n prag.
Mereu îşi da sieşi cuvântul
şi pasul său era legământ.

Îngăduie Prietenă, să-ţi amintesc că Poetul
muri numai mult mai târziu.
Mult mai târziu, ucis
de-un ghimpe muiat în azur
ca de-un spine cu foc de albină.

Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir,
de-un ghimpe muiat
în simplu albastru, în simpla lumină.
De-atunci, în frunzare-aplecate
privighetoarele toate-amuţiră
uimite de cele-ntâmplate.
Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini,
amuţiră-n lumina ce-apare-n zadar
şi fără de semne, de-atunci.

Şi nu ştiu nimic pe pământ
ce-ar putea să le-ndemne
să cânte iar.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt acelaşi de acum 40 de ani (Adi Bezna)

"În lume rămân un copil"
Când viaţa se-nşiră pe aţă
Şi, trist, îmi mai pun un vinil,
Dar Bezna... mă bagă în ceaţă.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!