Odă contemporană

În ţară-i mult belşug şi trai de bine,
Iar toamna-şi lasă roadele-n pridvor,
Recolta e-n Romexpo la vitrine,
Iar poamele-n Palatul din Izvor.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 noiembrie - Ziua bunului simţ; Palatul Parlamentului, Palatul Victoria, Palatul Cotroceni

Doar la noi, în România,
Stau şi-s bine conservate
Nesimţirea şi prostia,
Adunate-n trei palate.

epigramă de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A avea şi a putea

Două gânduri ce le are
Le-ar fi scris, dar nu e-n stare,
Iar pe-acelea ce e-n stare
Scrie-le-ar dar nu le are!

epigramă de Grigore Perov din Râsul lumii la români (2010), traducere de A. Orheianu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar a venit toamna

Toamna dă cu frunze-n noi;
Ne-mpresoară, ne-ameţeşte,
Ne-aminteşte de nevoi
Şi că totul se plăteşte!

Toamna dă în noi cu ploi,
C-a dat vara prea mult soare
Şi ne-mproaşcă cu noroi
Pe gânduri şi pe picioare...

Toamna dă cu brumă-n noi:
Feriţi inimi, vise, flăcări;
Iar ne lasă pomii goi
Şi de frunze şi de păsări!

Toamna-are pică pe noi
Că e singură şi tristă,
Nu ştie pasul în doi:
Plânge şi n-are batistă!

Toamna-şi răzbună pe noi;
Dar lecţia am învăţat:
Când şi-asmute vântu-n toi
Iubirea-mi pun la hibernat!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi - soarta naţiei

Tristeţea ţării este o ruşine
Şi suferinţa ne izbeşte-n val,
Doar la Mizil se râde mult şi bine...
Că vin epigramişti la festival.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudine hotărâtă

Cu soacra a făcut-o lată,
Dar căsnicia-i merge şnur,
C-a pus picioru-n prag odată
Şi-acum... e-n ghips pân' la femur.

epigramă de Mirela Grigore din revista Epigrama de Strehaia
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din folclorul românilor despre guvern şi popor

În ţară-s multe zvonuri şi braşoave,
Că sus e o căruţă cu mulţi hoţi,
Iar caii care-o trag nu au potcoave,
Că după vot...,, ne-am potcovit" cu toţi.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un râs asumat - Mirela Grigore

Citind – mai rar – din opu-acela,
Întotdeauna întristat,
Mă-ntreb de nu cumva Mirela
A vrut să spună "asomat".

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste a fi

a construi un basm din existenţă
îmi e-n splendoarea gândului unealtă
de a iubi în linişte înaltă
şi nu sub murmur greu de penitenţă.

mi te sculptam femeie pe sub daltă
cu văzul mă hrăneam în subzistenţă
iar feeria ta era-n latenţă
cu nemişcarea încă laolaltă.

că nara ta aşteaptă duh de viaţă
iar eu nu pot ciopli în tine trai,
doar demiurgul clipe-ţi dă pe aţă.

un înger coborî în ce erai
şi îţi dădu în albi obraji roşeaţă;
poveste-a fi, de iaduri claustrai...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pompei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin ,,Ţapinarii"!

Plaja toată e-n suspin,
Noaptea a făcut furori,
Fi'ndcă "Ţapinarii" vin...
Da-s folkişti, nu barabori!

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cate ori iubirii, prag i-am aşternut...
şi casei sufletului zâmbet am cusut,
de câte ori crâmpeie de fior au tresărit
să mă fi vrut iubit, ştiut, dorit...
Atingerile sunt doar amintiri,
de nu-s hrănite cu belşug de dor,
iar gesturile de iubire mor
atunci când noi ne ştim doar din priviri.
Iar glasul sufletelor e o doină nestemată
când se-nfiripă murmur de izvor,
curând vom conjuga cuvântul Dor:
- Cu tine, lumea toată-i fermecată

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Argument optimist - Trupei ,,Ţapinarii"

În Costineşti devin încrezător,
Că mulţi rebeli gândesc la viitor,
Iar printre ei sunt unii care-s aşi,
Cu muzică de mândri ceteraşi.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara noastră

E primăvară în privirea noastră
Şi în cais se simte pulsul vieţii,
Iar soarele îmi bate în fereastră
Ecou-ncântător al dimineţii.

E primăvară sus, în deal, la vie
Şi, în păduri, izvorul se trezeşte
S-a săturat de ger şi astenie
Şi-, n murmur, simfonia-i înfloreşte.

E primăvară şi la mine-n suflet,
În gândul meu port dorul pentru tine
Şi simt vibrato calm în orice sunet
Purtat de vântul cald peste coline.

E primăvară, este mărţişorul,
Un câmp de flori îţi dau în dar, iubire,
Iar colţul de pădure-i foişorul,
Unde urzim sclipiri de fericire.

E primăvară în grădina noastră,
Înmuguresc magnolii în simţire,
Ne zboară tot ce-i trist în zare-albastră
Şi se zideşte dragostea-n iubire.

E primăvară în îmbrăţişare,
În tâmplă-au răsărit toţi ghioceii,
Dar focul viu din inimă e-n floare
Şi mulţumim din suflet la toţi zeii!

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu de toamnă

E toamnă, e târziu şi nu ştiu cine
Îşi picură din cer tăcerea mută!
Te simt cum vii să tulburi iar în mine
Tăcerea sufletului. Taci şi-ascultă!

Nu zi nimic; nu tulbura tăcerea!
Tu nu-ţi dai seama? Un cuvânt de-ai spune
Ai deştepta în mine iar durerea
Iubirii care-ar vrea să se răzbune.

Abia am reuşit s-o mint, şi-acum
Tu vii s-aduci cu tine iar regret?
Să o trezeşti cu-al tău parfum?
Nu o trezi! Te rog păşeşte-ncet!

I-am spus că e târziu şi că-n grădină
Şi florile-au murit, fiindcă e toamnă,
Că nu mai au căldură şi lumină
Şi chipul tău nimic nu mai înseamnă!

Tu nu observi ce linişte e-n mine?
Cum toamna-şi fredonează trist cântarea?
Cum picură... tăcere, nu ştiu cine,
Şi peste toate-aşterne-ncet uitarea?

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ceea ce nu sunt!

Spun lumii ceea ce nu sunt,
Doar prin ce fac şi ce rostesc,
Spun dimineţii ce nu sunt,
Prin ce sărut şi ce iubesc.
N-am mers pe unde merge drumul,
Am mers pe unde nu-i cărare
Şi am lăsat în flori parfumul
Tot verdelui din larga zare.

În zile lungi am pus refren,
În nopţi pustii am pus un cânt
Şi-n suflet un copac peren,
Să-mi lase rodul pe pământ.
Nu mi-am uitat în vorbe ruga
Şi-am prins în palme focul vieţii,
Mi-am cufundat în verde fuga
Şi-n roşu, clipele tristeţii.

Mi-am construit un vis al meu,
Iar din căderi înalţ izvor,
Din tot ce-a fost în viaţă greu
Deschid ferestre-n viitor.
Iubirilor le-am dat culoare
Şi-am scris poveşti de dor, cu foc,
Iar în poeme-am pus cicoare
Şi izul fin de busuioc.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planetele sunt nişte "organisme vii". Fiecare creşte şi se coace "ca pepenele la Soare" la vremea ei. Pe planeta Marte viaţa a apărut, s-a copt înaintea Pământului. Au existat râuri, mări şi oceane. Marţienii au locuit acolo mult şi bine până au epuizat toate resursele naturale şi planeta a "pierit", a devenit pustie. Având tehnică performantă de zbor, ei au migrat pe Pământ, găsind aici din belşug resurse şi condiţii favorabile de trai.

Mihai Cucereavii (6 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca la Homer...

Plecat la muncă, semn că-i pasă
De ea, dar şi de prichindei,
L-a aşteptat să vină-acasă,
Mai mult de-un sfert din viaţa ei.

epigramă de Mirela Grigore din Epigramiada românească
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

În familia de azi

Plecat la muncă, semn că-i pasă
De ea şi chiar de prichindei,
L-a aşteptat să vină-acasă,
Mai mult de-un sfert din viaţa ei.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ultimei roze

Când toamna-şi ia al ei tribut
Şi rozele se ofilesc,
Petalele-nturnate-n lut,
De viaţă stoarse, lâncezesc.

Un ultim bobocel crescut,
Ascultă flori care cârtesc,
Când toamna-şi ia al ei tribut
Şi rozele se ofilesc.

Priveşte lung, spre azimut,
Cocori ce-n zare pribegesc,
O ploaie şi-ultimu-i sărut
Pe ierburi ce abia mijesc,
Când toamna-şi ia al ei tribut.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile clientelare

Bine ar fi să nu mai mintă,
Ei spre belşug urcă poanta,
Prima idee-i de gintă,
Iar a doua este geanta!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzia bărbatului însurat cu Julieta

Când viaţa-n doi îţi este de ispravă,
Tu eşti un bun Romeo, orice-ar fi,
Iar Julieta nu mai bea otravă,
Ţi-o toarnă ţie-n suflet zi de zi.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!