Gothic 48

Vara pleacă
Alerg împreună cu mary ann nicholls
Intuiţia masculină îmi spune că trebuie să ocolesc staţiile de ecou

Nu există efect final sau exonerare
Urcăm şase sute şaizeci şi cinci de trepte murdare
Mary ann se opreşte şi îşi lipeşte sânii de iunia claudilla
Linia vieţii îmi zvâcneştete în palmă
şi simt cum o lamă de pumnal îmi mutilează amintirea primei
şi singurei iubite

duc hainele iubitei la medina segovia
prostituatele rămân lipite una de alta ca nişte noduri carnale
diavolul le şopteşte cuvintele delfinei margareta
"qu ‚ on en parle plus"

Încă un anotimp a intrat în albastru
Stai liniştită îi spun iubitei lasă visele să şoptească
Cum şoptesc visele mă întreabă ea
Ca apele rănite de maluri
Septembrie eduard
Septembrie eduard

poezie de Eduard Dorneanu din Sacra erotica (2015)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie fără tine

toamna ne-a găsit îmbrăţişaţi într-un pat de frunze vii.
septembrie ţi-a copt roadele mirosind a femeie împlinită
iar eu le-am cules cu ochii închişi de spaima unui gest necugetat.
zilele ploioase ţi-au schimbat culoarea chemării,
din carnea ta îngerii au construit temple pentru cele mai iubite păcate.

atingerea ta s-a transformat într-un fulger ce îmi brăzdează trupul cu cicatrice de iubire,
pe buzele tale aroma dimineţilor se culege doar trecând printre furcile caudine ale
întrebărilor veninoase.

şi totul pare atât de firesc...

poezie de Eduard Dorneanu (2 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poate nu ai să crezi
dar astăzi,
valurile îmi arătau cum trece august
în septembrie
şi doar cochiliile melcilor
care ţin captiv timpul
ştiu rostul înserărilor din noi,
eu, doar un eu, ţintuită în albastru
am simţit pentru o clipă
cum stau lipită de trupul tău,
sau poate a fost doar vântul
sau doar un ecou
sau poate septembrie....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet barbar

împărţire uniformă,
jumătăţi idealizate de timp,
ancore sfărâmate de maluri ostile
şi încă un drum
ocolind neputinţa

poezie de Eduard Dorneanu (23 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj abstract

dansăm, dansăm, dansăm
luna caută dovezi compromiţătoare despre paşii noştri, despre noi.
mâinile mele îţi ating rând pe rând
şoldurile, visele, cearcănele.

zâmbeşti liniştită ţintind cu privirea ultima cupă cu şampanie,
îţi doreşti să fiu eu cel ce îţi aduce bucuria uitării,
ştiu asta.

lângă zarurile aruncate de o tinereţe plină de păcate inventate
crucea ta...
amestecată cu iarbă necosită
şi cu hainele negre
ale celor ce pleacă
undeva.

poezie de Eduard Dorneanu (1 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa Ann: Îmi puteţi spune, vă rog, unde mă aflu?
Joe Bradley: Ei, bine, acesta este ceea e în mod cât se poate de hilar este cunoscut drept apartamentul meu.
Prinţesa Ann: M-aţi adus aici cu forţa?
Joe Bradley: Nu, nu. Dimpotrivă.
Prinţesa Ann: Am fost singură aici toată noaptea?
Joe Bradley: Dacă nu mă luaţi în considerare, atunci da.
Prinţesa Ann: Aşadar, mi-am petrecut noaptea aici – cu dumneavoastră?
Joe Bradley: Păi, ăăă, eu nu aş folosi chiar aceste cuvinte, dar, dintr-un anumit punct de vedere, da.
Prinţesa Ann (zâmbind larg): Încântată de cunoştinţă. (Îşi întinde mâna pentru a da mâna cu el.)
Joe Bradley: Asemenea.
Prinţesa Ann: Şi dumneavoastră sunteţi...?
Joe Bradley: Bradley. Joe Bradley.
Prinţesa Ann: Mă bucur.
Joe Bradley: Nici nu ştiţi cât de mult mă bucur eu să vă cunosc.
Prinţesa Ann: Puteţi lua loc.
Joe Bradley (stând pe pat): Vă mulţumesc mult. Dumneavoastră cum vă numiţi?
Prinţesa Ann: Îmi puteţi spune Anya.

replici din filmul artistic Vacanţă la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, visele celea ale tinereţii, visele primei iubiri, cum vin ele, ca apele de primăvară şi te fură, şi te învăluie, şi te duc la adânc, atât de adânc, încât, la un moment dat, ele devin esenţa vieţii tale, şi dacă ţi s-ar cere: visele sau viaţa, eşti gata să declari - de-mi luaţi visele, luaţi-mi şi viaţa...

citat din romanul Frunze de dor de Ion Druţă (1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altarul tinereţii veşnice

iubita mea coace pâine în cuptorul lui august,
stau la pândă flămând şi trist aşteptând să fiu miluit cu trup de grâu amestecat cu iubire.
foamea mă trage de plete, simt cum se apropie pământul de buzele mele
şi îmi vine să îmi ţip vinovăţia pe uliţele neuitate ale copilăriei.

mă simt atât de păgân în faţa sfintei pâini,
ochii îmi curg precum rugăciunile mincinoase
nici un cuvânt nu îmi poate rupe în două aşteptarea, nici unul.

în palmele întinse primesc cerul trist al ochilor tăi
şi felia de pâine udată cu roua dimineţilor amânate.

poezie de Eduard Dorneanu (14 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de Troia

sunt departe de Troia. zidurile ei de carne se împletesc cu linia orizontului. tu îmi muşti nefiresc de adânc din visele unei nopţi decadente. eşti totul şi nimic pentru mine.
mângâierile tale sperie poezia, versurile se ascund în morţile premature ale unor păsări simbolizând agonia. te bucuri de ignoranţa mea ca orice zeiţa rămasă singură într-un templu neîncălzit.
ai mâinile pline de aşchiile calului meu troian. zâmbeşti încurcată când te întreb dacă simţi cu adevărat durerea sau e doar un capriciu al tău. pari uneori o statuie care îşi mută centrul de greutate de la o minciună la alta.
trupurile noastre se întâlnesc la fiecare schimbare de prefix a eternităţii. eu te iubesc în tăcere ca un cavaler pregătit să îşi onoreze numele într-o cauza de dinainte pierdută. chiar şi pentru atât te-aş accepta în cutia Pandorei.
sunt departe de Troia, mângâierile iubirii nu îmi sunt de ajuns...

poezie de Eduard Dorneanu (22 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam să rămân în septembrie

Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie şi palidă,
voiam să mă-ncarc de cenuşa
cocorilor mei nestatornici
şi vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;

voiam să-mi aprind într-o noapte
ţigara mai albă ca luna,
şi-n jurul meu – nimeni, doar marea
cu forţa-i ascunsa şi gravă;

voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt – şi să lunec
odată cu vara în toamnă...

Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
Mi-e dat să mă smulg din privelişti
cu sufletul nepregătit,
cum dat mi-e să plec din iubire
când încă mai am de iubit...

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicia nu este locul unde habotnicii îşi perfecţionează slugărnicia.

Eduard Dorneanu (5 iulie 2015)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taine de noapte

rostogolite de muzica înveninată,
cuvintele se rup în fâşii
peste lumea retrasă
în mine, în tine..
în noi.

poezie de Eduard Dorneanu (22 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi ofer ce tu îmi oferi!

citat din Eduard Peter
Adăugat de Dragos Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarah Pierce: Cred că înţeleg sentimentele pe care vi le trezeşte această carte. Eu însămi am avut probleme cu ea. Când am citit-o în facultate, Madame Bovary mi s-a părut lipsită de raţiune. Se căsătoreşte cu bărbatul nepotrivit, comite greşeală după greşeală; dar, recitind-o acum, m-am îndrăgostit de ea. Ea este prinsă la mijloc! Trebuie să aleagă: fie acceptă să ducă o existenţă mizeră, fie se luptă cu aceasta. Şi alege să lupte.
Mary Ann (ironic): Şi ce luptă! Se culcă cu primul bărbat care îi acordă atenţie.
Sarah Pierce: În final eşuează, dar este ceva eroic şi frumos în revolta ei. Profesorii mei m-ar condamna pentru simplu fapt că gândesc astfel, dar, în felul ei bizar, Emma Bovary este o feministă.
Mary Ann: Foarte frumos! De când a-ţi înşela soţul te face o feministă?
Sarah Pierce: Nu, nu, nu este vorba despre faptul că înşeală. Este setea. Setea pentru o scăpare şi refuzul unei vieţi nefericite.
Mary Ann: Poate nu am înţeles eu cartea!

replici din Mici copii, scenariu de Tom Perrotta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scurt despre toamna

Septembrie,
trec prin tine
ca printr-o mare de moarte,
în jurul meu doar hoituri de-ntâmplări,
septembrie, anotimp în anotimp,
dureros ca o smulgere
septembrie, moarte de fulgere.

poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de octombrie

douăsprezece lumânări din ceară neagră stinse pe pieptul meu,
şerpii gorgonelor sărutându-mi pleoapele obosite,
zeiţa nereidă Thetis murmurând incantaţii la mormântul lui Achille,
centaurul Hiron culegându-mi strugurii necopţi,
numele iubitei...

paşii călăuzei rătăciţi pe cărări blestemate,
chemarea catedralelor gothice înconjurate de sârma ghimpată,
braţele muezinilor răsturnând echilibrul firesc al tăcerilor lumii,
poeziile negre răsucind spada în trupul cuvântului pur,
numele iubitei...

vâslele argonauţilor înfipte în nisipul de aur al insulei lui Eete,
testamentul faraonului copil ucis de o toamnă lacomă de sângele tinereţii,
măştile de carnaval ale sfinţilor părinţi lăsate în confesionalul unui papă nebun,
haina de mireasă a Lucreziei de Borgia îmbrăcată de îngerul căzut al durerii,
numele iubitei...

jurământul fals din pridvorul vieţii,
drumul către da,
drumul către nu.

poezie de Eduard Dorneanu (3 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El, primul bărbat

El râde privindu-mă cum mă dezbrac de mantia inocenţei
Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri
Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele
În podul palmei luna mi se rostogoleşte ca un bănuţ
Cheamă-mă îmi spune şi râsul lui mă îmbracă în femeie uşoară
Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători
Îşi lipeşte buzele de buzele mele ca o pecete
Timpul păşeste tiptil privind în urmă
Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău imi spune
Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile
Îl simt gâdilandu-mă cum îmi urcă prin vene,
El, primul bărbat ce-a ales sa fie seva iubirii mele fără sfârşit.

poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai Septembrie ca oricând

Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veşminte,
Şi parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.

Cad şi frunzele, bate şi vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.

Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar şi pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi şi noi.

Septembrie mi-a uscat şi rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Şi acum vântul mă împinge de la spate.

Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Şi mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gothic 17

stai lângă mine,
vin valurile să ne despartă nefericirea în părţi inegale,
stai lângă mine.

nu te întrista,
anotimpurile îţi vor mutila faţa cu zile mohorâte.
apocalipsa e încă departe de coliba noastră,
întâi vor veni să ne fure visele profeţii mincinoşi,
apoi ne vom vinde copiii nenăscuţi unor ursitoare de sticlă.
stai lângă mine,
vin vânturile să ne dezbrace pomii de lumină,
stai lângă mine.

nu dispera,
culorile se amestecă
pe petecul de cer rămas nepângărit.
vom alerga goi printre focurile aprinse de centauri
mă vei simţi în tine ca pe o a treia inimă
bătăile ei îţi vor schimba numele, sângele, viaţa.
stai lângă mine,
vin cei morţi să ne citească din cartea durerii,
stai lângă mine.

eşti aceeaşi şi niciodată tu...
stai lângă mine...

poezie de Eduard Dorneanu (30 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, poem neterminat...

Septembrie, te mai gândeşti la mine? Sau ai plecat cu amintiri cu tot?
Eu mă frământ şi-alerg printre destine şi să aleg vreunul, n-am să pot...
E-atâta noapte-n versul meu şi luna îşi caută un loc să n-o mai văd
Şi zorii îmi îmbracă-n nori minciuna şi mă anunţă că va fi prăpăd.
Mi-aş scoate sufletul, l-aş arunca spre tine... şi calcă-l în picioare dacă vrei!

Numai să nu mai simt cum serpentine îl ameţesc pe întomnate-alei...
Poemul meu respiră anevoie pe-o margine de lume unde nu-i
De nicio muză-albastră o nevoie, ci doar de tine, dor al nimănui...
Mai trece-un tren prin gara mea pustie, ca o fantomă, bântuind prin timp

Din mers, într-un vagon, o poezie pictează-n violet un anotimp...
Îi fac cu mâna, poate se opreşte, în staţia fără peron, şi-aştept şi sper
Să îmi răspundă... ochii şi-i fereşte şi-mi fac din lacrimă un colier...
Septembrie, poem neterminat, neînceput, abandonat din mers
Te-ai rătăcit pe la răscruci şi-un vânt turbat mi te-a furat şi nemilos te-a şters...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mary Wilke: Cred că ar trebui să-mi pun ordine în viaţă, nu? Adică Donnie, psihologul meu, îmi spune mereu să...
Isaac Davis: Tu îi spui psihologului tău "Donnie"?
Mary Wilke: Da, îi spun Donnie.
Isaac Davis: Donnie, psihologul? Psihologului meu îi spun "dr. Chomsky"; dacă nu, îmi dă cu rigla peste mână.

replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!