Septembrie fără tine
toamna ne-a găsit îmbrățișați într-un pat de frunze vii.
septembrie ți-a copt roadele mirosind a femeie împlinită
iar eu le-am cules cu ochii închiși de spaima unui gest necugetat.
zilele ploioase ți-au schimbat culoarea chemării,
din carnea ta îngerii au construit temple pentru cele mai iubite păcate.
atingerea ta s-a transformat într-un fulger ce îmi brăzdează trupul cu cicatrice de iubire,
pe buzele tale aroma dimineților se culege doar trecând printre furcile caudine ale
întrebărilor veninoase.
și totul pare atât de firesc...
poezie de Eduard Dorneanu (2 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre zile
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre spaimă
- poezii despre schimbare
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Ionel Riti [din public] a spus pe 2 septembrie 2011: |
...chiar, totul... este... atât de firesc! |
2 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 29 septembrie 2012: |
Euforică poezie, așa cum arată această toamnă în plină vară. |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.