Pastel elegiac

bătrâni plecaţi sub ţărâne;
cu degetele articulate morţii
încrustând harpe bătrâne,
violentelor tăceri în datina sorţii.

la căpătâi tot strigăt de arbori,
strigăt vegetal-n eclipsă de auz.
liniile vieţii rămân fără de candori,
tristeţi colţuroase atacă luna abuz.

peste gânduri, goluri lunecă
cer delirant şi niciun răspuns;
lunecă îndeajuns şi-n mânecă,
nicio schimbare, nici în ascuns.

o, şi frigul fuge auzit pe fereşti...
ochiul se converteşte-n oglindă
şi norul de nord pe frunţi omeneşti
trage toamna în metalică colindă.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgule

Portavioane
lunecă în styx

în urmă
rămân morţii

virgule fără regulă
în maculatorul
istoriei.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piscul

Trist,

cu ecou de lavă
şi expirate
cununi de flori,

lunecă,

lunecă piscul
sub neaua timpului,
blocând trecători...

Singur,

nici o cărare
printre troiene
de arşiţi şi ger,

liber,

liber doar drumul
ce calcă pe aripi
şi duce la cer.

poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustar

Luna e plină de multe goluri
Golul e plin de multe luni
Sufletul meu, în rostogoluri
Face prin trupul meu minuni.

Mă vindec oarecum de tot ce doare,
Îmbolnăvindu-mă de tot ce nu-s,
Şi tot ce mi se-ntâmplă mi se pare,
Căci tot ce va veni, acum e dus.

Nu dorm, te-ador şi dorul doare, dar
E luni şi luna lunecă lunar.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind ceresc
Cerul şi-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
Au pornit cu pluguşorul
Îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă
Şi de giuvaier,
Toţi luceferii colindă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Vântul suflă cu lumină
- Lerui, Doamne, Ler -
În buhai de luna plină
Legănat in ger.

Patru heruvimi cu glugă
Albă de oier
Sub fereşti colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler.

N-au venit cu grâu la poartă,
Ci au rupt din ger
Stele mari ca sa le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Şi-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
Va fi câmpul cer de stele
Tolănit sub cer...

Numai tu aştepţi în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Suflete ce n-ai colindă
Şi nu ştii Prier.

Nici un cântec alb nu vine
Fâlfaind mister,
Cu o stea şi pentru tine
- Lerui, Doamne, Ler.

citat clasic din Radu Gyr
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de duminică

dintr-un nocturn ocazional
luna îşi sare marmura peste mine plângând,
gândurile dorite se reîntorc din bulevard
prin geamul deschis din albă inerţie.
din ochiul veiozei mă ridic spre tavan
trecând printr-un inadmisibil de curând.

e o duminică ajunsă-n cunoaştere,
ridicată-n concret
până la umerii umpluţi cu insuccese
prin ultimul strigăt concav.
o linie frântă în poarta parcului se vede
şi colonii de emoţii oculte...
e greu să te strecori pe lângă ele
dacă nu te faci o absenţă triunghiulară
ori o nelinie argintie.

succes răpus şi tăvălit în cuget recurent
de când prin spaţiul tău un încotro se întinde
şi zidurile se prăbuşesc amar peste sentimentul cu ifose prin limfă de dialecte.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de moarte. Strigăt de naştere. Rând pe rând lasă inima pietrelor în zdrenţe. Mă deschid înapoia altui timpan. Sunetele n-au copilărie. Mă nasc şi mă-ngân simultan într-un strigăt de naştere, de agonie.

Nichita Stănescu în Un pământ numit România, Strigăt schimbat (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişor lunecă luna

Linişor lunecă luna, luminându-şi drumul bolţii,
Dulce tremur, glas duios vibrează în vălul nopţii,
Trilu-i înduioşător încântă stârnind fiorii,
Freamătă dorul hoinar în cântul privighetorii.

Cheamă dragostea-n tăcere să-i fie cât mai aproape,
Se prelinge tânguirea într-un susur lin de ape,
Tresar florile-adormite, suspină prin frunze dorul,
Este cântecul de mamă ce îşi leagănă odorul.

Suave chemări străpung peste liniştea adâncă,
Iubirea n-a apărut. Tristă, mai aşteaptă, încă.
Liniştea-i acum deplină în grădina adormită,
A tăcut privighetoarea... Cântă inima-i rănită.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt mut

Strigăt către pământ
stea căzătoare pe trupul meu
adiere de vânt,
o clipă.
Lumină spre cer...
de ce-mi vi
existenţă efemeră
furată de zări străine?
De ce?
Să-mi rupi fiinţa la plecare
lăsând între noi
neputinţa zilelor trecute
degeaba?
Fiinţă cu neputinţă de schimbat,
soarta mi-e să privesc,
spre cer
spre alte stele
pe care
nu mi le doresc
şi să strig către El
strigăt mut
de pământ reavăn
mirosind...
a stea căzătoare.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În melancolie

lipesc frunze
îmi fac toamna mea
din tot ce pică din cer

unele ploi încearcă să schimbe timpul

farul aruncă lumini discrete
abia lunecă norii pe câte un val îndrăzneţ

mi-a picat în mână un tom
de dragoste
o luptă interminabilă de la prima filă
până la final
nu ştiu dacă să-l clasific
la roman de război

pe gânduri

azi a picat chiar soarele

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa începe cu primul strigăt şi se termină cu ultimul strigăt.

aforism de Betty Marcovici (12 iulie 2013)
Adăugat de Maya Godoroja
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt, strigăt

Lăsaţi-mă să strig, să răbufnesc şi să mă audă toţi
Cei ce i-am cunoscut, le-am atins păr, m-am sprijinit pe umăr,
Căci nu-i găsesc, nu ştiu de sunt plecaţi... a, nu, nu-s morţi
Să rămân un nebun stingher, doar să mă vait, să număr.

Lăsaţi-mă să strig imagini rătăcite în morfină,
Ce mi-o fac singur, frământându-mi gând, un narcoman
Ţinând în mână o ciornă cu iscălituri dintr-un seif de-o inimă vecină...
Oprit din drumul diligenţei prin pustiu, cu visele într-un han.

Lăsaţi-mă să strig, să urlu din tot ce-am mai profund în mine,
Ca un cadet ce-a trecut test, cu crez că lumea-n ţel e simplul caporal,
Să îndrept lângă foi, foi, foi, romanul vieţii ce-am în serpentine...
Să fiu o hartă din atlas, eu, amintirea... îşi căutând natal.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele şi zilele lunecă peste ea fără să facă vreo reflecţie despre trecerea lor.

Anton Holban în Jocurile Daniei
Adăugat de Valentina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un liric

sunt un liric atât şi un nebun tot atât;
încât m-am înverzit şi atârn de crengi acum.
da Doamne, da;de crengi!
dar tu, de ce n-ai pândit în mele urme,
până-n astă vreme
în care au călcat îngerii acei de cer aleşi
şi trimişi?

cum de n-ai observat poziţionarea mea
între neanticele ciocniri?
de ce aşa o mare dezamăgire
când tu ne minţi că cerul e fără căpătâi
şi-n spaţii atletice mereu spre noi?
ah, noi cei lungani în aşteptări şi-n nemurire goi!...

chiar nu vezi că tu eşti în frica de nemoarte,
că nicio aripă a vreunui gând
nu ţi-o poate şterge?
chiar tot ce vrei tu, nu se poate?

ştiu, eşti prea mândru
că nimeni nu-ţi poate bate pe la uşi!...
că eşti prea aproape de noi îndepărtat
pe impresiile incolore tale divine, curbat.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afirmarea

purtam un surâs omnilateral
când pe sub conducte-n strigăt de rugină,
de imprevizibil escortat,
dădeam peste aroganţii şobolani cu eşarfe la gât.
îndesit-n gânduri nichelate şi răsfirate
până-n cerului înclinată poală
eu, corijat de adierile noi,
pas închipuit spre tine îndreptam.

acum nu ştiu dacă mai e sens
de a-mi menţine stele mărşăluind,
pe ochiu-mi metaforă de lumină
şi grabnic deschis
cu un anumit gen în pripă
trezindu-mi şi nesomnul,
purtătorul mirosului de lemn...
tu să-mi mângâi până-n excepţie,
solitudinea nefastă
şi afirmarea că-mi eşti
gândirea ce înşeală.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şinele

Şerpuite doua şine
Lunecă pe o campie
Arcuite peste deal
Duc cu ele vis real.

Eu rămân pe un peron
Dezolant, noaptea în somn
Şi cand dimineaţa vine
Gol e drumul fara sine.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Croşetez rânduri

Răsucesc emoţii pe ramurile înveşmântate
în strălucirea răsăritului purtând aripi
descântate de boala dulceagă înflorindu-mi la tâmple
într-un dans al muzelor vrăjite de cascade îmbrăţişate.
Răsucesc gânduri despletite de ziduri
într-un strigăt târziu împodobit cu timpul nestatornic
umblându-mi pe perna de insomnii şi iluzii vrăjite
croşetate de ochiul flămând al inimii rătăcitoare între două tăceri.

poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

mamă, cu suavitatea muşcată de timpul dintre aguzi
în tremure acum ajunsă şi-n nesigură mişcare...
bâjbâind cuvintele acestea de auzit ce abia le mai auzi,
mereu la geamul lumii începută a fi aprinsă uitare.

o, nici mersul nu-l mai ai ca lumea, din uşă-n perdele...
apăsarea ţi s-a subţiat pe podeaua cărare roasă
aproape străvezie tu, lângă crizanteme şi lalele,
tot mai deasă în disciplina icoanei de pe masă.

în nădejde abia adiere, aproape te mai încerci,
din ochii tăi laşi albastrul rotire spre ucigaşul nord.
unde-ţi este trăirea de odinioară, în ce sfârşiri te îneci
cu fusta grea de stele şi lumina-n pofte de cord?

o, mamă, plâng în verbul ce fuge-n gânduri încoronate...
explodarea tăcerii simt uneori sub al tău direct suspin.
în trupul tău sapă o absorbţie de autentică moarte,
sub ochii mei grimasa ţărnii contrazice gestul de caolin.

cum aş putea trece odaia goală ori puhoiul din stradă
clădind trecutul pe silabe de tăceri şi-n rafale de dureri,
afirmării eu, lăsându-mă înstrăinat şi marfă de pradă,
eu, muncitor de poeme, mereu în deruta unor păreri?

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nataţie

să strângi apa în braţe
este o nebunie
să stăvileşti nisipul
ce-ţi fuge sub tălpi
când aerul te ustură
este o neputinţă
să vrei să înoţi
în avalul
fluviului cu multe braţe
rupi tăceri
ce acoperă timpul
devii
strigăt tăcut

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Nu mai vreau din viaţa asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Şi nu ştiu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinţilor milă, nici versurilor rimă!

Dumnezeilor absenţi nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!

Nu mai cer nopţilor somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ţi mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!

Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas şi nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!

Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici paşi rătăciţi în lume fără Tine,
Când te caut în nu ştiu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!

Nu mai vreau aşteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

Mi-e sufletul un strigăt de ajutor în noapte,
Ecoul mi se-ntoarce – ascuţit bumerang,
Noian de stele-asistă, nepăsătoare-n ceruri,
Deşertul deznădejdii de-a pururi m-a cuprins!
Prin bezna fără margini, zadarnic caut calea,
O mână salvatoare nimeni nu vrea să-ntindă,
Umbre-ameninţătoare ades îmi taie drumul,
Cu paşi nesiguri bâjbâi, să nu m-arunc în hău!
M-agăţ de-un fir de iarbă şi unghiile-n stâncă
Înfig, până la sânge şi tot n-am să renunţ:
Cât eu respir, iubirea, nu voi lăsa să moară!
Mi-e sufletul un strigăt de ajutor în noapte!...

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!