Sptămâna patimilor

Smerit cerându-ŢI îndurare
Cu ochii umeziţi în lacrimi,
La TINE vin să-ţi cer iertare
În zilele de chin şi patimi.

Pe vârful de Golgotă-n pripă
Purtându-ŢI crucea-n grea osândă
Aş vrea să mă opresc oclipă
Să-ŢI mângâi rana sângerândă.

Înduri a spinului coroană
Pe fruntea-ŢI blândă, luminată,
Duşmanii răi, plini de prihană,
TE-au prins şi TE-au vândut îndată.

Prin răstignirea TA pe cruce
Au săvârşit păcatul sorţii,
Viaţă-n morminte poţi aduce
Călcând pe moarte-n faţa morţii.

Îmi caut liniştea-n tăcere,
Încrezător aştept să vină,
Credinţa împăcată-mi cere
S-o-mprăştii în lumina lină.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu la Tine

Eu la Tine-n închinare
Am venit să-Ţi cer iertare
Şi în marea-Ţi îndurare
Să mă vindeci vreu
Eu la Tine ostenită
Vin să-Ţi spun că sunt rănită
Şi de lume prigonită
Dumnezeul meu.
Eu la Tine vin Preasfinte
Tu de-acum îmi eşti Părinte
Şi supusă înainte
Mă închin şi vreu
Dacă sufletul meu tace
Dacă-i trist şi n-are pace
Fă-l cu Tine să se-mpace
Dumnezeul meu.

Tu mi-ai dat din cer Lumină
M-ai iertat de orice vină
Mi-ai intins o mână aplinaă
De-ndurări, şi eu
Vin să-Ţi mulţumesc Preasfinte,
Vin să-Ţi mulţumesc fierbinte
Vin să-Ţi mulţumesc Părinte
Dumnezeul meu...

poezie de Adriana Cristea (3 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea, tărâm de vise, frumuseţi pe guri de rai,
Ape clipocind la vale, codri verzi, lanuri bălai,
Te-au furat, te-au sărăcit şi te-au jupuit hingherii,
Fără milă ţi-au secat drumul laptelui şi-al mierii.

Ţara mea, te-au dezbinat, să-i înduri n-ai să mai poţi,
Guvernanţi penali, corupţi, ţi-e scârbă să-i mai suporţi,
Au scăpat de închisoare, sunt curaţi, li s-a şters totul,
Se întorc iar la putere, vin să ne cerşească votul.

Ţara mea, izvor de lacrimi ţi-a umplut obrazul sfânt,
Te-au batjocorit jigodii, blestemaţi pe-acest pământ,
Nocive, defecte chipuri, soi de mizerii umane,
Depravate prototipuri lăcomind după ciolane.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Tine

Au socotit că-i bine să Te-omoare,
Să-Ţi ştearga Numele dintre cei vii
Dar ai putea să spui Luminii, oare,
Să nu mai străluceşti, să nu mai fii?
Te-au răstignit crezând cu disperare
Că nu eşti Tu Acel ce ni s-a dat
Dar Tu pe cruce ai cerut iertare
Şi mii de morţi la cruce-au înviat.

Cu Tine am murit
Pe cruce răstignit
Cu Tine-am înviat
Cu-adevărat.

La Tine-n ceruri sus
Eu voi veni, Isus
Să plâng, să Te slăvesc
Şi iar să Te iubesc.

Pe cruce la Calvar
Mi-ai dat o viaţă-n dar
Prin sângele vărsat
Eu sunt curat.

De-aceea Tată sfânt
În cer şi pe pământ
În margine de hău
Şi eu sunt fiul Tău...

poezie de Adriana Cristea (26 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi sunt dator

Îmi sunt şi soare, 'mi sunt şi stele
Şi mare-mi sunt şi sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!

Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veşnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Şi adăpostul unui dor.

Îmi sunt dator să-ţi mângâi părul,
Când te aşezi la pieptul meu,
Căci numai eu îţi ştiu misterul
Prin care "tu" eşti veşnic "eu".

Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Şi armonia dintr-un vers.
Dator îţi sunt cu un descântec
Şi cu întregul Univers.

Îmi sunt dorinţa, ce te-aşteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ţi spun în şoaptă:
De mine eşti în veci iubită!

Să te-nsoţesc prin galaxie,
Să-ţi mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îţi sunt şi ţie,
Iubirii noastre credincios!

Îmi sunt tăcere şi durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.

Daniel-Petrişor Dumitru

poezie de Daniel Petrişor Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin maci de dor arzând

Ce hoţi de vise oarbe din mine te-au furat
Şi cine te ascunde în umbre de tristeţe,
De nu-mi răspunzi în oaza nestinsului oftat
Ce nostalgii străine te-au nins iar cu tandreţe?

Ce straie de-nserare te-au dezbrăcat de mine
Şi unde să-ţi caut dorul cu suflet exilat?
De toate-s vinovată, eu nu ştiu fără tine,
Nici să-nfloresc din muguri, nici să zâmbesc curat.

Ce ore blestemate te-au rătăcit hapsâne
De nu îţi simt parfumul, nici licărul din gene?
Pendule sacadate în amânări păgâne
Îmi adâncesc amarul în nopţi de Sânziene.

Ce sunt fără de tine? Solstiţiu de oprelişti.
Mi-e inima rănită şi nu găsesc răspuns,
Veşminte sângerânde brodate cu nelinişti
Şi-o vină fără vină cu suliţi m-a străpuns.

Ce fluturi ai iubirii să îţi trimit în noapte
Să îţi măsoare dorul prin care eu te chem,
Să simţi şi tu dezastrul beţiilor din şoapte
Şi cum să strig mai tare prin vânturi care gem?

Ce ploaie de risipă, ce doruri, ce dileme?
Cu mine plâng toţi sfinţii şi ochi de înger blând,
Îi reproşez secundei că nu vrea să te cheme,
De-ai auzi suspinul prin maci de dor arzând.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Doream să-ţi strig
Doream să-ţi cânt
Doream să-ţi plâng
Doream să-ţi strâng
Doream să-ţi mângâi
suflarea
Să-ţi sărut
fruntea
Să-ţi iubesc
ochii
Viaţa-mi cântă
Vreau timpul să-l opresc
Vreau spaţiul să-l cuceresc
Aş vrea să plâng, să râd, să cânt
Umbră să-ţi fiu, suflare să-ţi dau
Trup să te-ncălzesc, ochi să te privesc
Şi vreau cuvinte. Să mai inventez câteva

poezie de Mihaela Cătană (9 aprilie 2001)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă să trăieşti frumos şi glorios fără oamenii care nu te-au iubit după ce pe drumurile vieţii te-au întâlnit, care nu te-au valorificat, nu te-au apreciat, care te-au subestimat, cărora de tine nu le-a păsat când în bogăţii, faimă şi funcţii înalte s-au scăldat; spre deosebire de tine, ei au plăţi karmice de achitat şi poveri sufleteşti de cărat!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să încerc

În ochii mari, frumoşi dar tulburi câteodată,
Îţi simt tristeţea, bucuria laolaltă,
Şi simt cum totul e închis în tine,
Prin zâmbet, dar şi lacrimi cu suspine.

Prin acei ochi când îmi arunci săgeţi,
Eu ştiu că supărarea-i mare,
Nu cred c-ai vrea cu ei să mă îngheţi,
Nici să fiu prins de-a morţii-nfrigurare.

De mult încerc fară izbândă,
Să îţi alung negrele gânduri
Şi ochii acum plini de lacrimi,
Să lumineze, nu să fie tulburi.

Dac-aş putea să fac ceva
Ca spiritul să-ţi mulţumească,
Să-ţi pot simţi şi altceva,
Decât mâhnirea sufletească.

Am să încerc din răsputeri,
Chiar de ar fi să-ntorc Pământul,
Cu sânge, lacrimi şi dureri,
Să schimb prezentul cu trecutul.

Căci doar atunci privirea ta
Era vioaie şi senină,
Când sufletu-ţi priveam prin ea,
Era senin, plin de lumină!

poezie de Viorel Vasilescu din Poezii (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Vasilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisuse

Iisuse, te cobori prin noi
În sfântă zi de sărbăore,
Dar azi suntem la suflet goi,
Nu avem nici o alinare.

Oh, străluceşte Tu, Iisus,
Când te cobori printre morminte!
Lucirea noastră a apus...
La Tine noi vom lua aminte.

Ni-i crucea grea, suntem un ceas
Secunda-mir clopot ne e...
Doar Tu venind cu-a Ta sfinţire
Ne poţi ierta greşelile!

Ţi-i trupul împărţit în lacrimi,
Din cer iertare ne-ai adus,
Dar noi nu-ngenunchem la cruce...
Durerea nu ne-a fost de-ajuns.

Tu moartea ai călcat, Iiuse,
Noi nici nu ne putem ierta...
Războaie reci sunt astăzi duse,
De diavoli, împotriva Ta.

Ne fă mai buni, dă-Ţi trpul iară
Spre curăţire de păcat,
Acelor ce-au crezut în Tine
Şi în lumină au sperat.

În sângele prelins pe cruce
Lasă o lacrimă de-a Ta!
Iartă Iisuse păcătoşii!
Din trupul Tău noi vom mânca...

Se-aude în întreaga lume
Iisus Cristos a înviat
Şi plâng în cinuri credincioşii
Şi-n rugi de-un timp te-au îmbrăcat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc, Isus

Cu adâncă mulţumire
Eu în faţa Ta azi vin
Şi-ţi aduc Isus cinstire
Pentru groaznicul Tău chin

Căci o Doamne-ai suferit
Pentru mine vai — bătaia
Ai fost morţii dăruit
Şi-ai răbdat Isus văpaia

Chinului cel mai amar
Şi dispreţul şi ocara
Când cu crucea pe Calvar
Ne-ai luat Isus povoara

Şi plesnit şi biciuit
Zbura sângele din Tine
Pentru mine-ai suferit
Mire-al slăvilor Divine

Căci păcatul meu Isus
Apăsa a Ta Fiinţă
Mire drag venit de sus
Să îmi dai mie credinţă

Cât de groaznic ai răbdat
Doamne a mea nelegiuire
Când ostaşii te-au luat
Şi te-au bătut în neştire

Pentru mine ai purtat
Şi ocara şi dispreţul
Şi bătai-ai suportat
Să-mi plăteşti Isuse preţul

Al păcatului amar
Şi Doamne-al nelegiuirii
Ai dus crucea pe Calvar
Tu Părintele iubirii

Doamne cum să-ţi mulţumesc
Pentru tot ce-ai suferit
Cum Isus să te cinstesc
Căci Tu moartea ai primit

Ca să-mi ierţi Isuse vina
Şi viaţa mea stricată
Eu de azi întodeauna
Să am inima curată

Mă închin Isuse Ţie
Şi ţi-aduc acum onoare
Glorie în veşnicie
Căci Tu eşti a mea salvare

Îţi cânt astăzi biruinţa
Şi te laud Mire al meu
Căci mi-ai pus în duh credinţa
Şi-mi eşti Mire — Dumnezeu

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 aprilie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abia atunci...

S-a luminat de licurici grădina
Şi florile din iarbă s-au aprins,
Din cerul tot se prăbuşea lumina
Când au venit, Isuse şi Te-au prins.
S-a-ntins tăcerea, s-a făcut mai mare
Năuca lună a căzut de sus
S-a risipit în cioburi pe cărare
Când a au venit, Isuse şi Te-au dus.

Ca pe-un tâlhar au vrut să Te lovească,
Ca pe-un tâlhar cu funii Te-au legat,
Te-au dezbrăcat de slava Ta cerească
Când Te-au hulit şi-apoi Te-au renegat.

Am fost şi eu acolo în gradină,
Cu Petru-odată am fugit şi eu
Ştiam că eşti Mesia ce-o să vină,
Ştiam că Tu eşti Fiu de Dumnezeu.

Credeam că toate-n lume Ţi-s supuse,
Dar viaţa mea a cântărit mai mult
Şi m-am ascuns să nu mă vezi, Isuse
Şi m-am ascuns să nu Te mai ascult.

S-a luminat de licurici grădina
Şi-n mii de lumânări pe fruntea Ta
Se unduia şi pâlpâia lumina
Când Te-au ucis apoi pe Golgata.

Când inima în cioburi mi-a fost spartă
Şi n-am putut în faţa să mai ies
Te-am auzit strigând la ceruri: Iartă!
Şi-abia atuncea, Doamne-am înţeles...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soapte in amurg

Ş_optind uşor îmi iese iar în cale vântul,
O_rbit mă simt de soarele ce-apune,
A_ş vrea privind în zare şi ascultându-mi gândul,
P_rin şoapte dulci s-adorm uitând de lume…
T_e-aştept însă pe tine şi voi privi apusul în tăcere
E_u vreau să vii să-ţi spun că încă te iubesc.

Î_n jurul meu tot plânge vântul cu durere,
N_u eşti aici şi multe-aş vrea să-ţi povestesc…

A_ştept să vii alături de ultimele reze de soare,
M_ergând tăcută pe cărarile dulci ale visului,
U_rcând spre mine ca o dulce alinare…
R_oşii, buzele tale în lumina apusului,
G_răbit să le sărut şi-apoi să-ţi cer iertare.

poezie de Sergiu Ivanov
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare din nou vreau să-ţi cer

Iertare din nou vreau să-ţi cer
Într-un stil cu mult mai subţire,
Cu ochii şi mîna spre cer
Şi cu intonări de psaltire.

O, tu, frumoaso, de care-mi atîrnă
Viaţa-şi care-mi alungi
Din cale pe palida cîrnă,
Numai c-o rază din genele-ţi lungi,

Iartă-mă că plouă şi-i ceaţă,
Că oamenii-s răi, că pînea nu-i bună,
Că nu se găseşte nimica în piaţă,
Că, noaptea, nu-i lună.

Iartă-mă, scumpo, că te ador şi
Acum şi pururi, cu suflet curat,
Iartă-mă că apraope în fiece zi
Quod tentabam dicere versus erat.

Aş vrea să-ţi placă orice cuvînt
Ce ţi-l rostesc şi e de prisos ca
Să-ţi declar că vreau să-ţi şi cînt
Aria celebră din Tosca.

Iartă-mă de toate. Zîmbeşte şi spune
Ca să se facă brusc primăvară.
Şi ca să vezi o minune:
Cum mă sui pe-un curcubeu ca pe-o scară.

poezie clasică de Mihail Sadoveanu din Daim (1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E păcat

e păcat
ca păcatul
să-ţi stăpânească
viaţa
şi să te smulgă
din paradisul
pregătit de ziditor
pentru fii pocăinţei
şi ascultării
e păcat
ca păcatul
să-ţi spargă viaţa în
mii de cioburi
şi să te arunce
în prăpastia morţii
e păcat
ca păcatul să-ţi
sfâşie trupul
şi sufletul
să muşte din tine
până nu va mai
rămâne nimic
şi apoi să plece
pe potecile infernului.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor românesc, mari învăţături îţi dă ţie această întâmplare! Dacă fii tăi ar fi fost uniţi totdeauna atunci şi pământul tău strămoşesc rămânea unul şi nedespărţit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptă te-au dus la slăbiciune, te-au dus să-ţi vezi ruşinea cu ochii!

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelesuri

Când umbrele-noptării în Gheţimani s-au strâns,
La ceasul când tenebre văzduhu-ncet îl frâng,
Luptând în agonie, Isuse-acolo-ai plâns
Ca, azi, fără nădejde, cu-amar să nu mai plâng‎.

Când la Caiafa-n curte, haini Te-au iscodit,
Că-n minţile obtuze nu Te-au recunoscut,
Răstălmăcindu-Ţi spusa, mârşav Te-au osândit,
Nedreapta-Ţi pedepsire mi-e-al împăcării scut.

Pe via Dolorosa, de-arşiţa zilei stins,
Cu crucea grea în spate, când drumul îl urcai,
Ispita renunţării la jertfă ai învins,
Ai mers până la capăt, m-ai vrut cu Tine-n rai.

Când la Calvar, pe cruce, între tâlhari mureai,
Între pământ şi ceruri ai atârnat smerit,
În dragostea Ta mare tot preţul Îl plăteai,
‎Ştiai ce iad e iadul, m-ai vrut de el ferit.

Acum, cu slavă mare, de toate mai presus,
Eşti înălţat de-a pururi c-ai fost biruitor,
Doresc în ascultare să Te urmez supus!
Doresc să-Ţi calc pe urme, Slăvit Mântuitor!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înţelesuri (20 februarie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

STEJARUL SUPĂRAT

Strejarul falnic, stins în glas,
Jeleşte-n lacrimi de durere
Puţinii fraţi ce i-au rămas
Scăpaţi de jalnica tăiere.

Sosit-a criminalul ceas
Ce îi sortise la tăcere,
Stejarul falnic, stins în glas,
Jeleşte-n lacrimi de durere.

Inelul vieţii le-a fost ras,
Cu zimţii morţii fac avere
Nemernici răi, plini de putere,
Banii cu drujba i-au extras,
Se teme să mai fac-un pas
Stejarul falnic, stins în glas.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.

Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haita blestemată

Haita blestemată
Care te sfâşie
N-o ierta vreodată,
Mamă Românie!

Urlă prin coclauri
Haita parvenită,
Nu-i acorda lauri,
Ţara mea sfinţită!

La-ntruniri secrete
Fameni francmasoni
Laudă-n versete
Noii epigoni!

Înrăiţi în toate
Avizi de putere
Complotează-n noapte
Semănând durere

Să n-ai îndurare
Pentru trădători,
Românie mare,
Nici de sărbători!

Fiii să-ţi aduni
Ca să-ţi facă scut
Când mai mulţi nebuni
Gheenei te-au vândut.

Haita de zevzeci
Care te sfâşie
N-o ierta în veci,
Mamă Românie!

poezie de Virgil Ciuca (20 noiembrie 2011)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie existenţială

ţi-aş cere iertare de tot ce nu sunt.
e-n mine o rană ce urlă la lună
şi-un ochi către haos mereu stă deschis
iar eu îl contemplu c-o spaimă nebună.
ţi-aş cere iertare că nu ştiu să-ţi scutur
tristeţea din pleoapă, povara din gând
şi cerul când mi-l aduci mai aproape
ţi-aş cere iertare că respir tot pământ.
că-s tristă adesea de mine, de tine,
că las îndoiala să surpe şi doare,
că n-am răsărituri destule să-ţi dau
şi că-s risipită, ţi-aş cere iertare.

poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!