Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Vulcanul

Se vede în zare, ca o lampă de foc
Un vulcan, gravând
Pe lava abia răcită urmele
Sufletelor rătăcite, plângând, suspinând...
Se spulberă cenușa lor în fiecare atom
Pierzându-se liniștea
În vuiet de valuri încinse, până dispare...
Apoi tăcere... tăcere...
Până ce ploaia, spală-ne cu lacrimile ei,
În zeci de anotimpuri, umbrele urmelor rămase vii.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Să mă iubești cu ochii

Iubește-mă cu ochii,
Lăsând lumina să respire prin toți porii,
Chiar și fără stelele de pe cer!
Iubește-mă!
Mă vor lumina ochii tăi...
Buzele tale devin petale de foc.
Iar eu voi fi vulcan erupând,
Vorbindu-ți cu lava ce se prelinge,
Ca un râu de crini izvorât la picioarele tale.
Nisip însetat de valul încins,
Vibrând ca o inimă sub tălpile goale.
Țipă universul,
Ascuns sub lava topită a cuvintelor,
Ca un pescăruș rănit de tăcere.
Cenușa amintirii renaște în copaci de lumină.
Rogvaiv – mângâiere...

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cuvântul... tăcere

Fiecare cuvânt are un nume...
Și numele meu e tăcere,
Căci dincolo de ea nu pătrunde
Decât umbra morții,
Adăpostindu-te în valuri reci,
Sub răni sângerânde, înfășurate de doliu.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Păcatul

Păcatul plătit este pe jumătate iertat.
Ca o lampă de petrol ardem – flacără vie...
Ardem până ce devenim un atom
Petrecându-și secundele spre ultima frontieră.
O funie de păcate ne leagă de moarte...
A. D. N.-ul durerii!
Martiri ai cuvintelor,
Altare de lacrimi,
Ascunsele patimi...
Și toate din păcat revărsate,
Din tăcere, în moarte...

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

soare la apus
țâșnesc valuri spre plajă -
tăcere și melci

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Rodica Nicoleta Ion

Simțeam secundele zgâriindu-mi timpanul obosit de atâta tăcere... această tăcere de sticlă.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Tăcere

Prin metropole tăcute
Dusă e, de vânt, cenușa
Rătăcitor secunde
Și deodată, iată, pare
La Biserica uitată
Ce abia se vede-n zare,
se va deschide-o ușă...
Vântul, mângâindu-i trupul
Timpului ce balansează
Într-o clipă și-ntr-alta,
Cu unduioare frunze
Îi șoptește ca să intre,
Liniștit, fără cuvinte,
Spre-a uni cerul cu marea
Și-n biserica tăcută, unde nimeni nu-i,
Tăcerea timpului se mai aude,
Cum își pierde mângâierea.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

În jungla oceanică

În jungla oceanică,
Departe de lumina pământeană și caldă,
O meduză cu coamă de leu,
Ca un foc de lumini se arată.
Un roșu de jar
Și zeci de tentacule căutând
se strecoare în decorul de valuri, ușor tremurând.
Explozie de bule, ca o trenă,
O plasă de argint, un drum fluorescent,
Apoi, meduza dispare.
Nu există limite,
Niisipos, universul o înfiază,
Întocmai cum pământul și cerul,
Se succed
Într-o eternă îmbrățișare,
Coabitează.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Tăcere!

Tăcere!
Vreau să aud secundele
Rostogolindu-se în albia timpului.
Să le cunosc fărămițarea,
Spre a le putea înțelege.
Să le aud căderea ca pe a unui cristal
Căzut pe treptele vieții.
Răsărit și apus,
Anotimpuri transferându-și misterele,
Fluturi și flori,
Păsări și susur de ape,
Toate prinse într-un curubeu
Pe care doar ochiul pineal îl percepe...
Atât de aproape
Și totuși... atât de departe...

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cu cât mă rătăceam mai mult în arhiva sufletelor adormite, făceam abstracție de ființa reală ce încă sălășluia în mine și viața lăsa loc trecutului, imaginației, amintirilor, gravând în istoria gândurilor, un roman nescris încă.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

E toamnă... Ar trebui să plouă... ploaia să spele urmele pașilor mei, să mă pot rătăci în copilărie și-n umbre, în vise și în farmecul lor...

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În tăcere

Cuvinte nespuse
rătăcite priviri
și tăceri...

Pierdute iubiri
vorbe fără rost,
în acorduri
de tăceri...

copilul,
un scâncet
și zâmbetul lui
și tăceri...

Un poet plângând în tăcere

poezie de
Adăugat de Monica TrifSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Alin Ghiorghieș

Cântec de mamă

Se auzea un cântec
când mai aproape când mai departe
un cântec de mamă de cântec
spre liniștea copilului ei.
Și eu îmi smulgeam urechile
și le aruncam
când mai aproape când mai departe
cu ochii mei întinși ca o praștie.
Și-am început mai întâi să murmur
apoi când mai încet când mai tare
până am țipat
un țipăt de tată de țipăt
spre liniștea copilului lui.
Apoi a fost tăcere, o tăcere
de moarte de tăcere...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Tăcere

într-un oraș bolnav, un suflet bolnav
tic-tac, tic-tac
apoi tace
s-a terminat
e liniște
prea multă liniște
nu-mi dă pace
și tace
clopotele bat în tăcere
o imensă tăcere se lovește de imensitatea cerului
și tace
ne căutam în tăcere
ieri si mâine
desigur, nu ne găsim
pașii erau prea tăcuți
stăm și tăcem
fiindcă putem, nu
uneori vorbim, în adâncă tăcere
să nu tulburăm lacrimile de pe caldarâm
pășesc pe aleile tăcute ale vieții
mă izbesc de tăcerea gândurilor
tac în cuvinte nerostite
liniștea curge agale, în tăcere
mi-s ochi atât de obosiți
de trăit în tăcere
e sufletul gol, umplut cu noroi
să tacă, vorbea prea mult
astăzi, amara tăcere
s-a așternut peste oraș
și tace...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Lelianei...

Este o fire expansivă din punct de vedere sentimental,
Căci sentimentele evadează din ea
Într-un vulcan de cuvinte ce ne mângâie,
Scurgându-se în noi, în fiecare,
Cu mărinimie și har – Leliana.
Târziu a devenit vulcan, arzând
Liniștea compusă cu trudă.
Râuri de lavă se înalță ca niște trandafiri de lavă
Pe cerul durerii.
Prietenia se clatină și... asudă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Toamnă parfumată...

E-o toamnă parfumată în fructe și cuvânt...
Îi simt poemul parcă în mine-alunecând...
Adulmecată umbră cu rochie de mătasă,
Mă-mbracă în tăcere... Azi sunt cea mai frumoasă!

În valuri foșnitoare de frunze arămii,
Te-aștept! Te-aștept de-o viață, iubtul meu, să vii!
Să alergăm în noapte ca doi fugari nebuni!
De frunze și de ramuri, să-mi pui pe cap, cununi!

Și să ne plângă ploaia la creștet până-n zori
În toamna parfumată și plină de culori...
Să evadăm, iubite, noi doi și veșnicia,
Să nu sfârșim vreodată, (vezi tu?!), călătoria...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Licăr de viață
tăcere și lacrimă -
un măr înflorit.

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion
tăcere
Camera de tortură a timpului este tăcerea!

definiție aforistică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Rodica Nicoleta Ion

Lumina orbului

Mă tem că mă voi trezi
Într-o dimineață în întuneric,
Că lumina se va ascunde
Ca într-un joc de copii
Și nu o voi mai putea găsi niciodată....
Atunci mă veți putea găsi vinovată?!
Ce legi mă vor lăsa pentru o veșnicie,
Ca martor al tăcerii și al întunericului?!
Poate că am pierdut cheia destinului
Și acum sunt pedepsită... așa-i?!
Ori poate că am găsit calea spre rai...
Sau am pierdut pasărea fericirii,
Iar aceasta s-a transformat în
Înger cu pene de foc
Și sărut de rubin...
Mă închid în mine, plâng și suspin.
Sunt vulcan și furtună
Sub pleoapa de plumb,
Scormoesc în tăcere,
Nu mai văd,
Strig Demiurgul și țip... până când?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Nori uriași, de o măreție divină, alungau liniștea obositoare a acelei dupăamiezi. Îndepărtat, dincolo de liniștea ochiului, simțeam ploaia bătând ca o aripă în pleoapele timpului.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Richard Brautigan

Urme de caprioară

Frumos, dragoste nebună, abia mai răsufli...
apoi să zaci în tăcere asemeni urmelor de căprioară
pe zăpada proaspăt căzut㠖 alături de cineva
pe care îl iubești. Asta-i tot.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Trout Fishing in America Paperback" de Richard Brautigan este disponibilă pentru comandă online la 57.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce pot face împotriva durerilor de măsea până ajung la dentist? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!