Curcubeul
Cerul s-a-ntristat deodată...
Vrăbii gureșe aleargă,
Pentru pui, s-adun hrană,
Rătăcind din creangă-n creangă
Dintr-o clipă-n alta parcă
Stă să plouă. E pustiu
Tot pământul... Numai vântul
-și poartă trenciul vinețiu
Trena frunzelor, cu ramuri
Își urzește, întristată
Existența și un fulger
Rătăcește-n lumea toată
Tunetul, din amorțeală
Ne trezește... E furtună...
Iat-o! Trece în vârtejuri
Și în jocu-i ne adună
Curcubeu, din vinețiul
Cer, ce s-a deschis în două
Și cu razele de soare
Să promiți o lume nouă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre curcubeu
- poezii despre crengi
- poezii despre vânt
- poezii despre vrăbii
- poezii despre tristețe
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ploaie
- poezii despre frunze
- poezii despre existență
Citate similare
Aurul unui fulger
Aurul unui fulger pe cer s-a aruncat
Pentru a lumina întreg pământul
Și-n clipa aceea, urma i-am luat
Pășind în universul lui cu gândul.
Lacrimi ascunse calea mi-au tăiat
Și-n întunericul din nori țesut deodată,
Raze de soare dulci au apărut
Și viata mi-a părut mai minunată.
Sub curcubeu încă pășesc și-n suflet
Încă mai simt cum soarele răsare
Mă pierd printre speranțe, flori și cântec
Și de dorință mă trezesc în zare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre suflet
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
- poezii despre dorințe
Eminescu redivivus
Cerul parcă s-a dechis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână
Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvântul parcă ne doare
Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis
Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre stele, poezii despre religie, poezii despre picioare, poezii despre cuvinte sau poezii despre Pământ
Ploaie de primăvară
Un picur pe nas, încă unul pe braț
Și cerul sărac cu doi stropi a rămas...
Îi râde lumina cu-un sărut răsturnat
Și petecul alb e de-un timp destrămat.
Se strâng în ciorchini, spadasini, rând pe rând,
Sunt roze de lacrimi și vis pe pământ,
Ne fulgeră taină cocorii și plâng
Și-și șuieră plânsul din codrul plăpând.
Lumină și vânturi, pe cer curcubeu...
Furtună e-n lume, furtună sunt eu.
Yadarnic alb petec pe irisul mat!
E-un cer de furtună! Regina de alb a cedat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre râs, poezii despre plâns, poezii despre trandafiri, poezii despre timp, poezii despre sărăcie sau poezii despre sărut
Zigzagurile repezi de lumni și umbre, ca niște zburătoare amețite de lumina din spatele întunericului, alergau fugărite de clipe, țesând din unghiuri de ramuri cuib de îngeri ce aleargă pe cer ca o jerbă de stele. Miriști țepoase de ramuri și frunze chihlimbării ascund în barba nerasă a pământului trecutul în care au germinat clipele veșniciei.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre întuneric, citate despre îngeri, citate despre zbor, citate despre trecut, citate despre stele, citate despre frunze, citate despre crengi sau citate despre barbă
Strigăt către Eminescu
Din teiul eminescian am frânt un ram...
Ce sfânt balsam! Firească reverie!
Pământul tot... și eu, eram un psalm
Și era lumea imn de fericire.
O lebădă pe lacul de argint
Plutea - un vis - deplină încântare!
Și cerul pentru îngeri s-a deschis...
Concert... și eminesciana mea chemare.
Ca niște zâne sălcii își plecau
Chipul de îngerească strălucire...
Adolescente,-n visuri le chemau
Să-mpărtășască tainele divine.
Nuferi, pe cer, în fulg de păpădii,
Își risipeau eterna puritate,
Iar Eminescu ne putea privi
Din lumea sa de dincolo de moarte.
Din teiul prea devreme scuturat
Ne mai lăsa un gând firav în plamă,
Luceafăr ce spre cer s-a înălțat
Din laanuri sângerii. Amar... amară!
În limba românească plâng tăcut
Cuvintele... Și-n stiluri literare
Pe care "teiul" nu le-a cunoscut
Se nasc poeme convenționale.
Luceafăr viu, privește înapoi!
Dă ordinea firească limbii noastre!
Căci fără tine-n suflet suntem goi
Și ne pândesc dureri, tristeți, dezastre...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre Mihai Eminescu, poezii despre tăcere, poezii despre tei, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Norul este fericit
O zeiță printre zei
A născut în paradis
Din iubire puiul ei
Sentimentul e de vis
Norul este fericit
Stă și meditează
Cu un fulger s-a unit
Pruncul își veghează
Îmbrăcați de sărbătoare
Norii mari albi pufoși
Privesc razele de soare
Cu ochi mari si curioși
Tot văzduhul fericit
Păsări ce aleargă
Stă cu pruncul ei iubit
Fulgerul ca să atragă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sărbători, poezii despre rai, poezii despre păsări, poezii despre naștere, poezii despre fericire, poezii despre copilărie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Glossa zborului spre stele...
Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau șoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Și ne zbatem în noroi.
Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălțat.
Viața-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii o șoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nțeleși deodată.
Candelă pe drum de noapte...
Fulger lanț pentru furtună.
Drumul nostrutrist, prin noapte,
Gânduri și secunde-adună.
Ca-ntr-o cofă,-n plânsul meu,
Strâng speranțe, strâng suspine...
Drumul, cât mi-ar fi de greu,
Las un zâmbet pentru tine.
Toate-n lume-s efemere...
Pe petalele de crini,
Dorm iar gândurile mele.
Sunt boboci de trandafiri.
Liliac pe cer cu stele,
Rădăcină de vulcan.
Pe cărarea vieții mele,
Nici o lacrimă nu am.
Toate-s dor, dureri sau șoapte...
S-au născut spre a muri!
Printre pleoape legănate,
Trec secunde argintii.
Dor de prunci, părinți și stele,
O durere, un blestem,
Șoapte, toate-s efemere...
Mâine nu le mai avem.
Trec quasari prin lumea mare,
Peste vămi. Prin cimitire,
Cruci vor străluci în soare,
Sub eterna amorțire.
De sub stâncile durerii,
Ca un sâmbure de nucă,
Sufletul simbolul vieții,
Către cer se-nalță-n fugă.
Ca un vis se pierd sub noi
Fluturi albi de sărbătoare,
În al râului șuvoi.
Trecem păsări călătoare.
În clepsidră s-a oprit
Timpul pasăre albastră
Și de-odată s-au sfârșit
Timpul și povestea noastră.
Suntem stele căzătoare,
Strălucim, ne înălțăm,
Ființe dragi și vise scumpe,
În tăceri, le apărăm.
Curge lacrimă de gheață...
La mormântul pustiit,
Parcă dintr-o altă viață,
Numai noi am mai venit.
Și ne zbatem în noroi...
Într-o viață trecătoare,
Plâng tăcerile din noi.
Suflet biciuit ne doare...
Cerul s-a întunecat,
Pleoapa-i zbatere-n furtună.
Doamne, multe-am îndurat!
Nu-mi urați de noapte bună!
Și ne zbatem în noroi,
Sutem stele căzătoare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Trec quasari prin lumea mare.
Toate-s dor, dureri sau șoapte,
Toate-n lume-s efemere,
Candelă pe drum de noapte,
Zbor spre cerul plin cu stele.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre durere sau poezii despre viață
Plânsul este ploaia care mângâie pustiul tristeții...
RĂTĂCIND...
Sunt trist și la fel de cenușiu,
Ca un nor pe cerul pustiu,
Și vântul îmi suflă din fața,
Ce greu se-naintează în viață!
Ce drumuri cu gropi și hârtoape!
Sfârșitul e tot mai aproape.
Când vroiam să-mi iau lumea în cap,
Când în piele nu puteam să-mi încap,
Ca să-mi facă în ciudă acum,
Mi se-arată și netedul drum.
Dar mi-e teamă că-i mult prea târziu,
Doar cărarea cea strâmbă o știu...
Și-s la fel ca un nor cenușiu,
Rătăcind pe cerul pustiu.
de Ion Ene Meteleu
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre frică sau poezii despre Ion
Curcubeul
(după ploaie și furtună, împarți cerul în două, știi tu omule de unde apare?...)
Curcubeu pe cer aprins
Roșu galben parcă-i nins
Verde și alte culori
Toate prinse-n lumea lor.
Vântul ți-e tată străin
Ploaia mamă din vecini
Soarele frate holtei
Ziua sora ce o vrei.
După ploaie și furtună
Ieși zâmbind tinând în mână
Un mănunchi de viorele
Sus pe cer te joci cu ele.
Altă ploaie și furtună
Îți faci drum ca o nălucă
Și te-așezi cu fală mare
Unde-i locul dumnitale
Și râzând privești la soare.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre vecini, poezii despre tată, poezii despre roșu sau poezii despre ninsoare
Fuziunea lumilor
Am fuzionat cu lumea vie -
O lume moartă pentru care
Mormintele s-au deschis...
Sălășluiește în vis
Dublura eului meu,
Ori poate sunt propria ființă
Ce s-a desprins de cochilia cunoașterii
Spre a se întrupa
Într-o altă identitate.
Și atunci cine sunt?! Ori unde?!
Ce realitate m-ascunde?!
Imaginea ce se ascunde în ape,
Ori cerul ce a făcut din om cumpănă între
Două infinituri secunde?!
Luceferi pe câmpul cerului sfânt...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre realitate, poezii despre moarte, poezii despre infinit sau poezii despre imagine
Rodica
Rodica - fruct de rodie, din care
S-a întrupat sămânța roditoare,
Mamă și fiică, tânără soție
Purtând cu ea aleasă reverie.
Lumină, flori de sânger peste care
Din răsărituri, s-a prelins culoare,
O roză cu petale-mparfumate,
Firescul adevăr, sinceritate...
Aromă de gutui, de mere coapte,
Minune, fericire și dreptate.
O curgere de nicăieri, spre mâine,
Mierea din bobul copt, colțul de pâine
Din pumnul unui prunc care-și adună
Iubirea, dintr-o strângere de mână.
Mărinimia, farmecul vorbirii,
Un voal de vis din lumea fericirii
Și-n cercuri luminoase îngeri, stele,
Printre atâtea nume efemere...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre viitor sau poezii despre tinerețe
Tunetul
Tunetul căzut din norul strâmb
mi-amintea că încă este vară,
luna prinsă-n colțul unui dâmb
cobora pe umbra de la scară.
Dar deodată, parcă din senin,
dinspre munți venea o vijelie
aducând cu ea numai venin
peste așteptarea mea târzie.
Și în roata vântului cuprins,
auzeam urări venind din flintă
în adâncul gândului desprins
din zăpezi căzute peste nuntă.
Am simțit cum cerul se rupea
peste umbra ei întârziată,
vântul peste umăr îmi striga:
nu se va întoarce niciodată!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre urări, poezii despre nuntă sau poezii despre munți
Apus
Pe cerul cu pești de argint,
Văd cum se ascunde
În marea înfometată
Rana sângerândă a soarelui.
Zarea este o mare în flăcări,
Tulbure și dezinteresată
De trena de neguri.
Tainele nopții o ascund sub doliul
Pătat de stelele-lacrimi.
Și când cerul tot devine mormânt
Iar zarea se coboară ca o pleoapă
Peste truda pământului,
Adormim în lumea speranței
Alergând spre o nouă zi -
Mântuire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre pești, poezii despre noapte, poezii despre mântuire, poezii despre foc, poezii despre doliu, poezii despre devenire sau poezii despre argint
Întunecarea
Se-nalță drumuri lungi de fum
Și plouă...
Și lumea toată legănată-n vânt,
Visăm de-acum cu toți o lume mare
Dar mare-ntunecare-i pe pământ.
Sufletul parcă plânge de durere...
Odată cu cerul s-a închis și gândul
Ne întrebăm dacă e gând sau noapte
Și-n vis plutim o clipă printre stele.
E-n toamnă-n noi și-n lumea noastră este
Tot toamnă, dulce hibernare, apatie și vis.
Stau și privesc cu fața-n sus
Cum aleargă prinși de vârtejul vântului,
Pe păienjenișul albastru,
Ca niște corăbieri, câțiva nori solitari,...
Vestitori ai dulcelor ploi, ai clipelor tandre, ale tainicelor vise,
Aduc iubiri rătăcite la margine de mare
Și păstrează intactă urma de nepătruns a primei iubiri
Acoperă lumea cu valuri de cu valuri de ceață și de răcoare
Lăsând în suflet liniște și singurătate.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre toamnă sau poezii despre prima iubire
Glossă la malul mării
E cerul azi îndoliat
Și prins în ramuri de zăbrele...
Pe alte culmi s-a înălțat,
A semănat în noi durere.
Sălbatic vânt a tulburat
Lumina din adâncuri, iată!
Și-n răsărit s-a-mbujorat
Deodată, parcă lumea toată.
E cerul azi îndoliat
Și cad fluturi de mătasă,
Ca și când s-ar fi-nnoptat
Pe întinderea albastră.
Printre degete de vânt,
Într-o plasă de lumină,
Trec, cuvânt lângă cuvânt,
Îngeri de peltea divină.
Și prins în ramuri de zăbrele,
Ești tu, un albatros rănit.
Sub rubinii ploi de mărgele,
Din depărtare ai sosit.
Ți-e moartea înger și amnar...
În spume de mătăsuri fine,
Nu mai zărești al vieții far.
De astăzi, noaptea-ți aparține.
Pe alte culmi s-a înălțat
Privirea-ți sacră, înger mării,
Candelă-aprinsă în înalt,
Încununând cu lacrimi zorii.
Și marea-n ea s-a adâncit,
Sorbindu-ți ultima suflare...
Te pieri, te pierzi în infinit
Și viața ta e trecătoare.
A semănat în noi durere
Și marea și plecarea ta.
Te-ai stins, dar eu, eu nuți pot cere
Răspuns la întrebarea mea.
De ce se plânge și se moare?!
De ce cu nori ne-nvăluim?
De ce uitați în depărtare,
Zi după zi, ne irosim?!
Sălbatic vânt a tulburat
Secunde și nisip... și vise...
Dator în lume ai plecat.
Cuvintele-au rămas nescrise...
E moartea toc și-n călimări,
Înțeapă verbele tăcerii,
Tu ai plecat cu paji călări,
N-ai așteptat venirea serii.
Lumina din adâncuri, iată,
Ascunsă-i împotriva ta!
Dar tu, tu înger, trup de piatră,
Cu gândul meu vei lumina.
Și curge lacrimă albastră,
Cu marea înfrățit de-acum,
Te-ntorci tăcut, te-ntorci acasă,
Ți se deschide un alt drum.
Și-n răsărit s-a-mbujorat
Apus ucis... Însângerare...
Un ordin trist... Te-ai întrebat,
De ce se plânge și se moare?
Prezența cărei entități
Ne cere sufletul răsplată?
Suntem însemnele din cărți,
În lumea neeliberată.
Deodată parcă lumea toată
S-a stins o lumânare arsă
Și-n noi e-atâta înnoptare!
Nu ne putem întoarce-acasă...
Ni-i ochiul greu și-n taină plânge
Ultimul pescăruș rănit.
Miroase a dureri și-a sânge...
Povestea vieții s-a- sfârșit!
Deodată parcă lumea toată
Și-n răsărit s-a-mbujorat,
Lumina din adâncuri, iată,
Sălbatic vânt a tulburat.
A semănat în noi durere,
Pe alte culmi s-a înălțat
Și prins în ramuri de zăbrele,
E cerul, azi, îndoliat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre înălțime sau poezii despre încălțăminte
Rondel sărac
Și plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi crește în odaie,
De rouă și de ploaie.
Cu mâinile-amândouă,
Vă dau din rouă vouă;
O stea din două-n două
Se-aprinde în văpaie
Și plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă.
Cu mâinile-amândouă,
Aprind stele-n odaie,
Pe ceasul meu de paie,
Ce-arată ora nouă;
Și plouă, plouă, plouă...
rondel de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre ore, poezii despre creștere sau poezii despre ceas
De-atâta vreme...
De-atâta vreme plouă ne-ntrerupt
Și mi s-a-ntors și sufletul pe dos
Am scotocit prin cer și pe pământ
Și nu am mai găsit nimic frumos.
Aici, în lume, mi-au tăiat păduri
Și-s fără brațe, fără oxigen.
Îi trebuiesc planetei armături,
Să facă față la acest blestem.
Și munții-au plâns și au îngenunchiat.
S-au prăbușit la tălpile fierbinți,
Dar parcă nimănui nu i-a păsat!
Dorm puși la zid, pe-o pungă de arginți.
Prin lege, azi, pământul ni-i sărac,
De-aceea cerul plouă cu dureri
Ce nici în suflet nu ne mai încap.
Voi toți, sămânța plămădită ieri,
Un bob de grâu arareori ivit
În pâinea frământată din neghină,
S-a dus grânarul țării, căci voit
V-ați asumat cu toți aceeași vină.
Se nasc furtuni în cer și pe pământ.
Ne sângerează în adânc strămoșii
Și plâng și răsucindu-se-n mormânt
Se roagă pentru voi. Nu stați ca...
Iar izbucnesc vulcani din infinit
Și stele căzătoare se desfată
Din trupul lumii împământenit,
Hrănit cu leșuri. Ce planetă moartă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre cereale, poezii despre trup și suflet, poezii despre țări, poezii despre vulcani sau poezii despre trecut
Ploaie de vise
Ploaie de vise...
Stelele s-au ascuns
La marginea cerului răstignit.
Furtuni se îngrămădesc în sufletul meu.
Coala de hârtie a inimii
Este pătată de sânge.
Ajunge!
Universul și-a început genocidul,
Frunzele se rostogolesc în vârtejuri,
Semne de întrebare s-au agățat de liniștea
Din adâncuri.
O dungă, ca un fulger, a tăiat tăcere în două.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre început, poezii despre sânge sau poezii despre inimă
Dintr-un răsărit de soare
un cavaler de tinichea
o mie de alte mori de vânt
și doar o lance boantă
apoi
ca și când aș putea picta timpul
între două inimi și un zbor de libelulă
pe un cer oarecare
parcă niciodată de la un capăt la altul
doar atât cât îl pot cuprinde într-un curcubeu
dintr-o lacrimă așez o mare la poalele munților
în fața oglinzii albe dintr-o altă oglindă
strivesc sub pensulă toate valurile
să nu mai facă aiurea din munți nisip
la urma urmei de banalitate nu a murit nimeni
până și minunile știu asta
doar clipele care fac nemărginirea posibilă
sunt parcă din ce în ce mai puțin calificate
ca și cuvintele acestea așa de uzate
încât au nevoie de un miliard de repetări
pentru fiecare nouă lume albastră
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre posibilitate, poezii despre pictură sau poezii despre nisip
E toamnă
Toamna cutreieră pământul.
Din frunză cântă-acuma vântul.
Pe cer, norii se adună
Ca să plângă împreună.
Soarele palid apare
Doar pe la amiaza mare.
Câmpia se pustiește,
Pădurea se desfrunzește,
Pomii și-au scuturat rodul,
Cereale umplu podul.
În grajduri, bine-îngrijite,
Vitele-s adăpostite.
Vrăbii caută căldură
Ascunzându-se în șură.
Vremea tot mai răcoroasă
Adună copiii-n casă.
poezie de Dumitru Delcă (11 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre poduri sau poezii despre miezul zilei