Fuziunea lumilor
Am fuzionat cu lumea vie -
O lume moartă pentru care
Mormintele s-au deschis...
Sălășluiește în vis
Dublura eului meu,
Ori poate sunt propria ființă
Ce s-a desprins de cochilia cunoașterii
Spre a se întrupa
Într-o altă identitate.
Și atunci cine sunt?! Ori unde?!
Ce realitate m-ascunde?!
Imaginea ce se ascunde în ape,
Ori cerul ce a făcut din om cumpănă între
Două infinituri secunde?!
Luceferi pe câmpul cerului sfânt...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre secunde
- poezii despre realitate
- poezii despre moarte
- poezii despre infinit
- poezii despre imagine
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.