Printre aici și veșnicie
Ochi roșii flămânzi de întuneric te priveau...
Iată-mă doamnă.
Buzele flămânde de tăcere te sărută pe amintire.
Aici sunt doamnă.
Brațul meu dornic de nemișcare îți mângâie orizontul.
Mă întrevezi prin tulbure?
Respiră-mi durerile.
Ia-mi și tăvălește-le pe toate,
ucide-mi visele
te rog.
Ia-mi câte un vis, îți repet,
înmoaie-l până la mocirlă în balta neagră
dintre care călcâiul tău roz de nemurire
peste care rochița ta rece
ascunde pudică două coapse
acoperite cu cei mai argintii solzi din lume.
Ți-am supt laptele negru.
Între sânii tăi goi mă mir de cât de departe,
de cât de destul,
mă satur de timp.
Îți dezvelesc carnea începutului,
tu, un punct.
Te știu prea bine te recunosc
Din somnul geometriei mele de om.
...
- Cine viermilor ești, muritor netrebnic?
- Un simplu suflet, Stăpână... și am venit să mor.
poezie de Dragoș Șerban
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre negru
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre viermi
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
Citate similare
Trupul tău e genial dragoste
Picioarele dumneavoastră
doamnă
sunt spectaculoase
cum mă poartă
dintr-un vis în altul
dintr-o noapte în alta
până la capătul lumii
și
înapoi
Sânii
sânii dumneavoastră
doamnă
sunt geniali
îmi știu toate poeziile pe de rost
cele scrise și cele pe care le voi scrie
Iar buzele
buzele dumneavoastră
fug dintr-un sărut în altul
cu
viteza dragostei
Eu
eu ce să mai zic
din al șaptelea cer
O
dar cine știe
să numere mai bine
decât
dragostea
prietena noastră de taină
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (21 octombrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre genialitate, poezii despre viteză, poezii despre prietenie, poezii despre poezie, poezii despre picioare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Scrisoare pentru Moșu
Moș Crăciune, Moș Crăciune,
Câte lucruri am a-ți spune...
Nu să-ți cer, că mi-ai tot dat,
Acum vremea e de luat.
Vino cu a ta desagă
Și ia-mi pofta ce mă leagă,
Lenea care m-a cuprins,
Și cu brațul tău cel nins
Ia-mi din suflet întristarea,
Grijile și frământarea,
Ia-mi și toată răutatea,
Ura, frica, vanitatea,
Vorba cea înveninată,
Firea neînduplecată...
Și cu renii năzdrăvani
Ia-mi din spate niște ani
Să te laud neîncetat
C-ai fost bun și că mi-ai luat.
poezie de Octavian Cocoș (22 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre scrisori
- poezii despre răutate
- poezii despre poftă
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lene
- poezii despre laudă
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu mai sunt tânăr, doamnă
Nu mai sunt tânăr, doamnă! în traiul meu anost
Doar serul din perfuzii îmi tropăie prin sânge.
Cum aș putea fi iarăși Don Juanul care-am fost
Când trupul veștejește și putirința plânge.
Nu mai sunt tânăr, doamnă! băut-am cred destul
Cât să pricep căderea când nu ai echilibru.
Un pătimaș în eros, nicum n-am fost sătul
Cât să pot satisface orgoliul meu de tigru.
Nu mai sunt tânăr, doamnă! nici tânăr, nici frumos,
Beau apă cam doi litri de când sunt la dietă;
De prea multe lipide și-o gută-nfiptă-n os
Când tensiunea crește mă-nvârt ca-n piruetă.
Nu mai sunt tânăr, doamnă, și de pereți mă țin
Când scările cobor, că-mi scârțâie genunchii;
Sunt un cadavru viu la care corbii vin
Să ciugulească gena ce-au pus-o-n mine unchii.
Nu mai sunt tânăr, doamnă, iar azi, îți jur, mai cred
Doar în cardiologi, căci mi se pune gheara
De câte ori vâd țâțe; de vreau să mă reped
Vin emisarii hâtrei să-mi spună: bună seara!
parodie de Elena Victoria Glodean, după Mircea Dinescu (2014)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tinerețe, poezii despre tigri, poezii despre sânge, poezii despre seară, poezii despre promisiuni, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre orgoliu
Scrisoare către Dumnezeu
Așază, DOAMNE, pe umerii mei
tristețea întregii lumi
eu sunt puternică, DOAMNE
știu să transform râurile de sânge în curcubeie
pe care să ieșim la promenadă cu toții
de Crăciun, de Ramadan, Hanuka sau Diwali
DOAMNE, ia din zilele mele și fă-le
sânge curat pentru muribunzi
sevă pentru păduri și apă vie
pentru toate viețuitoarele pământului
ia din poezia mea
și dă-o celor ce doresc războaie
convinge-i că singurul război trebuie să fie
cel pentru supremația bucuriei
ia din aerul meu, DOAMNE
și îmbracă Planeta în miros de flori
ia-mi văzul și fă din el
covoare pentru rugăciuni
ia-mi hrana și somnul
și fă din ele ogoare și păduri nesfârșite
îți dau și amintirile, DOAMNE
să faci din ele iubiri mai mari decât viața
ia-mi cărțile, dar fă-i pe copiii lumii
să trăiască într-o eternă poveste
ia-mi prietenii și fă-i îngeri la dreapta Ta
ia din anii mei și dă-le lor veșnicia, DOAMNE.
ia-mi sufletul și împarte-l la șase miliarde
dar lasă-i pe toți să cânte, sa viseze și să râdă
Ia-mi tot ce am, tot ce știu, tot ce iubesc
și dă-le oamenilor
tot ce pot avea
tot ce pot ști
și tot ce pot iubi
poezie de Alina Beatrice Chesca (26 martie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre război, poezii despre religie, poezii despre îngeri sau poezii despre zile
Ultima fotografie
În ultima fotografie îți treceai ușor
mâna prin părul proaspăt sărutat
de o adiere dintr-un ecou târziu
al întâlnirii noastre.
Zâmbeai ca la o altă amintire dintr-un
vis în care alergam până la noi
și înapoi - și tu ajungeai mereu înaintea mea-
apoi ție îți creștea copilăria din ochi,
iar eu îmbătrâneam până la umerii tăi
umbriți de două bretele
prin care te scurgeai până în sângele meu
obosit de vreme.
Și totuși mi se părea că în fotografie uitaseși
să-mi spui că nu poți
să dormi bine
fără noi.
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre păr, poezii despre mâini, poezii despre fotografie, poezii despre copilărie sau poezii despre amintiri
Dor de părinții decedați
O, ia-mi Tu, Doamne, tot ce vrei,
Tot ce am scris cu-al meu condei,
Ia-mi tot ce am ca bănișori
Și toate ale mele flori,
Ia-mi câți ani vrei din a mea viață,
Ia-mi și grădina cu verdeață,
Și cărțile ce le iubesc,
Și pomii care îmi rodesc,
Ia-mi, Doamne, darul de a scrie,
Și titluri, funcții, pe vecie,
Și via mea cu strugurei,
Și oile cu mielușei,
Și caii ce îi am la ham,
Și casa, masa, tot ce am,
Pământ, pădure și zăvoi,
Dar dă-mi părinții înapoi!
poezie de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (21 august 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre păduri, poezii despre moarte, poezii despre flori, poezii despre dor sau poezii despre cărți
Tu ești
Iubire...
Nebună de iubire,
Tu ești.
Eu am crezut că te-ai topit pe drumuri reci,
Ai pleoapele îmbătrânite de mari iubiri
Și-acum te văd, amanta suptă din răstigniri,
Tu ești.
Ai obosit de-atâtea drumuri, te-ai săturat de colindat
Și-acum pe chipul tău, prin riduri apar doar clipe de păcat.
Tu ești,
Haide, spune-mi, tu ești,
Te recunosc prin ochii care mă topești,
Te recunosc din crăpături din buze mușcate în povești,
Hai, spune, tu ești
Tu ești aceea care, prin zâmbete mă amețești,
Tu ești,
O, da, tu ești,
Tu ești aceea care mă ocolești,
Tu ești aceea care m-ai contopit în dor,
Tu ești aceea care între brațe mă înălțai în zbor,
Tu ești,
Te recunosc, tu ești,
Păcatul tău îți face fața ca să nu zâmbești,
Păcatul tău apasă, și trupul ți-l privești
Îmbătrânit și supt de vlaga, ce încă-ți mai dorești...
O, da, te recunosc. Tu ești...
Iubirea mea din marea de povești.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre ochi, poezii despre dorințe sau poezii despre amantă
Zână, a luminii doamnă
O, tu, prea frumoasă zână,
Cu priviri ca de fecioară.
Ca să fii vieții stăpână,
Din cer acum te coboară.
Învăluită-n lumină,
Pe pământ vei fi frumoasă.
În veșminte de hermină
Vei fi mândră-împărăteasă.
Din aura luminii tale
Naturii să dăruiești,
Frumusețea ce nu moare.
Lumea-întreagă s-o iubești.
Ea îți va așterne-n cale
Raze aurii de soare.
Îți va presăra petale
Din floarea care nu moare.
Din flori de nu-mă-uita
Îți va împleti coroană.
În veci te va venera,
Zână, a luminii doamnă.
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre frumusețe, poezii despre virginitate, poezii despre natură sau poezii despre coroană
Din clipe
îți mai amintești de nopțile cu zăpadă
în care fulgii zburdau prin ceruri
ca porumbei minusculi
și tu păreai asemenea lor
copleșită de vise?
te privea întunericul ochilor mei
din două bile negre
împotmolite în zăpada cărnurilor
îți mai amintești de nopțile albe
în care bezna dormea în promoroacă
și eu mă odihneam aidoma ei în gândul tău?
ni se întindeau picioarele și brațele până în suflet
fugărind pe întinderea vastă a saltelelor
puful și inocența de care am uitat...
îți mai amintești de noaptea
în care am înghițit stelele
și milioane de îngeri
au eșuat pe sânii tăi vineții?
poezie de Ionuț Popa (13 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre noapte, poezii despre uitare sau poezii despre stele
Străzi cu numele tău
doriei
și ce dacă toate orașele au nume
eu le chem în gând
de obicei seara
după amintirile mele
unele au nume de fete
altele de anotimpuri
dar niciodată nu le spun despre tine
tu ești orașul meu cât o lume
din care nu ies decât
pe fugă
când tu dormi
merg să caut portocale
cu coaja groasă și parfumată
care
strânse între degete dimineața
îți proiectează visele
deasupra unor orașe uitate
și în care străzile
au toate numele tău
poezie de Viorel Ploeșteanu (7 aprilie 2017)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre portocale, poezii despre gânduri, poezii despre dimineață sau poezii despre degete
Trecătoarea unei amieze
Nu știu dacă ți-a mai sărutat cineva
îndărătul genunchiului,
trecătoare pe tocuri înalte prin privirea mea.
Fusta verii cu maci roșii îți răcorește mersul -
părul liber cârlionțat peste umerii goi,
mirosul îmbietor de tinerețe,
de femeie tânără, cu genunchi sprințari
și coapse care se ating nonșalant și sfidător.
Notă muzicală pe portativul unei melodii de dorință,
nescrisă și totuși, auzită de mai multe singurătăți decât există cu adevărat.
Lunecare a vâslei în întunecarea roditoare a patimii.
Nu știu dacă te pot opri o clipă,
cât ar durea, cât ar dura
lipirea buzelor mele pe pielea fină,
netulburată
din spatele genunchiului tău prin care curg
neostoite,
obsesiile tale.
Tu, trecătoarea unei amieze
deja apuse.
poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre înălțime, poezii despre încălțăminte, poezii despre vară, poezii despre singurătate sau poezii despre roșu
Nu mă satur să privesc
Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc.
Nu mă satur până mor
să mă mir de taina lor.
Să mă mir din ce răsar
macrimi de mărgăritar.
Să mă mir de unde vin
psalmii florilor de crin.
Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc,
fiecare-n alt veșmânt
tors în taină din pământ.
Fiecare cu alt chip
tors din lut și din nisip.
Fiecare cu-alți fiori,
cu-alt parfum, alte culori.
Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc,
să privesc și să sărut
mâna care le-a făcut,
mâna ce le-a presărat
peste-o lume de păcat,
peste-o lume de noroi,
peste tine... peste noi...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre lut, poezii despre culori sau poezii despre crini
Siana
Te văd altfel, Siana,
te văd cu o mie de ochi
care nu se mai satură
să te pătrundă
și vor să rămână orbi,
atârnați în carnea ta.
Mor de-a binelea
când îți cade peste coapse
șalul nopții,
când din mierea vâscoasă a lunii
îmi faci o inimă
și mi-o servești în palme...
ah, e ca și cum
aș trăi o mie de ani!
Așa țintuită în scaunul cu rotile,
ești cel mai demn înger
ce se târăște pe pământ,
abandonându-și aripile în cer.
Nu îți este jenă
că în loc de rochie lungă
porți aceeași cămașă
în formă de cruce...
Cum să nu te iubesc
când abia te apleci
vrând să atingi iarba,
pe când eu
nu știu
să trec prin ea fără să o calc?!
Lacrima ta râde
în fiecare plâns,
nu te temi că îți va tâșni sângele
din răni,
strângi din dinți
și spui că e doar una din zile
când Dumnezeu mângâie pe altcineva...
Te-am văzut de mai multe ori
păcălind moartea
cu zâmbetul tău,
mi se părea că îi dedici poeme
și ea chiar se bucura.
Să știi că îmi crapă buzele
vorbind despre tine,
cuvintele mă înecă...
chiar dacă suferința
ți se bate de sâni
ca niște mărgele,
ești atât de frumoasă,
Siana.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs
În patul meu
Ah, cât de frumoasă ești
Seara când mi-adormi pe pernă,
Când în somn parcă-mi zâmbești
Cu o dragoste eternă!
În cascadă vălurită
Părul tău îmi umple patul,
Blânda, draga mea iubită
Cu păr negru ca păcatul!
Din făptura ta gingașă
Un oftat ți se prelinge,
Iar un sân, pe sub cămașă,
Mai obraznic, se împinge!
Palma mea, acum căuș,
Mai c-ar vrea ca să alinte
Sânul mic și jucăuș,
Dar mai bine stă cuminte.
Știu că sunt în vis, cu tine,
De aceea te-nfiori
Și-atunci cred c-ar fi mai bine
Să te-alint pe ochișori.
Eu mă rog către toți sfinții
Și-l mai rog pe Dumnezeu
Să mă vezi cu ochii minții
Și să mă iubești mereu!
Dormi, iubito, înger blând,
Îți șoptesc și te privesc,
Mă ia somnul murmurând:
"Oare știi cât te iubesc?"
poezie de Florentina Mitrică (28 august 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sfinți
Glossa iubirii
Când sub sabia tăcerii, învrăjbit de-a nopții taină
Te ascunzi în întuneric și te pierzi, iubită doamnă,
Când frunzișul fiintei mele, lutul, straniu modelează,
Și fantasmele durerii sub privirile-mi dansează,
Mă ascund în ceața pleoapei de smarald și-n dulce somn
Îți spăl tălpile de gheață și sub vraja lor adorm.
În a timpului clepsidră îmi cern visele și dorul
Și las luna să răsara... și să mă cuprindă somnul...
Când sub sabia tăcerii, învrăjbit de-a nopții taină
Las, sub valul mângâierii, umbra-n cețuri să răsară,
Când înjunghiat de doruri, cad străin și îmi astâmpăr
Setea crudă de săruturi cu duioase flori de nufăr,
Tu, iubito, dormi în taină! Dormi... căci veșnica-ți chemare
Azi, e-atâta de departe și atât de aspru doare...
Îți ating neiertătorul gând, cu marginea privirii
Și cad pradă disperării, în adâncurile firii.
Te ascunzi în întuneric și te pierzi, iubită doamnă,
Stea la margine de lume, bântuit frunziș de toamnă,
Îmi cunoști întunecarea, tu, stihie îmbrăcată
Azi, în rochie de iarnă... Pentru toate vinovată
Ești! Și plata ți se cere... Tu te-ascunzi sau te arăți
În a ochiului strânsoare... și-ai să pleci doar când socoți.
Însă, doamnă, ia aminte! Suflet într-un pumn de lut,
Pentru tine voi rămâne muritor, pe-acest pământ.
Când frunzișul ființei mele, lutul, straniu modelează,
Scormonește-n pumnul celui, ce-n cuvinte re-crează
Trupul meu... Și din nisipul strâns în podul palmei tale,
Fă margean de lacrimi calde, drum spre ultima chemare!
În ocean de îndurare lasă țărm născut din mine
Și înalță-mă-n săruturi și speranțe, către tine!
Dă-mi din falsa omenie, ideal al lumii mele,
Cheia fericirii mele ce mă va-nalța spre stele!
Și fantasmele durerii sub privirile-mi dansează...
Hai, deschide poarta vieții! Tainei mele tu veghează!
Parcă nu mai curge sânge-n trupul meu... curge lumină...
Eu sunt flamura dreptății, tu, ești stea diamantină.
Zbor de fluturi peste cerul gol de îngeri și de stele
Când o însetată umbră peste lume se așterne...
Înghițiți de veșnicie, dintr-un pumn de oseminte,
Am făcut alese versuri, într-o salbă de cuvinte.
Mă ascund în ceața pleoapei de smarald și-n dulce somn
Caut, frământata umbră, azi, la sânu-ți să adorm...
Și-mi ascund în lacrimi ochii și-mi ascund în gânduri dorul
Și sub dulcea-ți mângâiere simt cum mă apuca somnul.
Nu mai știu, e vis, e noapte, este vrajă, gând sau faptă,
Știu că pentru toate astea numai tu ești vinovată.
În mirajul fericirii, în prăpastia ce leagă
Astăzi ființa, trup și suflet, numai umbra ta aleargă.
Îți spăl tălpile de gheață și sub vraja lor adorm
Și-mi ascund în întuneric, veșnic, teama de nesomn,
Căci în feeria vrăjii ce îmi fereca făptura,
Nesupus de întuneric, caut buzele-ți cu gura.
Și-mi spăl ființa cu lumina și-mi spăl ființa de păcate
Și în gândurile mele simt că nu mai este noapte.
În a timpului clepsidră îmi cern visele și dorul,
Chiar de nu mai ești aproape, chiar de nu mai vine somnul...
Te-am iubit! Oh! Știi prea bine! Te-am chemat! Te chem mereu!
Și trecând prin timpul vieții mă topesc de dorul tău...
Mă ascund în lutul vremii, pier în lumea trecătoare
Și în dulci metamorfoze sunt pământul peste care
Talpa ta, setoasă parcă de renașterea-mi visată,
Caută să se ascundă, azi, la fel ca altădată.
Și las luna să răsară... las să-mi încolțească dorul
Și mă nasc a doua oară... Nu sunt trupul, ci sunt OMUL
Ce-n sălbatica iubire și în iureșul furtunii,
Pentru-un strop de fericire s-a luptat cu zeii lumii
Nu sunt marea, nici nisipul, sunt un EU, ce altădată
Te-am iubit cu-nfrigurare și blestem, frumoasă fată...
Omul piere din iubire și-n iubire se ascunde,
De aceea te tot caut, însă tu, ești... unde?! Unde?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Bonsai
Sufletul meu în fața ta e un copac mic,
E un bonsai pe care îl poți aprinde cu bricheta,
Aprinde-l, aprinde-l, să lumineze în noaptea de cuarț,
Să se vadă până departe. Atât mai sunt din tot ce am fost,
Acest arbore strivit într-o cutie. Nu îl părăsi, nu îl uita,
Odinioară îl țineai pe fereastră și el îți lumina nopțile friguroase,
Cu ochii lui fosforescenți, care te priveau în tăcere.
Bonsai, bonsai, sufletul meu te caută și acum în cumplita depărtare,
Cu micul far te caută pe țărmul mării sau pe poteca de munte,
Unde ești, unde ești? Eram arborele tău și îți țineam de cald,
Îți povesteam amintiri din Țara-Soarelui-Răsare
Și îți scriam pe boabe de orez povestea mikado-ului,
Care-și lăsa bonsaiul fetelor lui, zestre pentru trei sute de ani.
Sunt bonsaiul tău; nu îl arunca, nu îl uita în cămara părăsită,
El e atât de mic și orice adiere de vânt îl pune în pericol,
Mai bine lasă-l moștenire fetei tale
Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă
Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui, amestecată cu lacrimi,
Bonsai, bonsai; sufletul meu plânge după tine.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre foc, poezii despre fete sau poezii despre vânt
Pete
Ți-am pictat corpul fără vină,
De la buzele mele te-ai pătat,
Și acum pielea ta de alunițe-i plină,
La cât de mult te-am sărutat.
Ți-am spus în suflet să nu mă privești,
Că-i prea negru și pătează,
Iar acum cu ochi negri tu îmi ești,
Dorința când îi văd îmi sângerează.
Ai până și pasul colorat,
Și-mi alergi desculță-n amintire,
Și gândul meu mi l-ai pătat
Cu talpa ta mult prea subțire.
Cu Toamnă din greșeală te-am pătat,
Căci am pus mâna pe frunze,
În păr ți-am pus un ruginiu-roșcat,
Și un roșu-uscat pe buze.
De-al meu cuvânt eu te-am atenționat,
Să nu-l asculți și sceptic să îl crezi,
Căci sufletul de acolo ți-e pătat,
Când ai început să îl îmbrățișezi.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă, poezii despre scepticism sau poezii despre pictură
De-ai ști
În mâinile mele, tu ești o-ncântare,
esti marea, ești cerul, ești tot ce mi-e sfânt,
ești norul pufos, ești corabia-n vânt,
parfumul divin. Tu ești vis și culoare.
Îți mângâi privirea, alunec pe tine,
te-nvălui în brațe tăcut și flămând,
te-alint, te sărut și te strâng ca și când
aș vrea să mai am încă-un suflet în mine.
Prin mâinile mele îți sunt piedestalul
pe care te-așezi, ca zeiță-a trăi,
slăvită, de-a pururi, de cel ce-ți va fi
și stâncă, și vis, și oceanul, și valul.
Sunt tot ce tu vrei și sunt dornic a ști:
iubito, ce crezi că înseamnă-"a iubi"?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci
Aievea
Fii binevenită, doamnă!
Ai răspuns chemării mele,
Eu sunt îngerul de noapte
Și n-am coborât din stele.
Sunt aievea tot ca tine,
Doar c-am luna-n noaptea mea,
Nu-i lumina ei de vină,
De timid te-oi săruta.
Tot ce e în jurul nostru,
Negura foșnind prin pomi,
Florile și iarba lungă,
Îmi șoptesc că poți s-adormi.
Pune-ți deci pe al meu umăr,
Părul tău înmiresmat,
Am să te cuprind de mijloc,
Prinde-mă și tu de braț.
Fii binevenită, doamnă,
Doamna mea, cât te-am visat!
Ai venit acum în toamnă,
De-astă vară, te-am strigat.
Draga mea, dorită doamnă,
Crinul meu înmiresmat,
Știu că pașii ne condamnă
Obosiți cât au umblat.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu moartea
Era într-o noapte înstelată,
Stăteam pe-o bancă în cimitir.
O doamnă, în negru îmbracată,
Mă întreabă de ce oare eu mă mir.
Mă uit la ea, o studiez si o privesc,
Ca dintr-un vis, odată mă trezesc.
Și nu-i răspund, dar mă gândesc,
De ce eu oare trebuie să-i vorbesc?
Și grabnic, gândul meu îmi zboară
La moartea ce mă caută iară.
Și-mi zic în gând, cu vocea tremurată,
O! cât de frumoasă ești tu doamnă îmbrăcată.
Se uită lung la mine, acum și tace,
De parcă ar vrea, în grabă, să mă înhațe.
Cu măna întinsă spre mine tremurând,
M-ar vrea acolo, lângă ea, în mormânt.
O! moarte cât de neagră și urâtă ești,
De ce la tine atât de tânăr mă dorești?
Te rog, fă-ți milă și mă lasă să trăiesc,
Și vino să mă iei atunci când eu îmbătrânesc.
La tine în fiecare zi tu iei
Bărbați, bătrâni, copii și chiar femei.
Dar de odată zorii zilei se ivesc,
Din visul negru și urât eu mă trezesc.
poezie de Dorel Marin (17 iulie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre voce