Inger ce a fost
am plecat dinspre umbrele mele sub mine
ca să scutur două batiste îmbrăcate ochi
să nu mă vadă nimeni cum m-ai abandonat în mijlocul frigiderului
mă simt dar încă e bine mi-am rupt în coate haina plecăciunilor
nu vreau același alt stejar cu aceleași rădăcini
să mă nască iar în nemurire pe când eu mă alung de preoți
și mă strădui să nu mai condamn de la un capăt de soare la altul
în nopți băute-n zile fără eforturi dinspre cele șapte minuni la zero
înghițind șenile de tanc peste fața-mi plină de coșuri
cu damigene sparte fără să simți
astfel încât sa nu mai alunge niciodată vâslele
din mâinile arse rupte de dinții unui înger ce a fost
poezie de Dan Constantin Muresan
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zile
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre stejari
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
Citate similare
...De șapte
Am vrut să dau de
șapte
minuni, coline,
zile, septenate,
peste șapte mări
Și șapte țări...
și n-am dat
spre marea mea uimire
Și în loc de șapte
aud dinspre iubire,
gângurindu-mi-se
... șoapte
parodie de Constantin Ardeleanu, după Eugen Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fără o firmitură
Fapte bune de vei face
La porți de biserici
Să te vadă lumea, preoți..
Unde ai vrea,.. să meriți
Să te duci și ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat..
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce incercări l-au doborât..
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toți cu aceeași
tărie pe pământ..
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Și de alții abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă și o firmitură...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre lut, poezii despre creștinism, poezii despre copaci, poezii despre bunătate sau poezii despre biserică
Fără o firmitură
Fapte bune de vei face
La porți de biserici
Să te vadă lumea, preoți...
Unde ai vrea... să meriți
Să te duci și ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat...
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce încercări l-au doborât...
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toți cu aceeași
tărie pe pământ...
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Și de alții abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă și o firmitură...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem aiurea
Sunt zile când am inspirație cruntă
Și hăul din mine dispare
Sunt zile când picură ploaie măruntă
Și lacrima-i albă de sare
Mai sunt și senine cu cerul albastru
Și eu- lângă propriul soare
Dar sunt și în care mă simt un sihastru
Surpând albăstrime de floare
Și nopți încă sunt sfâșiate de lună
Și nopți fără ea, dar cu stele
Și sunt liniștite și sunt cu furtună
Și toate le știu ale mele
Din starea suavă de zi și de noapte
Din gri de nuanță nocivă
Se naște poemul cireșelor coapte
Și lirica mea cognitivă...
poezie de Iurie Osoianu (20 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre prăpăstii, poezii despre ploaie, poezii despre flori sau poezii despre cireșe
Unui nonconformist
Am alergat pe spatele tău cu pantofii cu tocuri
dar nu ai simțit nimic, erai cristalin și rece..
nu ai crezut că a mea clepsidră cu dragoste se va sparge
acum stai și mătură-ți cioburile din gură și ochi,
.. vreau să nu mi-o ierți niciodată, nu meriți!
ne fură regretul, pe mine mă pălmuiește nervos,
te culeg printre lacrimi, din lacrimi,
mă lasă! am uitat să îți mai șterg praful,
dar la tine miroase a palat imperial, mă cutremur.
vei fi mai gol, vei fi mai singur, mai sărac cu un soare..
stăpân al galaxiei, durerea mea azi moare!
poezie de Dan Constantin Muresan
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre uitare
- poezii despre sărăcie
- poezii despre prezent
- poezii despre pantofi cu toc
- poezii despre palate
- poezii despre nonconformism
- poezii despre moarte
În mâini am infinitul - Sacrificiu de înger
Astăzi am surprins infinitul
Își prindea largul în hora gândurilor,
Mi-am scufundat ochii în nemurire
Și mi-am stropit buzele cu sânge de înger.
Am căutat mult,
Alături de tine fără a-ți număra glasul.
Am pășit același cer pe care tu l-ai zburat
Și am băut aceleași lacrimi pe care tu le-ai vărsat.
Am cercetat cosmosul
Fără să te cred când îmi spuneai că nu e bine,
Am violat, atingând doar, fiecare entitate,
Iar tu mă implorai să mă opresc.
Am stat la masă cu Dumnezeu
Și în loc să-I mulțumesc L-am interogat.
Mi-am judecat intuiția
Jurând să n-o mai folosesc.
Te-am judecat pe tine neascultându-te.
M-am întors acasă vorbind,
Dar fără să mă aud, iar tu, fără să mă auzi.
Mi-am prelungit ființa, dându-mi vocea.
Mă uitam în oglindă și te-am văzut:
Erai lângă mine, erai rănit
Și mi-ai șoptit că vei ajunge-n Rai.
Te-am luat în brațe,
Iar tu mi-ai acoperit ochii cu aripile.
Te-am strâns tare,
Dorind să mă dizolv în tine,
Și am simțit pe buze sângele-ți.
Am simțit cum pleci...
M-am uitat la mâinile-mi goale
Apoi am știut: infinitul era la mine!
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre sânge, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre sacrificiu, poezii despre rai sau poezii despre ochi
Incompletă...
Nu te condamn că ești cum ești...
Și egoist și evaziv...!
Dar, îți condamn că risipești,
Ce ți s-a dat... cu un motiv!
Nu te blamez că stai departe!
Și nici că nu oferi nimic!
Dar puteai da parte cu parte...
Și făceai mare, ce-a fost mic!
Nu îți condamn nici caracterul,
Ce e mai mult alunecos...
Orgoliul întărit ca fierul...
L-am înțeles... dar păcătos!
Nu te condamn că m-ai mințit...
Deși, minciuna-i păcat mare!
Dar, tare mult tu ai lovit
Într-un biet suflet... ca un soare!
Și la final, am înțeles...
Nu e iubire când nu doare!
Tu să te-amuzi ți-ai tot ales,
Deși o inimă, încet moare...
Nu te condamn că te tot joci,
Și viața o iei ca pe-o glumă!
Că m-ai trântit dur peste roci,
Și mi-ai făcut viața nebună!
Eu te condamn că nu te-nvingi!
Că nu te depășești pe tine!
Să ai ce simți și să atingi...
O fericire-ți aparține!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre umor, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre roci, poezii despre orgoliu sau poezii despre jocuri
Când m-am născut, în plină toama, mi-am pierdut lacrima in ploaie. De-atunci ochii mei vor să cearnă, fără ca nimeni să-i mai vadă. Când voi pleca voi interzice suspine, lacrimi sau oftat... Nimeni nu vreau să îmi dedice vre-o clipă, fiindcă... am plecat...
citat din Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ploaie, citate despre ochi, citate despre naștere sau citate despre interdicții
Singurătatea sfredelește lacom, nu doare dar mă sting
poate că e prima oară când
mă gândesc la moarte
o văd frumoasă
ca o înălțare
ca un zbor
fără lumină
dinspre primăvară către toamnă
și invers...
strâng în brațe copilăria
în labirintul dintre ani
mama brodează liniști
tata
plecat și el
caută înțelesurile cerului
în jurul meu strănepoții
construiesc drumuri și castele de nisip
doar iedera urcată peste horn
sufocă păianjenul crescut din fântână
cum cerul acoperă zarea
sufletul mi se umple de oameni
dar ce folos...
(nimic nu se termină
fără un alt început
însă la capăt e o pârtie
care duce înspre alt timp)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre început, poezii despre toamnă, poezii despre tată, poezii despre singurătate, poezii despre păianjeni sau poezii despre pârtie
* * *
nu sunt persoana perfectă
să-ți fie, oricât m-ai iubi,
oricât aș lăsa de la mine.
am câteva dependențe de;
nisipul din nara cămilei,
de cele două cocoașe
îngenuncheate să ducă
dinspre și înspre zidul de foc
doar psalmii Tăi,
sunt dependentă de piramide,
de zei și sori,
beduini, corturi,
de mări cuminți, de ape răzvrătite
în pumnul lor de ochi născut
din umbra unei nopți.
Doamne,
se micșorează drumul,
tot mai îngustă-mi este calea
pe care trec ușor
cum trece suflul unei pânze
peste ochi.
ți-am spus de-atâtea ori
cât sunt de imperfectă.
de ce să mă iubești?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre nisip, poezii despre imperfecțiune, poezii despre foc, poezii despre cămile sau poezii despre apă
Poem cu mine prea departe
trupul acesta s-a golit de mine
fără trucuri ieftine
rătăcește când în umbrele cocorilor
ce-i tot ciugulesc din zbor
când apasă greu peste frunzele care îi urlă
stereofonic foșnetul
aș vrea să întind mâinile să-l alint
dar eu sunt prea departe
iar brațele mele nu sunt atât de lungi
ca în portretul fiicei mele
stenică joia asta
chiar sunt trendy cu pardesiul
alături de o toamnă confesivă
pășesc grijulie peste emblema amintirilor
cu pletele în țărâna mirositoare a frunze arse
doar înainte privind
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre păr, poezii despre portrete sau poezii despre amintiri
Ancora de soare
Zaua lanțului
ancorei mele s-a rupt
praful ruginii
i-a măcinat textura
până la măduvă
am rămas două obiecte rupte
tu o ancoră
infiptă-n reciful din tine
eu o corabie
pierdută-n azimuturi
printre valuri și umbre
fără opriri
fără porturi
........................
într-un albastru intens
fierarul din mine
călește-n suflet
o ancoră de soare.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iulian Lorincz despre suflet, poezii despre porturi, poezii despre marină, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Eu nu
Vreau să-ți simt prezența,
Dar nu ești,
Și un dor mă frământă
Adânc....
Inima mi-ai otrăvit,
Când în ochi m-ai privit,
În acea noapte de mai,
Când la răsărit,
Ai pierit.
Am ajuns la concluzia,
Că inima mea nu poate supraviețui
Fără a fi măcar o clipă
Alături de tine....
Știu bine că ochii-mi ai uitat,
Și-am să-ncerc a-i desluși, inimii mele,
Că și eu am făcut la fel,
Dar mint
.
Viața fără tine
Pare a fi fără de culoare,
Fără de gust,
Fără parfum
O iluzie!
NU! Nu te iubesc,
Ci ochii tăi plini de venin și ură
Mă obsedează
.
Mă obsedează!!!
Am greșit.
Am greșit că tu ai fost acela,
Alesul inimii mele.
Un blestem....
Inima mea
Tânjește!!!
Și ar suprima totul,
Pentru tine!
Dar eu, nu...
Eu nu.
poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre minciună, poezii despre greșeli, poezii despre dor sau poezii despre declarații de dragoste
Nemurire
Simt Mila Sa nemărginită în toate membrele;
În inima mea al vieții Adevăr alb strălucește.
Sufletul meu urcă înălțimile secrete ale Domnului;
În fața mea, necaz, durere, moarte - nu se zărește.
Groaznice zile, nopți, calmul nu pot să îmi alunge;
Sus, o Lumină îmi hrănește sufletul secret.
Din mine cu mâhnire alung toate-ndoielile,
Iar ochii mei iluminați văd Țelul mult dorit.
În lume sunt, dar mai presus de toate suferințele;
În oceanul de supremă ușurare e sălașul meu.
Mintea mea substanța gândurilor Celui Unic,
Iar bolta înstelată cuprinde pacea Spiritului meu.
Zilele veșnice mi le petrec în timp grăbit;
Eu cânt la Fluierul Său de preamărire.
Imposibilul nu mi se mai pare imposibil;
În lanțurile nașterii acum lucește Nemurire.
poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre lumină, poezii despre înălțime, poezii despre tristețe sau poezii despre suferință
Intrebarile mele
Întrebările în mine s-au revărsat peste margine
iedere cățărătoare
împânzindu-mă
încolăcind mirare cu mirare
călcând apăsat peste nelămuritele mele tristeți
le simt cum se strâng, cum clocotesc
horă nebunească de iele rotind peste gânduri
am să mă așez pe o piatră mare albă
la margine de drum fără sens și fără capăt
și-am să le las să curgă prin mine
fără să le mai număr
fără să le întreb nimic la rândul meu
să se risipească numai în mine
ca o ploaie de vară
legând gând de gând
și simț de simț
curcubeu împletind în chip de răspuns
peste clocotitoarele regrete.
poezie de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre numere, poezii despre curcubeu, poezii despre alb sau poezii despre Iele
Curând
rece și umedă
lumina bate
pe învelișul lumii
dinspre păduri
vin zile
în care ne pierdem
pașii voit
ansele rupte din ol
din ol deșirate
trândăvesc pe margini de lut
născute absurd
în pântecul ploii
și fi-vom martorul mut
al adevărului
ce se dezice pe sine
dinspre nord
un alt început
fragil și crud
va naște mesteceni
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre lene
Mărturia unui cățel
M-am născut într-un padoc
Și-aveam curte, să mă joc,
Dar "părinții" mei umani,
"Duși" în "lumea fără bani",
M-au lăsat abandonat,
Singur și neconsolat...
Am aflat la neamul meu,
Părăsit, cum sunt și eu,
Că edilii de prin țară
Au promis că ne omoară,
Ca nimeni să nu mai vadă
Câini fără... "covrigi pe coadă"...
poligramă de Constantin Enescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre câini, epigrame despre promisiuni, epigrame despre naștere, epigrame despre jocuri sau epigrame despre bani
* * *
Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca și cum m-aș,, dezbrăca,, de...
De toate dorințele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viață,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ și cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopți efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!
Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt și de pustiul din gând!
Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine și de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinși,
Pictez cuvinte și dorințe pierdute,
Valul și țărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre visare sau poezii despre trup și suflet
Povestea începe de la sfârșit
povestea, de data asta, începe de la sfârșit:
la venirea noastră, aici, după primele adulmecări,
ființele se adunară pe aceeași punte ochi, inimă și marginea lor
(aceeași faleză, aceleași chei);
urcând treptele, pașii își puteau atinge chiar umbrele
și cuvintele mele nu păreau mai nimic, din singurul lor semn;
sus, apoi, ajungând, am privit prin sticla ocheanului,
așa cum se privește, cred, orice poveste,
răsturnând - la început distanța, apoi apropierea - și-acestea, dintre noi;
negre sau gri ca dintr-o scoică
se pictau aceleași vânturi, aceleași valuri,
același vas pe care poposisem și-atunci întâmplător,
fără ca tu să înrobești! ca și cum se-aliniară aceleași planete
"phileo", "eros", "agape"! în ciuda firii lor - și pe pământ;
neștiute, astfel, dar rostite de tine, ți-au fost cuvintele,
amintindu-ne mie, singura lor povestitoare;
și-astfel, într-adevăr, povestea începe de la sfârșit
și mai mult e doar liniștea! ce-ai așezat-o peste toate
și pe care încet o aduni în geometrie perfectă,
dimensiuni redefinite unui punct ce suntem "noi"!
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre negru, poezii despre geometrie sau poezii despre erotism
Dinspre viitor
Într-un anume loc,
într-o anume seară,
pasăre fără de nume
ca o viziune zboară...
Eu nu îi aud foșnetul,
e ca și cum ar fi departe,
răzbate doar o mireasmă ciudată
fără de moarte...
Dacă te uiți în trecut
o să vezi venind dinspre viitor,
atât de plină de cântec,
de tăceri ce te dor...
Și când ora este o urmă
devii conștient că tu ai învins-o,
iar lumea nu e decât lacrima
pe care ea a plâns-o...
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre seară, poezii despre păsări sau poezii despre ore