Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dinspre viitor

Într-un anume loc,
într-o anume seară,
pasăre fără de nume
ca o viziune zboară...

Eu nu îi aud foșnetul,
e ca și cum ar fi departe,
răzbate doar o mireasmă ciudată
fără de moarte...

Dacă te uiți în trecut
o să vezi venind dinspre viitor,
atât de plină de cântec,
de tăceri ce te dor...

Și când ora este o urmă
devii conștient că tu ai învins-o,
iar lumea nu e decât lacrima
pe care ea a plâns-o...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pe un peron acoperit de seară

Se-nalță printre fumuri de țigară,
Un cântec trist, îngânat la saxofon
Și tu privești tăcută într-o gară,
Cum trenurile se-nșiră la peron...

Ai vrea pleci departe, fără știre,
uiți aici săracu-ți geamantan,
Cu tine doar, iei o amintire,
În căutare -ți fie talisman...

Trenul gonească fără oprire
Lăsând în urmă gară după gară...
Un saxofon mai cântă-a despărțire
Pe un peron acoperit de seară.

poezie de din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targiviste,,2011
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina

Lumina izbește-n icoane
Cu chipuri de lume uitate
Și zidul din sine oprește
Culoarea cu ochi de cristal.
Și lacrima taie lumina.
Vrei -mi fii cuvintelor zidul,
S-oprești năruirea iubirii
La întâlnirea pură cu visul?

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Demoni

am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început și fără sfârșit,
unde până și Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe fața Pământului,
vorbind cu El însuși
despre noua
arhitectură a Raiului,

am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind niște umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenușă
de fier
peste ochii obosiți ai societății
și peste
noua dezordine mondială,
mă cert
de moarte
doar cu demonii mei
fără viziune,
care îmi denaturează
perspectivele asupra lumii
și năzuințele,
din când
în când.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când timpul își va pierde orele și clipele... atunci îngăduie-mi plutesc departe, acolo unde-mi zboară visul. Este un loc, niciunde, unde totul se șfârșește; fără speranțe, fără vorbe, fără voce, fără sunet, fără călători osteniți, pe o cărare goală, fără naștere, fără moarte, fără trup, fără noapte, fără zi și fără zori în acel vid.

în Dragostea nu moare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Henry David Thoreau

Întrebarea nu este la ce anume te uiți, ci ce anume vezi.

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Civil Disobedience and Other Essays Paperback" de Henry David Thoreau este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.99- 21.22 lei.

Umbra liniștii

Se oglindesc zorii pe lacul străveziu,
Ecourile tăcerii rătăcesc pe ape,
Stau în umbra liniștii
Și parcă aud
Petalele albe de nufăr
Cum încep a se desface.
Deschide-te, inimă,
ca o floare de nufăr
Și adună-ți frunzele
risipite prin ceață,
În zorii ce plâng
cu lacrimi de rouă.
Tu ești din nou
ca la-nceput de viață.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Pleacă lumea prin lume

Pleacă lumea prin lume,
Plec și eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.

Fără țintă anume,
Cu un dram de noroc,
Și nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.

Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.

Mai privesc ochii țintă,
De grăbiți trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea ușor trădători.

Despre viață și taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcați ca de haine,
De minciuni și livresc.

Pleacă lumea prin lume,
Plec și eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Avalansele diminetii

După o veșnicie
Soarele înmugurise între zăpezi.
Oglinzile din oglinzi
Prin care au privit cei de dincolo
Ne-au pus pe gânduri.
O astfel de lacrimă
Îmbrăcată într-o rochie subțire
Arde cu o flacără transparentă.
Prin insomnia mugurilor
Intrăm în miezul zilei.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E frumoasă această Maya, e frumoasa această iluzie, dar trebuie afli ce ești dincolo de ea, ce ai fost înainte de a te naște, înainte de momentul concepției, care era ego-ul tău, cum anume era starea fără ego, cum anume erai tu, care erau semnele după care puteai fi recunoscut? Oriunde ar fi semnele, nu sunt decât deșertăciune, aș spune chiar deșertăciunea deșertăciunii. Oriunde e absența semnelor, deșertăciunea e absență." Cei ce caută semne, caută MAYA. Poți cauți non-semnele? Care este starea ta fără stare, căci aceasta este apercepția realului însuși, ce anume ești tu fără tine, pentru ești fără semne. Orice gând este doar un semn despre tine, este doar o caracteristică a ego-lui despre ceea ce este.

în Care sunt semnele dizolvării ego-ului?, YouTube
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Trenl neuitării

Vara obosită a plecat spre seară
într-o zi senină, fără pașaport,
când, pe ocolite, apăruse-n gară
trenul neuitări izgonit din port.

A lăsat în urmă toamna revenită
cu un vânt sihastru rece și tăios
și buluc de frunze, fără recuzită,
pe ulița strâmtă întoarsă pe dos.

Nopțile haine îmbrăcate-n brume,
pe ascuns plecate de la polul nord,
au ajuns deodată, într-o zi anume,
pe un dor de ducă dintr-un mic fiord.

Ah, ce amăgire, la-nceput de iarnă,
îmi aduce-n cuget dorul incomplet,
într-o simfonie care vrea cearnă
zeci de noi regrete dintr-un triolet.

poezie de din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inmuguriri de aripi

Dimineața, lumina se dilată
În gândurile noastre
Și iese afară din timp.
Trupul devine
O fântână adâncă,
Cu numele de Ana.
Un destin, mă împinge mai încolo,
De-a lungul zidului.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privighetoare de zăvoi (filomela) (Luscinia luscinia) este o pasăre migratoare care are în medie o lungime de doar 16 cm (o șchioapă) și o greutate de doar 25 g. Ea cuibărește în jumătatea nordică a Europei până în inima Asiei și iernează în partea de sud-est a Africii, într-o zonă subecuatorială relativ restrânsă. În timpul migrației zboară cu o viteză de cca 120 km/zi în Europa și 140 km/zi când traversează deșertul (T. Csörgő ș. a., 2018; E. Yohannes ș. a., 2009). Cum poate o pasăre atât de mică parcurgă o distanță atât de mare și cum se orientează atât de precis având în vedere zborul migrator are loc noaptea?

în Păsările în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (26 decembrie 2021)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Fara mine

Fără mine, lumea va fi mult mai frumoasă.
Fără mine, lumea va fi mult mai bună.
Fără mine, lumea va fi așa cum
Este ea, nu cum este acum –

Fără mine, se vor întâmpla multe: iată
Nu îndrăznesc ce anume, spun –
Fără mine, lumea va fi minunată
Așa cum este ea, nu acum –

Fără mine, pe lume va fi mult mai bine,
Fiți siguri, fiți așa cum
Visați fie lumea fără de voi, așa cum
Lumea, cu mine, nu este acum…

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parfum divin

Privind, spre răsărit în noapte
Îți simt al Tău, parfum divin
Te-aud, cum îmi vorbești în soapte,
Aud îngeri, cântându-ți lin.

Iar pe Pământ, îti cântă greieri
Un cântec vechi, dar prea nostalgic
Aș vrea cu mine cutreieri,
Să-mi mai arăți acel loc magic.

Pe-un camp de flori mi-ai apărut
Flori, fără vre-un parfum anume,
Le-ai oferit miros placut,
Strigându-le pe a lor nume.

M-ai dus către un lac întins
Din urma cântând, venea alaiul
Când mana Ta lin l-a atins,
În el s-a oglindit tot raiul.

Când ai plecat iar către cer,
Mi-ai spus sufletul nu moare
Să cred în Tine, să nu pier
Spre zările fără de soare.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă am lua suferințele vârstei de douăzeci de ani și le-am trăi la treizeci, pe cele de la treizeci la patruzeci... și așa mai departe cred am schimba istoria lumii, am spune nimic nu e pentru totdeauna, nici un om nu e de neînlocuit, nici măcar mama, iubirea nu se trăiește doar în doi, moartea nu este în afara vieții, ea face parte din viață, că a pierde și a regăsi este un cântec de dor ce-l cântăm obsedant, că nu poți trăi în afara societății chiar dacă poți să ai trufia de a te crede superior ei, ajungi într-o modalitate sau alta să devii sclavul său, că nu există viață fără să existe compromis, că a face ce-ți place este într-un final definiția fericirii și cum atât de rar facem doar ce ne place..., sfârșim prin a fi veșnic nefericiți. Că a fi iubit este mai important decât a fi puternic..., dar fiind iubit ești mult mai puternic!

în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de AnoukSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Alungirea

eu trăiesc într-un viitor mai ușor
care deja... a trecut... a trecut...

te privesc dinspre sâmbure
cum te-aș privi dinspre fruct

în siguranța secundei tăcute îți muști
buzele - până la sângele meu

important e că te dezvolți pe înalt
fără mime. soarta ne-o merităm:

tată și fiu natural în infern (?!) în
doctrina jalnică a timpilor scurți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A venit vremea

Poate că a venit vremea
Când dragostea trebuie tăinuită,
Când trebuia fie ascunsă în beciul
Vreunei case părăsite,
Când trebuie tăiată din carne
Și aruncată zdrențelor cerșetorilor,
Când trebuie li se închidă gura,
Ochii i se acopere,
Când trebuie aruncată în neant,
Când trebuie i se dea foc
Iar moaștele i se risipească
Între cele patru vânturi;
Poate că și poezia-i neadevăr!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Exilul

Cum anii trecur㠖 poveri nechemate
pe chipul-mi rămas într-o vară târzie! –
și-atâtea speranțe..., în urmă lăsate,
fac astăzi, în juru-mi, o horă hazlie!...
.
Deodată aud un cântec de seară,
uitat mai de mult într-un han prăfuit,
și zeci de dorințe se puseră iară
muște cu sete..., din fructul oprit!...
.
Exilu-mi deschide departe o poartă,
în noapte-și aruncă capcanele-ncet,
iar cugetul gustă edenică soartă,
nu falsă magie..., ascunsă discret.
.
Departe și singur – ce tristă povară! –
în suflet revine, o simt tot mai mult,
când dorul pribeag spre patrie zboară
și glasul tău, mamă, în suflet l-ascult.
.
O, cum te-am vândut tinerețe credulă,
pe muzica scrisă-ntr-un fals triolet,
din care năprasnica vremii pendulă
cu ultima notă mai bate încet, încet, încet...

poezie de din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sentiment

Sentimentul acesta inefabil
izvorăște din cea mai adâncă zonă a inimii,
unde totul are limpezimea apei vii
din basmele copilăriei.

Florile flămânde de moarte
urcă necontenit în sufletul meu,
așa cum se mută seva din glie
în sămânța ce devine floare, spic, ori stejar.

Scurta mea declarație,
neatestată de acte cu semnături și peceți,
e singura mea avere personală autentică,
demnă de a fi lăsată moștenire
stelei sub care Iubirea dăinuiește în lume.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un anume extaz

Valurile mă ating cu mâini de bărbat
sau mă bat pe spate fără odihnă, ca o moașă,
și simt cum lumea abuzeaza de trupul meu –
acostându-mă, tulburându-mă, oferindu-mi un anume extaz.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook