Inger ce a fost

am plecat dinspre umbrele mele sub mine
ca să scutur două batiste îmbrăcate ochi
să nu mă vadă nimeni cum m-ai abandonat în mijlocul frigiderului
mă simt dar încă e bine mi-am rupt în coate haina plecăciunilor
nu vreau acelaşi alt stejar cu aceleaşi rădăcini
să mă nască iar în nemurire pe când eu mă alung de preoţi
şi mă strădui să nu mai condamn de la un capăt de soare la altul
în nopţi băute-n zile fără eforturi dinspre cele şapte minuni la zero
înghiţind şenile de tanc peste faţa-mi plină de coşuri
cu damigene sparte fără să simţi
astfel încât sa nu mai alunge niciodată vâslele
din mâinile arse rupte de dinţii unui înger ce a fost

poezie de Dan Constantin Muresan
Adăugat de Laura Istratescu
Votează! | Copiază!