Misterul iubirii

Un trandafir îndrăgostit de lună
îşi întindea petalele spre cer
şi, suspinând, îi trimitea parfumul
ce o-nvelea în falduri de mister.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeea florilor

Erai o floare-n primăvara-ceea
Şi-ţi oglindeai petalele pe cer
Cu gingăşia plină de mister
A celei ce avea să-mi fie zeea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o speranţă de mister

(Se întindea cărarea lunii)

În seara dintr-un vers cu lună
Sub pleoapă s-a deschis ca-n vis
Un Paradis cu marea-n spumă
Şi trei vapoare din abis

Se întindea cărarea lunii
Spre plaja unei pescării
Unde un pictor şi un câine
Goneau albastru-n clipe vii

O clipă le-a scăpat în mare
Un fulger a căzut din cer
Restul poveştii-l las pe tine
Ca o speranţă de mister
Care
Fiind albastră
Se pare că n-a fost

Călătoria începe acum
Când
Ne faci, ne dai, ne ceri
Un gest de mister

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

Singur pe cer
spre o chemare
tulburătoare
ce-i un mister.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

E toamnă iar în calendare,
O frunză văd acum căzând.
Iar printre lacrimile-amare
O aud suspinând, suspinând.

Şi-un sunet mort de clavir
Se-aude pe stradă cântând.
Prin parc mă plimb ore în şir
O aud suspinând, suspinând.

Şi vântul rece de toamnă
Prin oraş îl simţi umblând.
Spre neant frunza condamnă
O aud suspinând, suspinând.

Dar îşi continuă strigarea
La o salvare ea sperând.
A îngălbenit rapid cărarea
O aud suspinând, suspinând.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petala de foc

Un trandafir, petală, roşu, foc...
chiar am iubit tot ce era-n cuvinte,
dar ele nu erau decât un joc,
iar trandafirul nu era cuminte.

I-am sărutat petalele-ntr-un vis
ce promitea o veşnică iubire,
un trandafir cu sufletul deschis
spre multe zări, ca într-o rătăcire.

Avea şi ţepi! Petalele au ţepi?
Păi, el avea căci zodia, se pare,
e, şi la trandafiri –poţi să concepi?-
din cele-afurisite, nu oricare.

Şi, uite-aşa, petala cea de foc
iubită şi-alintată-n vis şi gânduri,
m-a lecuit –iubire cu noroc!-
şi-acum e-o amintire... printre rânduri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al tău

De-ar fi să-ţi fiu un trandafir, aş fi,
În părul tău, atât de delicat
Încât, că sunt acolo, nici n-ai şti
Şi-ai auzi în juru-ţi: "Minunat!".

Parfumul tău, ar fi parfumul meu,
Iar buzele-ar avea culoarea mea
Şi aş simţi că tu îmi eşti trofeu,
Că-mi aparţii cu toată fi'nţa ta.

De te-ai privi-n oglindă-atunci ai şti
Că altă floare n-ai putea iubi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea lor

Iubirea ei... se-ascunde în falduri de mister,
fugind cu amintirea din vremea ce-a apus;
Iubirea lui... aşteaptă, de dincolo de cer,
ca norii să dispară, cu tot ce i-a adus.

Iubirea lor, aceeaşi, se-ascunde în tăceri
şi pare liniştită, dar suferă-n pustiu,
şi simte cum îşi pierde o parte din puteri,
şi plânge ca o mamă la moartea unui fiu.

Iubirea ei... se-ascunde, când ştie c-ar putea
să se arate iarăşi, să spună un cuvânt;
Iubirea lui... aşteaptă, nu ştiu ce speră ea,
căci norii o separă de tot ce-i pe Pământ.

Povestea ei ciudată, nu pare-a se sfârşi,
căci nu "a fost odată". O fi, sau n-o mai fi?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Era un câine ce urla spre lună,
plângându-şi vreo durere în amor...

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Un curcubeu surprins de o furtună
A încercat, un timp, să se opună,
Să fie el: un arc frumos pe cer,
Plin de culoare, farmec şi mister,
Dar a-ncetat şi-acum e ea ca el,
Furtuna curcubeului rebel.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Terrei

C-un geamăt, din ape adânci,
În falduri ascunse de ceţuri,
Ridică în lacrimi de stânci
O rugă pierdută-n îngheţuri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lumi

E-o lume de legendă, lumea ta,
Dar nu pot să-nţeleg al ei mister
Şi nici cum tu şi îngerii din cer
Veniţi din lumea-ceea în a mea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul Tigru

Crinul se înălţa sfidător în mijlocul grădinii,
în centrul rondului de petunii, ca o cupă de cristal
din care s-au sorbit cele mai fine şampanii...
îşi desfăcea nepăsător cu semeaţă pudoare
petalele curbate ca un mănunchi de iatagane
ca fusta plisată a unei mândre fecioare
ca o afirmaţie sfidătoare
ca o mână întinsă acuzatoare -
petalele sale sclipeau ca neaua proaspăt căzută
pe-alocuri stropite de mici pete rubinii
ca obrajii fetelor ce aud prima oară vorbe de dragoste
staminele sale aurii ca vârful razelor de soare
ca nişte sipete încărcate cu dulci nestemate
lăsau grele insecte îmbătate de licori aromate --
pistilul lung şi fragil
ca un semn de exclamaţie
ca un corn de melc ieşit la plimbare
îşi întindea nasul adulmecând polenul fertil
tulpina se avânta arogantă spre cer
ca un neclintit ienicer
ca un vis de mărire efemer
iar frunzele ascuţite ca nişte limbi de foc verzi
ca nişte lăncii de atlaz
sfidau albinele înţepătoare
şi mâna ce se întindea nesăbuită
să curme minunea înflorită

crinul tigru torcea în mijlocul grădinii solitar
ca orice felină la pândă...
ca o mireasă ce aşteaptă răbdătoare lângă altar
întoarcerea mirelui fugar

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din templu

Mi-am rătăcit prin gânduri mii de flori,
şi sărutări, şi tot ce ţi-am trimis
prin mesageri ce mă-ntrebau în zori
cum preţuiesc plecarea unui vis.

Mi-am rătăcit şi azi un trandafir
ca un surâs aprins pe buze moi,
dar l-am găsit şi pot să îi inspir
parfumul amintirilor cu noi.

Nu ţi-l trimit: cu el pot să visez
şi-atunci când zorii visele gonesc
în lumea lor, în care nu cutez
să intru şi, din nou, să m-amăgesc.

Am doar un vis acum şi-n visul meu
ating cu-a trandafirului petală
un suflet care-n templu-mi ca de zeu
mi se arată-n forme de vestală

Şi îi dispar zeieştile veşminte,
iar trupurile cu luciri de mir
îşi fac, în zbateri strânse, jurăminte,
strivind pe dale reci un trandafir.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de nor

Când am căzut ultima oară
din Lună,
m-am lovit de apatia unui nor
buimac şi rătăcit,
care tocmai îşi făcuse
un duş rece.

Mă doare şi acum locul
când mă aşez
la un pahar de vorbă
cu cei care nu ştiu cum este
să cazi din Lună.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşul de foc

Mai zboară cu zorii, scăldat în tăcere
Şi-n gânduri cu valuri purtate spre cer
De visele mării când sufletu-i cere
Furtuna s-avânte departe-n eter.

Pluteşte cu norii împinşi de furtună
Spre zări neştiute din marele joc,
Iar penele-i ard în reflexii de Lună
Şi pare, pe cer, pescăruşul de foc.

Îi ard amintirile mării din visuri,
Din pene-i răzbate un iz ca de fum
Ieşit din scântei apărute-n abisuri,
Când cremenea vieţii vrea sufletul scrum.

Se-aşează pe-o stâncă ieşită din mare
Ce-i pare o treaptă spre ultimul loc
În care mai speră o vreme să zboare,
Să fie, pe cer, pescăruşul de foc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de flutur

Se-adapă din lacrima nopţii
în zorii ascunşi la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopţii.

Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi îşi poartă norocul.

Priveşte, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
şi-a fost, doar o vreme, iatacul.

Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viaţă,
spre noul din care învaţă
că este o biată insectă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile fluturilor albaştri

Ştii, fluturii albaştri plâng şi ei
Cu lacrimi care-ncep o viaţă nouă
Sub forma picăturilor de rouă.

Sunt trişti atunci când stropi de ploaie, grei,
Lovesc în aripi cu gravuri măiastre,
Întunecând sclipirile albastre.

În zborul lor pe cer, ei sunt acei
Spre care florile de pe islaz
Şi-ar îndrepta petalele turcoaz,

Iar flăcările-n ochi ce-aprind scântei
Ar dispărea-n privirea cea senină
A celor ce iubirii se înclină.

Dar, ştii că şi ei plâng? Da, plâng şi ei.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixirul lumii de safir

Îşi scuturase cerul albastrul de safir
În apele curate şi-n liniştea deplină
A lacului de munte cu-adâncuri elixir
Pe care îngeri stranii îl beau şi îl suspină.

Ei vin din zări pătrunse de-al nopţilor mister
Atunci când din străfunduri răzbate o lumină
Asemeni licăririi tristeţilor din cer
Când cad, ascunse-n taină de-o ultimă cortină.

Apare dintre ape, strălucitoare, zeea
Şi îşi întoarce faţa spre lacul liniştit
În care-şi duce viaţa şi-n care e aceea
Slăvită în adâncul din care a ieşit.

C-un deget ca un murmur al unui vechi descântec,
Atinge-oglinda calmă a celui desemnat
Din unde să pornească al îngerilor cântec
Sub mantia de stele din care au plecat.

Pe maluri, aripi negre se luminează-ndată
Cuprinse de lumină şi se înălţă-n cer
În zbor pe vechea cale, aceea de-altădată,
Pierdută într-o vreme ascunsă în mister.

Pe lacul ce-şi cuprinde iubita-n mâini de ape
Şi unduiri ce-o poartă în inima-i potir,
Doar Luna mai pluteşte şi-ncearcă să se-adape
Cu elixirul tainic din lumea de safir.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul privitorului spre cer

Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâţi luminători,
Nici o stea nu vrea s-apună,
Privită fiind de visători.

Sunt şi luceferi zâmbitori
Ce spre orizont s-adună,
Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâţi luminători.

Eram năpădit de reci fiori,
Auzind cum orizontul tună
Şi norii ca vulturi răpitori,
Mantia pe stele pot să pună,

Deşi era noapte cu lună.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de trandafir

Am întâlnit acel ceva ce îmi lipsea
Am întâlnit parfumul şi privirea ta
Un trandafir ce totuşi nu înţeapă
Un trandafir ce în linişte aşteaptă

Am întâlnit iubirea şi nu ştiu cum să o primesc
Să te rup din liniştea ta, spune-mi cum să fac să nu greşesc
Am întâlnit privirea caldă ce aşteaptă să fie mângâiată
Am aflat în tine ce nu are nicio fată

Şi tu eşti tot, tu eşti parfumul din aerul ce îl respir
Tu eşti dulceaţa mea din flori de trandafir
Şi tu eşti tot şi foc şi apă, tu eşti ocean dar şi deşert
Eşti dulcea sărutare parfumată ce din străfundul inimii eu o aştept

poezie de Mircea Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!