Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Două lumi

E-o lume de legendă, lumea ta,
Dar nu pot să-nțeleg al ei mister
Și nici cum tu și îngerii din cer
Veniți din lumea-ceea în a mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Strop de cer

Erai un vis și te visam frumos
În nopțile singurătății mele:
Îmi apăreai tăcut, misterios,
Și mă-nsoțeai în zboruri printre stele.

Dar ai ieșit din vis, te-ai întrupat
Așa cum te visasem: o zeiță
Pășind spre mine, strop din cer plecat
Să curme, dintr-un suflet, o arșiță.

Cum ai venit și cine pot fi cei
Ce mi te-au dat -mi cânți făr-a-mi cânta,
Să mă privești chiar fără-a mă vedea
Și să îmi fii tot ce-aș putea visa?

Cum voi putea -i răsplătesc pe-acei
Ce te-au trimis aici, în lumea mea?

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul primăverii

Cobori pe raze ce străbat în lume
ca o zeiță și îmi ești, în vis,
un dar ce cred că e din cer trimis,
spre-o nouă viață pașii -mi îndrume.

Sărutul tău e roua dimineții
ce stinge setea unui trandafir,
iar cântul tău e-o șoaptă de zefir
venită dintr-o lume a blândeții.

Din ochii tăi se-acoperă cu verde
pământul, plantele ce se trezesc,
iar ruga ta, ce înspre zări se pierde,

aduce aripi care se grăbesc,
cu mângâieri, natura s-o dezmierde.
O, primăvara mea, cât te iubesc!

sonet de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tărâmul celor două lumi

Tărâmul tainic ce desparte
O lume-a ei de-o lume-a mea,
Nu este-al viselor deșarte
Ori al dorinței de-a avea.

E-o-ntretăiere de hotare
În care lumea ei și-a mea
Sunt ca un cer cuprins de-o mare,
Cu mine-n el și-n mare, ea.

E-o lume-a gândurilor noastre
Îmbrățișate-n necuprins,
Zburând în voie printre astre
Și depărtări de neatins.

Tărâmul tainic ne unește
În tot ce am putea spera
Când visul nostru se-ntețește
Și-n lumea ei, și-n lumea mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mângâierea flăcării

În pieptul meu e-o flacără ce arde
Și-mprăștie lumină și căldură
Iar, uneori, din tainicele coarde,
chiar cânturi ce te-nalță și te fură,

Te duc în lumi ferice, de poveste,
Acolo unde îngerii, doar, cântă,
În lumi de vis în care totul este
Supus Luminii care te încântă.

Lumina mea, continuă,-nfierbântă,
În lumea inimilor înghețate,
Iubirea ce părea demult înfrântă
Și îi arată calea spre "Se poate".

Eu mă consum de-acum, încet, spre tine,
Și îți ofer, din flacăra-mi arzândă,
Căldura din iubirea ce-o conține,
Iar tu... primește-i mângâierea blândă!

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Note curbe

În ploaia care cade peste urbe
nu-i nici tristețe, nici melancolie,
ba chiar, pe strada mea, e-o bucurie
în dansul unduit pe note curbe.

Nu este-un dans timid, e-o revărsare
de simțuri ce-au tânjit spre-o altă viață,
uitată de-a necazurilor gheață,
e dansul inimilor visătoare.

Nimic în dansul tău nu e pervers
și totuși, din figura ta, din straie,
se simte spre iubire un demers.

Desculță, arcuindu-te în ploaie,
îmi pari chemarea unui univers
în care tu ești singura văpaie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar un pictor

E un tablou frumos, o reușită,
Bijuterie-n portofoliul meu,
O pânză care pare potrivită
La locul cel de cinste-ntr-un muzeu.

Nici eu nu pot să înțeleg: cum, oare,
Am reușit, c-o tușă de maestru,
Figura ta candidă, visătoare,
S-o scot din minte, fără vreun sechestru,
Și s-o aduc în lumea asta mare?
E-o luptă aprigă acum în mine,
Căci nu există-n lume o valoare
Ce trece de simțirea-mi pentru tine.

Eu știu că n-o duc bine și-am nevoie
De-o sumă care poate-ar ajuta,
Dar mi-este imposibil, nu am voie
o câștig, când știu că te-aș trăda.

Vorbește și ajută-mă iubito,
Ajută-mă în grelele alegeri,
Mă iartă pentru fapta ce-am gândit-o
Și trece-o printre multe ne'nțelegeri
Din viața grea pe care am trăit-o!
E greu pentru un pictor -nțeleagă
Cum, în natura ce a zugrăvit-o,
Lui îi e greu din roade culeagă.

Tu ești mereu pe gânduri, visătoare,
Și-așa, în gândul meu, mereu vei sta,
Te vreau pe tine, nu vreau consacrare,
Rămân cu tine-aici și-n mintea mea.

poezie de din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chemarea

Singur pe cer
spre o chemare
tulburătoare
ce-i un mister.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Coșmar

E noapte, mi-e frică și gem îndelung,
iar inima pieptu-mi apasă,
în visul în care sunt gata s-ajung
în lumea de nimeni aleasă.

E lumea în care cei mici sunt jertfiți,
e lumea în lacrimi scăldată,
e lumea cea rea, cu eroi biciuiți,
e lumea de umbre călcată.

Nu pot să mă apăr, sunt singur în vis,
nu pot nici să fug -mi scap viața,
aș vrea, dinspre cer, coboare-n abis
lumina, spulbere ceața.

În lumea de monștri, de lacrimi și chin,
coboară, pe-o rază de soare
un sunet de harpă, trimis de destin,
iar lumea lui Goya dispare.

poezie de din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul Amintirii

Au înflorit salcâmii la Bârlad,
Orașul e-o legendă de ninsoare;
Voi tineri, prindeți clipa să nu zboare
Cât florile pe caldarâm nu cad.

Am fost și eu ca voi, nutrind răsad
pot rodi în vremea călătoare,
Au înflorit salcâmii la Bârlad,
Orașul e-o legendă de ninsoare.

Ci astăzi, în amurg de desfătare,
Să mă cufund, cum flăcările-mi scad,
Ȋn amintire, ca-ntr-un dulce vad
Suava ei tortură mă doboare...

Au înflorit salcâmii la Bârlad.

poezie de
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trecut în viitor

E-o pagină din cele ce vor fi
Și nu pot, ce-i acolo, citesc.
Tu poți citi? E scris că te iubesc?
Nu poți vedea nici peste, doar, o zi?

Ei, lasă, nu-i nimic, citim ce-a fost!
Vezi? E frumos, e-al nostru, bine scris,
Și e adevărat, nu e un vis
Cu întâmplări ce-n viață nu-și au rost.

Am o idee: ce ar fi ca noi,
Din ce s-a scris, din tot ce am trăit,
Să ne alegem doar ce ne-a unit?

Vom retrăi ce-a fost și... mai apoi!
Iubita mea, scriem, amândoi,
În viitor, trecutul cu noi doi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pastel

Un curcubeu surprins de o furtună
A încercat, un timp, se opună,
Să fie el: un arc frumos pe cer,
Plin de culoare, farmec și mister,
Dar a-ncetat și-acum e ea ca el,
Furtuna curcubeului rebel.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lumea din marginea lumii

În lumea din margini de lume,
că-i noapte sau zi... hoinăresc,
iar gândul, un pegas anume,
mă poartă în zboru-i ceresc.

Ajung, uneori, pe-o câmpie
cu vise ascunse-n culori
ce fac bucuria -mi fie
o mare cu valuri din flori.

Acolo, te-aștept cu răbdare,
pierdut printre-atâtea minuni...
Tu vii, îmi răspunzi la chemare,
apari, strălucind, din genuni,

din lumi de la margini de lume,
din basme, legende, sau... nu!
Tu vii dintr-o stea cu un nume
ce-l știu numai eu. Tu ești... Tu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

De profundis clamavi

Îți cer acuma mila ta, tu, singura-mi iubire,
Din hăurile-n care greu inima mea geme.
E-o lume plumburie și fără strălucire
În care noaptea-i plină de spaime și blesteme;

Un soare fără vlagă pe cer stă șase luni
Iar șase luni e noapte din zare până-n zare.
E mai pustiu aicea ca-n țările polare:
Nici vietăți, nici ape, nici crânguri, nici pășuni!

O groază mai adâncă nu poate fi în viață
Decât cruzimea rece a soarelui de gheață
Și bezna asta care-i cu Haosul la fel;

Râvnesc la soarta celor mai josnice-animale
Ce pot să se scufunde în somnul lor tembel,
Așa de-nceată-i vremea pe nesfârșita-i cale!

sonet de din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 13 februarie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Jurnale intime" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 15.99 lei.

Nebunie

Prin curaj și fug, îmbălsămat în mantia-mi de gheață,
Trec nepăsător pe lângă fântini din care izvoresc minuni,
Mă opresc mă oglindesc într-un palid ochi de baltă,
Sunt străveziu, transformat în propriu-mi coșmar în viață.

Mărginal și singur fug pierdut pe drumul larg,
Mă-vălui într-un strat de praf... din stele,
Casc avid spre cer, o gura de oxigen, cerșesc,
Mătănii bat, dau din picior, sunt surd și doar citesc, o carte.

Implor o grație -mi curme suferința,
Dar râd și îngerii de neputința mea,
Ridic spre lună fața-mi trasparentă,
Dar s-a ascuns și ea, și râde-ntunecată.

Aș vrea mă ascund sub straturi de pământ,
Deasupra mea să mut munți de stâncă,
Iar la picioare îmi curgă un izvor,
Mai limpede ca siguranța nebuniei care m-a-nlănțuit.

M-arată toți cu degetul și-mi zbiară vorbe de ocară,
Ei nu-nțeleg, cât pot eu să-nțeleg,
La rându-mi râd și eu și vreamătă în ei o falsă față-amară,
Dar râd de nebunia lor, pe o văd înstăpânindu-se tăcută.

Deschise-s porțile spre paradisul pașilor pierduți,
Ne-ntâmpină cu lăutari, menestreli ne-aruncă bani și pâine,
Suntem primiți, încoronați, cinstiți,
În lumea nebuniei, ascunsa lume a neputinței benev ole.

poezie de din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jurnalul

Fereastra mea... e-o parte din tablou
sau, uneori, oglinda ce-mi răsfrânge
decorul care, de un timp, îmi plânge,
dar este și al viselor ecou.

E-atât de veche rama, iar pe geam
se scurg în voie urmele de ploaie
încât lumina zilei se înmoaie
când trece-n strat de timp în amalgam.

Pe pat, e-o carte veche, o citesc
și doar o filă, ultima, e nouă,
iar multe din trecut au stropi de rouă
pe care-i văd doar când o răsfoiesc.

Nu mă opresc pe-acolo – știu ce-am scris! –
mi-o amintesc pe toată: e-o poveste
ce, peste vremuri, poate ateste
de fereastră a trecut un vis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum Trece Viata

trec anii grei și viața-mi trece
ca un pasager
eu mă grăbesc s-ajung departe
chiar dacă trec prin ger
și rog Stăpânul Timpului
-mi ea bonus, un an din cer
dar ce mai pot să sper
un an în minus sau în plus
oare pot eu fac
din tinerețea mea un scut de fier
când văd frunzele vieții mele
în dansul vântului cum pier
și nu mai am putere
nici măcar sper
mă-ntorc și socotesc mereu
câți ani din viața mea
pierdut-am în eter

poezie de
Adăugat de Monica TrifSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu în lumea mea

ești minunată
de parcă
o zână din altă lume
a coborât din cer
c-o barcă

în lumea mea
(cam leoarcă)
în care împrejurul
cu tine
rimeze-ncearcă

iar eu
împovărat caut
par că
stau rezemat
în biata-mi arcă

poezie de
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În fața mării

Cum seamăn eu cu tine, mare,
La fel, mereu neliniștit,
Închis din patru părți de timpul,
Din care nu e de ieșit.

Mă zbat adânc, fără cruțare,
Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,
Dar oricât aș lovi de tare
Degeaba țărmii mi-i lovesc.

E-o luptă fără-asemănare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s mulțumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.

Izbesc mereu, mereu mai aprig
Și fără îngenunchez,
Dar nu pot, nu, ieși din vremea
În care-ncep -nnegurez.

Mi-e dorul inima și gândul
Tot răni, la zbatere proscris,
Dar încă lupt să nu stau numai
În țărmurile mele-nchis.

Izbesc, izbesc întotdeauna
Ca tine, tot mereu la fel.
Și mie timpul mi-a pus maluri
Și nu pot să mai ies din el...

poezie celebră de din Inedite (1978)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 5 iunie 2018.
Distribuie

Plasa de vânt

Îți voi prinde gându-n plasa mea de vânt
Și-l voi duce-n visuri, mie îmi fie
Gândul în oglindă, pe un alt Pământ,
Cu un Soare-albastru, Lună colilie,
Stele roșii toate, ceruri verzi veșmânt,
Iarbă de-o culoare roz-liliachie.

Gândul tău, acolo, răsfățat de ape
Fi-va susur dulce-al dragostei izvor,
Picur de iubire strecurat sub pleoape
Ce, în lumea-ceea, strălucind a dor,
Lunecă ferice, neputând sape
Șanțuri pe obrazul veșnic zâmbitor.

Tu - captivă mie, eu – captivul tău,
Ne vom fi dorință, ne vom fi cuvânt,
Ne vom fi și munte, ne vom fi și hău
Într-o altă lume, sub un cer mai sfânt,
Fără timp de-o viață, fără jugul său,
Prins și el în mreaja - plasa mea de vânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămas în lumea ta

Erai, în lumea ta din vechi povești,
pierdută-n gânduri ce-și doreau uitare,
iubirea încercând s-o amăgești
c-o inimă lipsită de culoare.

Priveai fără vezi, priveai tăcut,
o lume-așa cum ai fi vrut fie,
ferită și de-al timpului sărut;
visai pierdută în melancolie.

Erai acolo când ne-am întâlnit,
învăluită în mister, retrasă,
dar mi-ai urat un moale "Bun venit!"
c-o voce-atât de caldă și sfioasă.

Rămas în lumea ta, uitat de timp,
te-am învățat iubirea cu tandrețe,
trecând, din anotimp în anotimp,
în lumea noastră fără bătrânețe.

Tu, mă privești, zâmbind, eu te iubesc,
tu mă adori, eu te sărut, iubire,
noi suntem într-un vis ce-l plăzmuiesc,
sperând în viitor și-n regăsire.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Lumea se hrănește numai din paradoxuri? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!