Bun rămas!
Erau străini. Pescari trudiți,
Cu fața suptă ca smochina.
Și-ar fi rămas tot risipiți
Ca niște maci printre căpiți,
De nu i-ar fi cules Lumina!
Erau străini. Și-ar fi rămas
Îndepărtați pe totdeauna.
Dar când acel ciudat Rabin
Schimbă la Cana apa-n vin,
Ei au simțit că toți sunt una!
De-atunci prin câte au trecut!
Cum mai puteau străini să fie?
Așa a vrut Isus cel bun
Ca-ntr-un sublim trecut comun
Să-i lege-n snop pe veșnicie!
Și-n adevăr; de-atâta har
Ce-l revărsa mereu Preaînaltul,
Simțeau pescarii-n piept un jar,
Simțeau că-i leagă un fierar
C-un lanț de slavă unul de-altul.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- citate de Costache Ioanid despre lumină
- poezii despre smochine
- poezii despre schimbare
- citate de Costache Ioanid despre schimbare
- poezii despre pescuit
- poezii despre creștinism
- citate de Costache Ioanid despre creștinism
- poezii despre adevăr
- citate de Costache Ioanid despre adevăr
- poezii despre Iisus Hristos
- citate de Costache Ioanid despre Iisus Hristos
Citate similare
Bun rămas
Erau străini. Pescari trudiți,
cu fața suptă ca smochina.
Și-ar fi rămas tot risipiți
ca niște maci printre căpiți,
de nu i-ar fi cules Lumina!
Erau străini. Și-ar fi rămas
îndepăratați pe totdeauna.
Dar când acel ciudat rabin
schimbă la Cana apa-n vin,
ei au simțit că toți sunt una!
De-atunci prin câte au trecut!
Cum mai puteau străini să fie?
Așa a vrut Isus cel bun
ca-ntr-un sublim trecut comun
să-i lege-n snop pe venicie!
Și-n adevăr, de-atâta har
ce-l revărsa mereu Prea'naltul,
simțeau pescarii-n piept un jar,
simțeau că-i leagă un fierar
c-un lanț de slavă unul de-altul.
Căci ei priveau cum zi de zi
Isus lucra mai grele semne.
Vedeau cei orbi, vorbeau cei muți,
ieșeau din oameni belzebuți,
neașteptând să-i mai îndemne.
Pe ape L-au văzut umblând,
cum n-au văzut nicicând străbunii.
Și, unii-ntr-alții-nghesuiți,
au stat și L-au privit uimiți
când El dădea porunci furtunii.
N-a întâlnit în drum vreun mort
fără să-i lase gol sicriul.
Le-a dat cu drag tot ce-a cerut,
și pâini și peste cât au vrut,
și-a prefăcut în Rai pustiul.
Pe-un munte-nalt S-a arătat
sclipind măreț, ca veșnic Rege.
Și-atâtea taine din Cuvânt
n-a mai fost nimeni pe pământ
le fel ca El să le dezlege!
Apoi, spre cruce a pornit
să-Și scape turma Lui pribeagă.
Uimiți, el L-au văzut plecând
între ostași, ca miel plăpând,
El, ce crease lumea-ntreagă!
Ei au fugit plini de fior.
Dar casa-n care-au stat deoparte
s-a zguduit asupra lor
când tainicul Învățător
ieși din trupul cel de moarte.
Și-a treia zi intră de-a drept
prin zidul casei: -Pace vouă!
De patru mii de ani v-aștept.
Priviți-Mi rana cea din piept
priviți-Mi mâinile-amândouă.
Pe țărm Îl întâlnirăiar,
El Își pusese blând tunica
pe pâinea caldă din ștergar.
Iar peștii sfârâiau pe jar.
-Copii, ați prins ceva? - Nimica.
Și când spre cer, din micul grup,
urcă ușor ca un răsuflet,
ei toți erau ca roiu-n stup:
un singur gând, un singur trup,
un singur dor, un singur suflet!
Și-astfel, uniți și-nfiorați,
în acel ceas de duioșie
nu mai erau străini, ci frați
cu mii de lanțuri ferecați
de Dumnezeu, pe veșnicie!
Iubiții mei, voi, frați creștini,
frați de-ncercări și de Betanii,
și noi am fost cândva străini
și-am fi rămas ca niște spini
purtați de vânt și de pierzanii.
Am fi rămas ca pleava-n zbor
când se învolbură din ciururi,
ca reci baloane de săpun,
căci fără un trecut comun
și noi am fi străini de-a pururi.
Dar El, Isus, pe toți ne-a smuls
sărind pe stâncile genunii.
A alergat cu drag și-a plâns,
la pieptul Său străpuns ne-a strâns
și ne-a legat în snop cu funii!
Da, ne-a legat, prin Duhul Sfânt,
cu-atâta har, mai sus de Lege,
cu-atâtea bucurii și-a avânt,
că nu e nimeni pe pământ
să poată să ne dezlege!
Și-acum... ne despărțim. E-un pas
e-o clipă... care ne desparte.
Dar noi suntem un singur glas,
un singur duh, un singur vas,
și-aici, și dincolo de moarte.
O, rămâneți cu bine dar,
cât firul vremii se va toarce!
Da, rămâneți cu ochii sus,
căci voi știți bine că Isus
cum a zburat așa Se-ntoarce.
O, rămâneți cu bine-acum,
surori și frați, păstor și turmă!
Oriunde-om fi, în orice-ungher,
noi știm că ni s-a dat din Cer
o viață care nu se curmă.
Vă zicem: Pace! Bun rămas!
Dar nu cum orice om ar spune.
În bucurii și în impas,
pe-aceste bănci, în orice ceas
vom fi cu voi în rugăciune...
Și se vor spune poezii...
Și, poate, răscolind cenușa,
când poezia va-nceta,
veți spune: -Asta o spunea...
știi cine? -N-am uitat... Păpușa...
Rămâneți, dar, cu bine frați,
în mărturia înțeleaptă!
Căci nu pe țărm galileean,
ci sus, pe veșnicul liman,
Isus cu pâini cerești ne-așteptă!
Și când spre nuntă vor zbura
toți cei chemați în zarea-albastră,
urcând la rândul cetei lor,
noi vom pleca de-aici în zbor,
căci voi, voi sunteți ceata noastră!
Iar dac-am lăcrimat puțin...
O, nu mai spuneți nimănuia...
Așa-i când sufletul e plin...
Mărire Tatălui Divin
și lui Mesia! Aleluia!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre religie, poezii despre suflet, poezii despre pâine, poezii despre poezie, poezii despre trup și suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Străini
Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă
Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi
Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee
Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea
Străini suntem de când ne știm
Aici și-n alte universuri
Suntem străini și când iubim
În rime albe sau în versuri.
poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de David Boia despre poezie
- poezii despre viață
- citate de David Boia despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- citate de David Boia despre iubire
- poezii despre alb
- poezii despre Calea Lactee
N-au mai putut exista două suflete atât de sincere, nici gusturi atât de asemănătoare, nici sentimente atât de la unison, nici priviri atât de îndrăgostite ca ale lor. Și acum erau ca niște străini; nu, mai rău ca niște străini, pentru că nu se mai puteau cunoaște. Era o înstrăinare eternă. Când vorbea, îi auzea aceeași voce și-i deslușea același suflet.
Jane Austen în Persuasiune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre suflet, citate despre voce, citate despre sinceritate, citate despre iubire, citate de Jane Austen despre iubire, citate despre existență, citate de Jane Austen despre existență sau citate despre cunoaștere
Balada trecerii prin spini
Nu am ce să-ți mai cer,
După cât te-ai schimbat
Sub alt colț de cer
Alte clopote bat...
Suntem doar doi străini
Care nu-și mai vorbesc
Printre atâția spini
Cum să-ți spun "te iubesc"?
Cum să-ți spun "te iubesc"?
Ție ți-a trecut iubirea,
Mie mi-a trecut uimirea,
Ție ți-a rămas lumina,
Mie lacrima și vina...
Nu am ce să mai fac,
Prea departe te-ai dus...
Și îmi vine să tac
După ce ai apus...
Suntem doar doi străini
Care nu-și mai vorbesc
Printre atâția spini
Cum să-ți spun "te iubesc"?
Cum să-ți spun "te iubesc"?
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de George Țărnea despre lumină, citate de George Țărnea despre iubire, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție sau citate de George Țărnea despre vinovăție
Jar
Bătrânica uscățivă, ghemuită lângă foc, scotocește prin ceața
Inimii obosite, descoperind un adevăr amar:
Întreaga viață a devenit trecut, au rămas vii doar amintirile;
Își încălzește oasele cu vreascuri din vremea tinereții.
"Și unii erau băieți, iar unii erau vise, și unii erau diavolii Iadului.
I-am iubit cât am putut de mult și-s bucuroasă pentru asta
Și-s bucuroasă pentru asta!
O sută Doamne, cât timp a trecut!
Psst, aș fi vrut să fie încă pe-atâți"!
"Dragostea e tot ce vine mai mai bun din mâinile Tale"!
O, mândria unei femei bătrâne, murmurând lângă foc,
Asemeni unui rege din Ninive, din Lidia sau dinTir
Aruncând în rugul funerar toată purpura și tot aurul ei!
poezie de Beatrice Ravenel,1870-1956, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre visare, poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre mândrie sau poezii despre mâini
Vreau să iubesc pe frații mei
Vreau să iubesc pe frații mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc așa cum sunt.
Vreau să iubesc pe frații mei,
Cu care veșnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
să-L simt în mine pe Isus.
Vreau deopotrivă să adun,
și rodu-ntreg și spicul frânt.
Căci și Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubește-așa cum sunt.
Când frații mei au răni ce dor,
să-mi fie brațul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.
Noi prin Isus am fost iertați,
ca să iertăm și noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe frați
n-avem în noi iertarea Lui.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre dorințe sau poezii despre dor
A mai trecut o toamnă peste noi
A mai trecut o toamnă peste noi,
Bat clopotele-a dor și-a despărțire
Și am rămas mai singuri și mai goi,
De-atâția pași pierduți prin cimitire.
Prea multe aripi frânte timpuriu,
Prea multe inimi au uitat să bată
Și ne-a rămas în sufletul pustiu,
Un gol și-o lacrimă nemângâiată.
Prea multe întrebări ce n-au răspuns,
Prea multe visuri prematur ucise,
Mocnesc durut tăcerile-n ascuns
Iar vântul bate pe la porți închise...
A-ngenuncheat și frunza prin grădini,
Amurgul sângerează-a suferință,
Iar noi suntem mereu tot mai străini
Și tot mai distanțați și-n neputință.
A mai trecut o toamnă peste noi
Și-n gând șoptim aceeași rugăciune:
Întoarce Doamne vremea înapoi
Și-așterne curcubeul peste lume!
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre toamnă, poezii despre suferință, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Și a fost Isus copil...
Și a fost Isus copil...
Fără leagăn, fără slavă.
Și-n ființa Lui firavă
au pătruns fiori de ger.
Și a fost Isus copil,
ca să aibă toți copiii
Tată-n cer.
Și a fost Isus sărac.
Se uitau cu milă bacii
cum I-ardeau pe față macii.
Cel mai trist dintre copii.
Și a fost Isus sărac,
ca să aibă toți săracii
bogății.
Și a fost Isus flămând.
Și plângea din albul pânzii
cum plâng mieii-n zori, plăpânzii,
cu-a lor ochi înrourați.
Și a fost Isus flămând,
ca să fie toți flămânzii
săturați.
Și a fost Isus un miel...
ce-l pândeau pe-afară leii
și din culmile Iudeii
și-n pustiul arzător .
Și a fost Isus un miel,
ca să aibă-n El toți mieii
un Păstor.
Și a fost un rob Isus...
sus, slujind Împărăția,
jos, la Iosif și Maria.
Lumii-ntregi S-a dat răpus
ca să-avea și noi robia
și-nfierea lui Isus...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre oi, poezii despre copilărie, poezii despre tristețe, poezii despre sărăcie, poezii despre superlative, poezii despre plâns sau poezii despre ger
Orașul era plin de viață. Venea o mulțime de străini și odată au venit și doi pehlivani care se dădeau drept țesători și spuneau că știu să facă o stofă frumoasă cum nu se mai afla alta. Nu numai că culorile și desenele erau frumoase, dar ei ziceau că hainele făcute din această stofă aveau și o însușire minunată, și anume că toți cei care nu erau potriviți pentru slujba pe care o îndeplineau și toți cei care erau proști de dădeau în gropi nu puteau să le vadă.
Hans Christian Andersen în Hainele cele noi ale împăratului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vestimentație, citate de Hans Christian Andersen despre vestimentație, citate despre frumusețe, citate de Hans Christian Andersen despre frumusețe, citate despre viață, citate de Hans Christian Andersen despre viață, citate despre prostie, citate despre oraș, citate de Hans Christian Andersen despre oraș, citate despre desen sau citate despre culori
Nu plâng...
Mi-am adunat curajul în palma-mpreunată
Și l-am trimis ca rugă, Lui, bunul Dumnezeu,
Prin noaptea dintre ani am mai trecut odată...
Singurătății rob, să-i fii... e-atât de greu.
Părinte sunt, dar fiii, îmi sunt plecați departe,
Nevoi, de alții scrise, i-au dus printre străini
Eu am rămas aici... din când în când o carte
Mai pune câte-o veste, în viața mea cu spini.
Nu plâng, imi pun pe rană, speranță și tăcere,
Îmi caut alinarea... prin amintiri de ieri...
Dar sufletu-mi de mamă e-o mare de durere...
Și-n palma mea, se sting, prea multe mângâieri.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre singurătate, poezii despre noapte sau poezii despre mamă
La margine de hău
Ne-au rămas satele pustii și reci
Și-n urma lor se stinge un popor...
Ne-au rămas sufletele fără viitor,
Iar capetele de pe umeri, seci.
Ne-au rămas numai amintiri,
Pe când credeam c-o să rămână
Tot neamul nostru prins de mână,
Într-o lume a fainelor trăiri.
Ne-a rămas numai să plecăm,
Către străini să ne luăm zborul...
Nu mai avem la ce da cu piciorul,
N-a mai rămas decât să ne cărăm...
Ne-a rămas numai ce-au vrut ei...
Aceste trupuri fără de conștiință!
Mai greu să scapi de neputință,
Când legile i-au transformat în zei...
Ne-au vrut exact cum am ajuns,
Cum nu s-ar fi putut mai rău...
Ne-au vrut la margine de hău,
Și-au reușit: le-a mers ca uns.
Ce "bravo" sunt acești mișei
Și ce de plâns suntem noi, restul,
Dacă-am ajuns să picăm testul
De-a fi mai presus decât ei.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (27 august 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sat, poezii despre prăpăstii, poezii despre picioare sau poezii despre legi
Biruința
Isus a înviat din morți, biruitor,
din Însăsi viața Lui dând viață tuturor!
Si-acum în rând cu noi, ca frate și-mpărat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng
vin primăveri ce iarna iar înfrâng
Și toate spun că Cel Crucificat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat cu trup de slavă plin,
așa cum vom trăi și noi prin har divin.
De două mii de ani în luptă ne'încetat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar
și florile când din pamânt răsar,
cu-atât mai mult Acel ce le-a creat
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat, puternic și slăvit.
Și sutele de frați cu Domnul au vorbit.
Apoi, în patru zări pornind, ei au strigat:
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Eu n-am văzut cum a-nviat Isus,
nici mâna-n răni ca Toma nu I-am pus.
Dar simt mereu că-n viața ce mi-a dat
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre flori, poezii despre înfrângere, poezii despre primăvară, poezii despre moarte sau poezii despre iarnă
Neanderthal (5)
Trecut-au anii și-au crescut
Neander-puștii din trecut,
Dar nu erau cum ar fi vrut:
Ca el, puternici, de temut,
Deși le-a dat tot ce-a avut
Și i-a-nvățat tot ce-a știut.
În lupte, nu erau ca el:
Iar unul, cel mai mărunțel,
A zis: "Eu nu merg la răzbel,
Că nu suport să văd măcel
Și nu știu, nu-nțeleg defel,
Ce câștigați cu lucru-acel?"
Ba, unul mai spre sapiens,
Tot căuta al vieții sens
Și n-avea păr pe-un cap imens
Cu stropi pe el ca de condens.
Cu-acela se certa intens:
Erau, mereu, pe contrasens.
Era, de ei, nemulțumit,
C-o viață-ntreagă a muncit
Să-și vadă neamul fericit
Și-așa cum e, boșorogit,
Simțindu-se neîmplinit,
Vrea alt "Ka fu". Traduc: "Plodit".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre traducere, poezii despre război, poezii despre păr, poezii despre nemulțumire sau poezii despre frică
Poveste
Lucrurile s-au întâmplat așa:
Când s-au întâlnit atunci, în prima seară,
Șezând pe-o bancă strâmbă la șosea,
Sub cerul înstelat de primăvară
Nu bănuiau ce soartă îi unește
Erau timizi, ca la-nceput de drum,
Gâtlejul îl simțeau ca prins în clește,
Vorbeau de aer, nori, de ceață, fum.
Deși simțeau un răscolit în vine
De parcă se chemau de ani și ani.
Timpul trecea, s-a-ntunecat de-a bine,
Și-atunci, în umbra deasă de castani.
Ce le-ascundea roșeața de pe față,
S-au apropiat, s-au mângâiat pe mână...
Au trecut ani, și seara, dimineața,
Acum bătrâni, sunt veșnic împreună.
poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre șosele, poezii despre nori, poezii despre fum sau poezii despre dimineață
Taina umbrei din adâncuri
În locul meu de taină, se scurge un izvor
Cu apa cristalină, de ochi străini ferit,
Cu susurul prin ierburi, trecând neauzit,
Ca șoaptele-mblânzite din visul meu de dor.
Se-ndreaptă spre lumina ce-n unde mai scânteie
Atunci când raze rare, de toamnă, reușesc
Să treacă printre norii ce par că se-mbulzesc
Pe cer, să-nalțe zidul c-o ușă fără cheie.
Dar trec, răzbat adesea și se opresc în ape
Albastre-odinioară și care ți-au plăcut,
Căci se-oglindeau în ele doar chipuri ce-n trecut
Râdeau înfiorate și își erau aproape.
E lacul de-altădată, acel ce ne privise
Și ne-a simțit iubirea. Ar vrea ca eu să-i știu
Secretul din adâncuri. Mă cheamă. Vrea să fiu,
În lumea lui, o umbră venită dintre vise,
Perechea unei taine pe care o păstrează
Și-o vrea mai fericită în zilele ce-o dor,
Când toamna e mai rece ca apa de izvor,
Când frunzele sunt triste, când ea, prea des, oftează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre zile sau poezii despre secrete
Rondelul pribeagului
Pribeag mereu între străini
Avutu-l poartă în valiză;
Rănită-i inima de spini,
Dar totuși are o deviză.
Adânc s-a smuls din rădăcini,
Că-n astă țară este criză
Și e pribeag între străini,
Avutu-l poartă în valiză.
Înalță rugă spre creștini
Sperând să vină o premiză
Și o măsură anticriză,
Dar toți aceștia-s cabotini.
El e pribeag între străini!
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre criză
Tot mai
Tot mai tăcuți, tot mai străini,
Dăm iarăși vina pe distanță
Și o majoră importanță
Au doar cărările cu spini.
Tot mai tăcuți, tot mai uitați
Plusăm c-un zâmbet de rigoare
Și-apoi ne ducem fiecare
Spre seara cu nevindecați.
Tot mai străini, tot mai plecați
În lumi de-o vreme paralele
Deși privim aceleași stele
Nu mai părem adevărați.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre stele
Pe segmentul acesta uniform de timp moare o poveste
aparent suntem doi străini
veniți din marile catastrofe ale iubirii
și ne prefacem al dracului de bine
că nu ne pasă
când ideile circulă liber
lucrurile din jur își schimbă forma
eu devin tu
fără îndoială
iar tu ajungi
coloană de foc
și mă trezești la viață
dar totul se sfârșește în câteva minute
din teama de a nu ne da din nou
cu capul de ziduri
pe segmentul acesta de timp moare un cântec
aparent suntem doi străini
căzuți pe gânduri
și ne prefacem al dracului de bine
că nu ne pasă
dar am făcut schimb de dureri
fără să ne spunem
prea multe cuvinte
și ne-am înțeles
cum se înțeleg toți îndrăgostiții
pe segmentul acesta de timp moare o poveste
aparent vom rămâne doi străini
dar în secundele noastre de libertate
fie și în mijlocul zilei
ne vom gândi
unul la celălalt
până vom deveni
unul și același
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre secunde sau poezii despre promisiuni
Născând părinți...
N-ar fi mai bine de-am da viață la părinți, în locul... la copii
și-ar fi câștig de înțelepciune și moșteniri nu ar mai fi,
iar dragostea profundă ar fi, căci s-ar întoarce-n început
și trup din carne n-ar mai fi; s-ar modela arzând, iar, lut?!
Cât de deștepți am fi din nou, aproape iar de rădăcini
sădite cast în meleag curat; când nu erau deloc "străini"
și trăiam toți din cinste pură, cuvântul era doar limbaj
la împărțire dreaptă, rut... Sacri! Credinței apanaj!
Eram "trecut" de mult, mulțime, din care "bun" se selecta,
rămânând pururi o câtime... Și lumea nu s-ar înșela
și-am fi fost iar, întâi Mesie, apoi am fi fost sfinți și zei,
timp de Univers, o seminție... Eram pe aștrii! Dumnezei!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre început, poezii despre moștenire sau poezii despre lut
Cioara
Necazul stă lipit de om
cum stă pe lângă cal huluba.
Și omul ca să-și uite buba,
aleargă...
Însă, paralel,
necazu-i veșnic lângă el.
Așa
o cioară,
prinsă-n laț
într-o ogradă,
scăpă numai cu-un ciomp de coadă.
Vai ce necaz!
Să fii schiloadă!
Să fii de râsul tuturor!
Să vezi cum stolu-ntreg, din zbor,
se lasă lin pe vreo livadă,
și tu să vii în cioc
grămadă!
Și-atunci
văzând ce foc o-ncearcă,
s-a dus printre străini și ea,
să mai vorbească, să asculte,
să râdă cu vreo rândunea,
să mai uite de-o putea
de coada ei cu pene rupte.
S-a dus.
Dar dup-o scurtă vreme
s-a-ntors tot ruptă de juvăț.
Iar gloata i-a și pus probleme:
Pe unde-ai fost?
La ce ospăț?
Am fost și eu peste coline...
Dar cu ce gând?
După ce pradă?
Așa... ca mă mai uit de coadă...
Ei, și-ai uitat?
Și-a fost mai bine?
Aș! cum să uit?
Nu mă vedeți?
A fost și coada după mine...
MORALA
n-are mult de spus.
Nu mai purta necazu-n lume
că vii Žnapoi tot cum te-ai dus.
Eu unul
când mă simt răpus,
nu caut oameni buni de glume,
ci vin degrabă la Isus!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ciori, poezii despre umor, poezii despre râs, poezii despre oameni buni sau poezii despre foc