Rondelul pribeagului
Pribeag mereu între străini
Avutu-l poartă în valiză;
Rănită-i inima de spini,
Dar totuși are o deviză.
Adânc s-a smuls din rădăcini,
Că-n astă țară este criză
Și e pribeag între străini,
Avutu-l poartă în valiză.
Înalță rugă spre creștini
Sperând să vină o premiză
Și o măsură anticriză,
Dar toți aceștia-s cabotini.
El e pribeag între străini!
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre inimă, poezii despre criză sau poezii despre creștinism
Citate similare
Străini
Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă
Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi
Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee
Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea
Străini suntem de când ne știm
Aici și-n alte universuri
Suntem străini și când iubim
În rime albe sau în versuri.
poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- citate de David Boia despre poezie
- poezii despre viață
- citate de David Boia despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- citate de David Boia despre iubire
- poezii despre alb
- poezii despre Calea Lactee
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rondelul așteptării
Ți-aștept iubito revenirea
Ca dorul meu să îl alini;
Arunc coroana mea de spini
C-ai terminat cu rătacirea.
Mereu te caut cu privirea,
Să te zăresc între grădini;
Ți-aștept iubito revenirea
Ca dorul meu să îl alini.
Tu nu rămâi între străini
C-ai întâlnit aici iubirea,
Mireasma florilor de crini
Ți-a'nduioșat trăirea.
Ți-aștept iubito revenirea
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfârșit, poezii despre flori, poezii despre dor, poezii despre crini sau poezii despre coroană
România e acasă!
Sunt român pribeag în lume,
N-am cui plânge, n-am cui spune,
Când m-apucă dor de casă,
Căci stăinului nu-i pasă.
Sunt român în orice țară,
Unde viața nu-i ușoară;
Însă nu uit niciodată
Că am mamă, că am tată,
Că am țara-ngândurată,
Ce-așteaptă ca mama-n poartă...
Și că rădăcini profunde,
Sunt "acasă". Astfel unde?
Sunt român și-n piept îmi bate,
Cât aș fi eu de departe;
Inimă română, bună,
Dar primit de la străbună.
Patrie să nu ai teamă
Dacă opt nevoi mă cheamă
Prin străini, și că vorbesc
Graiul lor... tot te iubesc!
Sunt român cu dor de țară,
Care scurmă să mă doară...
Lumea largă-i generoasă,
România e acasă!
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre vorbire, poezii despre tată, poezii despre plâns, poezii despre patrie sau poezii despre mamă
Balada renunțării
Lăsatu-m-am de stăpâni
Și de flori și de ciulini
Și am trecut între bătrâni
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Și am stins în ochi lumini
Ca să tai frunză la câini.
Am lăsat speranțe vagi,
Am urât pe toți cei dragi
Și m-am ascuns de vecini
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de ce-i plăcere
Chiar de of și de durere
Și tot număr săptămâni
De când tai frunză la câini.
M-am lăsat de calea bună
Și-am trăit mult în minciună
Și-mi socot anii străini
C-am tăiat frunză la câini.
M-am lăsat de noaptea grea
Și de deal și de vâlcea
Și-am plecat printre străini
Ca să tai frunză la câini.
De din zori și până-n noapte
M-am lăsat de-ascultat șoapte
Și m-am smuls din rădăcini
Ca să tai frunză la câini.
Lăsatu-m-am de iubit
De frumos și de urât
De dureri și-amărăciuni
Ca să tai frunză la câini.
Ce am sperat și ce-am voit
Ce-am dorit și-am plănuit
Am lăsat de azi pe mâni
Ca să tai frunză la câini.
Am trecut între bătrâni
Și am stins în ochi lumini
Și m-am ascuns de vecini
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Și m-am smuls din rădăcini
Am plecat printre străini
Ca să număr săptămâni
De când tai frunză la câini.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre durere
- poezii despre verde
- poezii despre vecini
- poezii despre trecut
- poezii despre săptămâni
- poezii despre prezent
Între înțelepți nu există străini.
citat din Ioan Damaschinul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune sau citate despre existență
Urare macabră
Pentru Noul An de criză
Să-ți pui oasele-n valiză
Cu următoarea deviză:
"Le trimit la analiză!"
epigramă de Victor Becheanu (1 ianuarie 2011)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre urări sau epigrame despre criză
Criză, de trei ori criză!
Din criză, Doamne, m-am ivit
Și am trăit în criză;
Acum, din criză am ieșit
Și-ncap într-o valiză.
epigramă de Ica Ungureanu (2011)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre viață, citate de Ica Ungureanu despre viață sau citate de Ica Ungureanu despre criză
Întoarcerea la rădăcini
De oriunde-ai fi în lume,
întoarcerea la rădăcini
te arde ca un cărbune,
să vii acasă din străini.
Copil, aicea te-ai născut.
De ce-ai plecat din țară?
Aici prieteni ai avut.
Și pâinea nu-i amară.
Aici sunt părinții tăi,
frații și surorile.
Tot aici sunt munți și văi
să le calci cărările.
Aici străbunii au luptat
ca să avem libertate.
Când au murit, le-am adunat
oasele împrăștiate.
De oriunde-ai fi plecat,
Întoarce-te la rădăcini!
Ca un magnet adevărat
te cheamă glia din străini.
De strajă îți stau Carpații
și Dunărea bătrână.
Aici trăim ca frații,
noi, nația română.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre pâine, poezii despre prietenie, poezii despre naștere, poezii despre munți, poezii despre magnetism, poezii despre libertate sau poezii despre cărbune
Cândva o Iarnă
Cândva o iarnă, copil eram la țară,
Romanticele nopți și lămpile cu gaz,
Torcea bunica fuiorul din cămară,
Bunicul povestea de un Mihai Viteaz.
Îmi amintesc cum mama cocea-n casă
O pâine-n spuză cât roata de la car,
Și fericiți mâncam cu toți la masă,
De sărbători primeam câte un dar.
Ne înghețau picioarele-n zăpadă,
Printre nămeți, cu sănii ne urcam pe deal,
Pe derdeluș cădeam, eram ușoară pradă,
Spre vale ne opream la buza unui mal.
Copilărie cu farmec de poveste,
De țară îmi e dor și de ai mei bunici,
Se pierde tot, nici casa nu mai este,
Suntem străini acolo, suntem străini aici.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sărbători, poezii despre săniuș, poezii despre sat, poezii despre romantism sau poezii despre iarnă
Cine nu a dormit pe piatră între străini nu cunoaște valoarea rogojinii de acasă.
proverbe turcești
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe proverbe despre valoare, proverbe despre somn, proverbe despre cunoaștere sau proverbe despre acasă
* * *
pribeag pe un drum
pribeag într-o lume bolnavă
pribeag printre voi
alergasem atât, inutil
am obosit firesc, pe rând, curând
eram doar o picătură rebelă
într-o mare de întrebări
mă strecuram printre gânduri răzlețe căutând răspunsul final
alteori ascultam tacerea clipelor
plângea lacrima căzută în altar
pe masă am pus
un pahar de cucută
să beau, să plec
pe cine să întreb
sunt încă aici
deși plecasem departe
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre boală
Între pleoape
eram o aripă
rătăcită în refluxul memoriei
călător prin orizonturi
pășeam pribeag printre veacuri
topit în uitări deșarte
eram fila închisă într-o viață
spijinind în gând ceruri înalte
vegheam în templul nopții
cenușa mângâiată de ploaie
lumina a rămas tăcută între pleoape
se scurgeau tăceri pe cărări
purtate de vânt pe aripi frânte
ardeau lumânări în taina depărtării
ce lungă era distanța între ziduri
adiau umbre pe trupul de piatră
cuvintele zăceau închise'n tenebrele lumii
eu scriam cu lacrima
despre spini, despre iubire
căutând în suflet surâsul luminii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tăcere, poezii despre aripi, poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre trup și suflet sau poezii despre suflet
Glossă străinului pribeag
Pribeag străin și călător,
Adesea neîncrezător,
Dormind în gări, pe bănci de lemn,
Doar mângâiere vă mai cer.
Când bat la poartă pe-nserat,
Vreau pâinea care s-a uscat
Și-un pumn de apă... Traiul greu
Îl știu pesemne numai eu.
Pribeag străin și călător,
Prin lume nu este ușor,
Furtuni și ploi te-or înveli,
Nu are cine te iubi.
Al nimănui vei fi mereu
Un vagabond, un derbedeu
Hulit, nedreptățit... De ce
Nu ai un strop de dragoste?!
Sărman și neîncrezător,
Al nimănui și-al tuturor,
Doar cu un singur așternut
E o bucată de pământ.
Pierim cu fiecare zi...
Frunze de-acum chihlimbării
Ne vor acoperi-n uitare.
Vântul un clopot peste zare...
Dormind în gări, pe bănci de lemn
(Alt adăpost nu mai avem)
Cu trenuri lungi, șuierătoare,
În zbor de păsări călătoare,
Nomazi, ne ducem dorul iar,
Celor ca noi, de-acum, în dar.
Murdari, trecând prin ger și ploi,
Plini de durere și noroi.
Doar mângâiere vă mai cer...
Bocancii-s rupți, afară-i ger.
Alături îmi e doar un câine,
Cu el împart colțul de pâine.
În haina veche, ponosită,
Pun spre păstrare-alt colț de pită.
Apoi, prieteni buni, la somn,
Se-așează câine lângă om.
Când bat la poartă pe-nserat,
Când oameni nu m-au alungat,
Veniți să-mi dați, mângâietori,
Un pled... În vremuri de rigori,
Cu rugă, binecuvântare
S-aveți la Domnul fiecare.
Mă voi ruga ca Dumnezeu,
Alături, fie-vă mereu.
Vreau pâinea care s-a uscat...
Este târziu, s-a înserat,
Iar eu n-am unde poposi...
Dorm lângă crucea oiștii,
Să-mi cânte greierii cântare.
Nu vreau nici apă, nici mâncare.
Vreau doar un loc pentru odihnă
Și-alături, câinele să-mi vină.
Și-un pumn de apă... traiul greu
Mult m-a slăbit. Așa simt eu.
În noaptea asta de-aș muri,
Nu plângeți! Nimeni nu va ști
Căci sunt un călător pribeag.
Cu soarta mea am să mă-mpac.
Doar luna lacrimă să-mi stea
În ochiul și la tâmpla mea...
Îl știu pesemne numai eu
Traiul ce-am dus, destinul greu.
Nu mă înmormântați cu fast!
Doar sufletul stingher și cast
Lăsați-l călător să zboare
La tâmple albe de ninsoare.
O cruce vreau... Și un mormânt.
Nu am nici nume... deci... atât!
Oh, știu pesemne numai eu...
Un pumn de apă, traiul greu...
Vreau pâinea care s-a uscat,
Când bat la poartă pe-nserat.
Doar mângâiere vă mai cer,
Domrmind în gări, pe bănci de lemn,
Sărman și neîncrezător,
Străin pribeag și călător...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre somn, poezii despre câini, poezii despre cruce sau poezii despre vestimentație
Pe o stradă din nord
Doi străini pe o stradă din nord,
Până ieri păreau cuplul perfect,
Îndoieli și-au impus ca efect
Două lacrimi și o boală de cord.
Doi străini într-un parc desfrunzit,
Timpul pare un biet surogat,
Să-l privească nici n-au cutezat,
Dar declară că nu s-au iubit.
În sfârșit au căzut de acord
Că iubirea a fost doar un vis,
Orizonturi încet s-au închis,
Doi străini pe o stradă din nord.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre perfecțiune, poezii despre parcuri sau poezii despre medicină
Rădăcini în flăcări
sunt încă în picioare
ca o cruce înfiptă
în rărunchii unei veșnicii
dar parcă aș sta îngenuncheat
prin secoli întunecați
și străini
deși stau drept
ca o lance de brad
parcă aș fi îngropat de călău
în străfundul unei fântâni
și deasupra mi-ar crește
pădurea în flăcări
și coroana de spini
din rădăcini
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre păduri, poezii despre picioare, poezii despre foc, poezii despre creștere sau poezii despre brazi
Psalm
răsare din țărână umbra lui adam
ca o rană deschisă
între orele cimentate
în cruce
e praful tot mai greu
pe mâinile uscate
și doar întunericul
îmi înalță cuvântul pribeag
către tine
ajută-mă să mai cred
în numele tău
îngălbenit
caută-mă-n pustiu
de mă hrănește
cu scrum din aripa îngerului
cioplit în atâtea semne de întrebare
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre ore, poezii despre mâini, poezii despre galben, poezii despre cuvinte sau poezii despre cenușă
* * *
Fac apel la diferența
Dintre lume și creștini
Și strig -"sare!", strig -"lumini!"
Și-apoi motivez absența:
-"Chinuiesc printre străini!"(2Pet.2,8)
Dar, mă rog ca "Dimneața"
Să nu-i prindă-ntre păgâni.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Narcis Lazarescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Occidentali se tem că, după o nouă aderare la Uniunea Europeană, se vor trezi invadați de muncitori străini; străini de muncă.
aforism de Victor Martin din Țara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre muncă, aforisme despre frică sau aforisme despre Europa
Regretul unui român pribeag
Pe-unde merg și-unde mă duc,
Nu e ca la noi acasă,
E o nebunie crasă,
Da' nu-i ca la balamuc!
epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre nebunie, epigrame despre acasă sau epigrame despre România
Drumețul
lumina s-a culcat între pleoape
timpul a rămas singur
între mine și el un cuvânt ne desparte
ochii privesc ce pot să mai vadă
pașii s-au șters în ecouri târzii
uneori ascultam lutul cum plânge
sub palme, a rugă
seara mă preling într-o mare
dar unde mai este marea o mare
mă doare, mă strigă tăcerea din mine
se stinge în vatră și cuvântul rămas
nemuritor mă întorc între astre
să fiu lumină pentru suflete plecate
uneori înalț catarge pe boltă
și din adâncul nopții renasc între ape
mi-e sete să beau orizontul
să strâng nemărginirea în palme
sunt suflet ce bate în poartă
drumeț necunoscut cu chip de ceară
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drumeție, poezii despre seară sau poezii despre ochi