Zânele

La miez de noapte zânele-mi vorbesc
Se pierd în zare şi nu spun nimic...
-"Suntem aici ca să te prindem în dans!"
Şi timpul îmi spune cu dorul de necontenit
Lumina e din ce în ce mai mare
Se-aşterne pe chipul purificat de iubire
Dragostea e un repaus din care nu ies pentru a spune ceva
Suntem aici să atingem lumina
Din care să ne creăm rugi către Sfintele altare;
Suntem în ceasul în care anii nu se mai descompun în ulcioare
Luptăm să aprindem focul veşnic
Al dragostei şi vieţii, luminii şi speranţei.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra divină

Îngerii-mi vorbesc în noapte
Suntem departe de noi şi strălucim
Lumina se opreşte să mă vadă
Suntem pe pajişti atinse de lumina mea
Suntem aici să atingem cu mâna o flacăra divină
Şi apoi să respirăm prin culoarea gri a sensului vieţii
Îngerii văd armata şi câştigă un marş fără sens
O defilare, o zare, o metaforă aprinsă
Te voi căută cu zorile
Şi voi aduce un alt festin
Te voi ascunde în alt luminiş
Şi voi zbura cu fiecare parte din mine.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans din note muzicale

Dansul nostru din pânze se desprinde,
Se proiectează-n spaţiu, lumina ne pătrunde
Suntem atingeri diafane pe ochii strălucind,
Suntem al vostru cântec din inimă şoptit
Suntem balanţa primilor paşi, suntem adieri de vânt
Pe pajisti ne pierdem în sărut,
Iar inimile construiesc vise spumoase,
Redeshizând lumina.
Sufletele cântă în paşi de suspin,
Cântă pe un câmp de flori imortela.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din fiecare zori de zi

Cred încă în marea iubire, chiar şi atunci
Când plopii sunt grăbiţi să-şi scuture podoaba
Mai cred în sufletul tău curat ce mă atinge în fiecare dimineaţă Pe genele umede de sărutările tale
Cred în lumea mea frumoasă
Unde cântă păsările în stil macedonean
Şi noi ne sărutăm adesea sub clar de lună
În strigătul pădurii ne confundăm cu timpul
Şi ne luptăm să credem în lungi călătorii pe Marte
Suntem altare fine ale unui suflet prea deschis
Sau poate vom ajunge flori în mâna stânga a unei mirese triste
Uitate-n pridvorul casei fumegând
Geamul odăii este atât de aburit şi noi ne prindem mâna
Şi ne atingem faţa cu ochii umeziţi
Afară-i ger şi casa-i primitoare
Noi ne sărutăm aievea
Luminile se-aprind întâia oară
Cum se aprind călcâiele de ale dragostei văpăi
Suntem atât de singuri... în frumoasa noastră dragoste
Căci vom erupe sigur ca un vulcan
Ce stinge cu iubire văpaia tinereţii şi strigă cu putere
Noi suntem liberi să credem, să trăim frumos
Să ne atingem odată cu zilele pierdute.
Să ne luminăm frumos în fiecare zori de zi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul sfânt

Se schimbă lumea mea de vis
Cetăţi se-nchină către lume
Domnitori ai vechilor regate
Schimbă lumina de altă dată
Este o lume de fanfară
Este o viaţa de speranţa
Nici un cuvânt nu poate spune
Că suntem născuţi fără nume
Suntem fii lui Dumnezeu
Întru credinţa ne-am născut
Într-o ţara sfântă, luminată
Vom fi lumina din spirală
Voi preamări tărâmul sfânt.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele din imprimeu

Noaptea ne-a scăldat printre stele
Şi dorul ni s-a oprit între cele două lumi
Vom fi îngerii călăuzitori ai pietrelor sufleteşti
Pe care le vom proiecta dincolo de un destin
Suntem tot mai departe. Suntem prinşi de inelele de foc
Poate că zborul ne va zâmbi în imprimeu
Ne sfâşiem prin necuvinte-n fiecare zi
Suntem aici, ne vom atinge lacrima de rouă
Şi paşii noştri se vor plimba prin suflete golite.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-mi vei răspunde

De vei răspunde eu voi ştii
Că te conduc în visul fără de sfârşit
Şi ne unim cu noi aprinderi
Ne minunăm de noi colaborori
Cu toţii ne simţim departe
Îndepărtaţi e lumea albastră
Ne luptăm să scriem bine
şi ne atinmgem cu fiecare privire
Suntem aleşi să ne iubim nebuneşte
Suntem suflete proapete şi iubitoare
Nu vom ancora lumina din lumină
Şi ne vom zâmbi cu fioecare colţ de gură
Este o rază e lumină ce-mi intră-mi irisul confuz
Nici mintea nu se vrea deschisă
Ea se ridică din lumina ta
Vom aprofunda frumosul artei în doi
Şi vom atinge cu focul din noi
Cele mai frumoase valuri de glorie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa...

Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa
metaforă a lui Heraclt Obscurul.

Noi suntem apa, nu diamantul.,
Cel pierdut, nu cel care stă neclintit.

Noi suntem râul şi noi suntem grecul
care-şi priveşte chipul în apă. Imaginea sa
se transformă prin undele oglinzii fremătătoare
într-un cristal care se transformă-într-un foc.

Noi suntem vanitosul râu predestinat
drumului către mare.

Umbrele l-au înconjurat.
Toate care există ne spun la revedere, toate dispar.

Memoria nu-şi imprimă propria monedă.

Totuşi, există ceva care rămâne,
totuşi, există ceva care jeleşte.

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul de copil

Zidu-mi vorbeşte, tu patinezi
Eu risipesc speranţele-n visuri
Privim către ceruri şi prindem amiezilor surâs
Ceasul ne-a rămas sub cărămizile vremii
Timpul s-a scurs ca un fluviu eliberat
Tu-mi suspini până ce strivind zâmbetele vom adormi Aşternutul a prins viaţă
Lumina se clădeşte-n miezul abisului
Ziduri dublate de ani-lumină schimbă
Ne strivim speranţa...
Sublimul zâmbet de copil.
Norii pluteau la apariţia soarelui pe albiile lunii
Noi ne strângeam în brate, risipind nelinişti
Suntem unul.., suntem viaţa, frumuseţea şi creaţia.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara se încruntă

Este ea propria-i putere?
Care e semnătura acesteia?
Sau ea-i o cheie, sentimentul de frig
Al degetelor unei rugăciuni?

Ea este o roată de rugi, inima ei murmură.
Mâncarea ei e vântul –
Puterea lui de a trimite un mesaj.
Urmele picioarelor ei asaltează infinitul

Cu semnături: Noi suntem aici, noi suntem aici.
Ea e aşteptarea-îndelungată a acelui ceva
Care-o va utiliza la aproape orice
Care a creat-o cu mare atenţie

Din nimic.

poezie de Ted Hughes din Din "Cioara. Din viaţa şi cântecele ciorii" – Ted Hughes" editura CORESI, ediţie 2022, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara se încruntă

Este ea propria-i ei putere?
Care e semnătura acesteia?
Sau ea-i o cheie, sentimentul de frig
Al degetelor unei rugăciuni?

Ea este o roată de rugi, inima ei murmură.
Mâncarea ei e vântul –
Puterea lui de a trimite un mesaj.
Urmele picioarelor ei asaltează infinitul

Cu semnături: Noi suntem aici, noi suntem aici.
Ea e aşteptarea-îndelungată a acelui ceva
Care-o va utiliza la aproape orice
Care a creat-o cu mare atenţie

Din nimic

poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viaţa şi cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Deschid cărţile de poveşti,
ating lumina cu fiecare mică dragoste
Pot să schimb lumea cu un zâmbet
Pot adânci liniştea cu o fereastră deschisă
Dacă tu eşti îngerul meu, eu sunt îngerul dreptăţii
Dacă tu eşti Biblia mea, eu sunt gheata pe care te poţi rezema
Tu, vibraţiei a cercului deschis,
Ochi Preasfânt şi luminos
Eu pot atinge, tu poţi înscrie
Eu pot vibra, tu poţi conştientiza îndemnul
Noi suntem adâncirea dragostei
Telul nedescris, mijlocul vieţii pe care îl împart negreşit între vise
Nu ma poţi reactiva, tu eşti lumina
Eu pot vibra cu ceasul oprit... tu poţi schimba idei de neconceput
Tu eşti visul unei nopţi de vară, eu sunt vibraţia unui suflet pribeag
Lacrimile mele pot să răzbată, lacrimile mele pot adânci
Timpul meu e timpul tău
Timpul tău a devenit mijlocitorul fericirii pereche.
Amândoi suntem spirale de lumină, în seva vieţii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna relansării

Dă-mi mâna să te trec apa!
Peşteri ne surâd la amiază
Inima bate ca un calibru redeschis
Tu ne conduci cu drag peste dealuri
Suntem pierduţi în văzduh şi ne pierdem
Avem o rază de soare, o zare de vis.
Ne e descris un magic respiro
Suntem abstracţi, lipsiţi de sens sau adierea dragostei frumoase Suntem pierduţi în locuri fermecate
Alunecăm printre duiete, pentru o noapte de lumină
Strigăm iubirea cicatrizantă
Vom pierde spiritul într-o nouă speranţă
Vom zidi albele morminte din flori de artă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre iubire

Niagara curge lin
Replicile tale dure
Devin norii grei de-mi spun
Că sunt o stea neînţeleasă.
Apoi ne vor umbri cu întunericul din ei
Suntem tot mai singuri, tot mai departe
De lumină, de întuneric.
Suntem deschişi lunii frumoasă
Suntem tot mai aproape de casa aparte
Aprinderi prin care eu lupt să deschid...
Scântei de lumină, scântei din mintea fără inhibiţii
Lumini ce se joacă cu stelele şi aduc fericirea
Învaţă să te ridici, ori de câte ori ai ocazia
Ca nişte vulcani noroioşi ne pierdem în cuvinte.
Ei dureros ne vor arunca în lut...
Lumina este a ta... da pricepi tu oare că eu sunt fiinţa,
De care tu te-ai îndrăgostit iremediabil?
Aceleaşi valuri nu se vor lovi de un alt ţărm...
Trecutul este proiectarea în alte timpuri
În alte frumoase adieri...
Prin care se leagă de o odaie.
Plină de unde de sclipici şi iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repaus şi progres

O floare te îndrumă
Spre calea cea bună
Să fii iubit mereu
Cu suflet preamărit
Te chem în anii luminii
Să chemi oamenii dreptăţii
Şi în strălucirea vieţii
Să parcurgi etapele credinţei
Lumina e binecuvântare pe pământ
Şi scut îngerilor, sfânt
La mijloc de codru,
În marele univers...
Iubesc tot ce mi-a fost dat
Şi respect, mulţumesc înzecit
Creionez alte lumi celor din jur.
Binecuvântez amurgirile
Şi mugurii dimineţii îmi vor zâmbi
Tu, copile cu ochi cristalini,
Vino cu aripile deschise....
Timpul ne va lumina...
În ochii destinului vom desena... adieri de cuvinte.
Sacre şezăminte.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina a fost purtată de îngeri

Lumina m-a vizitat azi noapte
Mi-a relatat despre creaţie divină
Am răsuflat prin stele căzătoare
Lumina din lumina s-a risipit spre nori
Odată ce viaţa a fost dată.
Lumina a fost purtată de îngeri.
Nu încerca să-mi mulţumeşti!
Eu am ales libertatea deplină
Nu am făcut nimic forţat,
Ci din iubire pură, sinceră,
Şi adierea vântului îmi e vindecarea
Unui suflet ales de Divin.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne cunoaştem deci puterile, suntem ceva şi nu suntem nimic. Deşi suntem ceva, nu vedem bine primele principii care se nasc din nimic; şi fiindcă nu suntem nimic nu putem vedea nemărginirea.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti respiraţia mea

De fiecare dată când zările-ţi vor zâmbi
Să nu uiţi că eu te veghez zi şi noapte
Îţi alint cu privirea inima
Îngheţ gândul sărutului tău
Nu încerc să te caut
Tu eşti plecat în valuri
Şi te vei ancora la maluri
Pe care eu nu le mai caut
Şi te iubesc cum tu o faci
Eşti respiraţia mea.
Nu mai vreau să te luminez
Vocea ta îmi vorbeşte când tu nu eşti aici
Voi străbate timpul pentru a te oglindi
Noi suntem adesea priviţi din depărtare
Tu eşti comoara mea de preţ
Nu pot să nu te iubesc
Pentru că aş contesta iubirea
Şi aş refuza o parte din mine
Tu eşti atingerea mea cu fiecare vers
Tu îmi zâmbeşti din lumea ta
Eu mă las cuprinsă de braţele tale puternice.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aici, apoi nu mai suntem. Nu contează timpul în care am stat aici, ci ce anume am făcut cu el.

citat din Rick Yancey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina să devenită perlă

Am fost şi sunt lumina
Am fost lumina, dar am căzut
Am fost aprinsă şi m-am stins
Acum când tu mă chemi cu dragostea ta
Eu mă pierd în mii de senzaţii ce-mi erau străine
Mă simt ca-n anii adolescenţei
Când visam să schimb lumea, fără a mă schimba pe mine
Dar timpul este limitat şi eu visez ce-am mai visat
Să fiu natura, mama, tatăl, mâna lui Dumnezeu
Astăzi voi înţelege că pot visa....
Visez ca din dragostea mea, lumina să devenită perlă
Ce-ţi va încorona gâtul tău de regină a sufletelor pereche.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de străini suntem!

Se-aude pe-un tărâm în depărtare
Cum luna îşi recheamă razele-napoi,
Iar pleoapa mea se-nchide, retezând din zare
Un colţ în care îngeri se roagă pentru noi.

Şi nu este-o poveste ce mâine se va scrie
Pe-o coală de-ntuneric cu raze care plâng,
Eşti numai tu, iubire prin alba mea câmpie,
Rugându-mă din vise sub pleoape să te strâng.

Şi nu este trecutul ce încă m mai doare
Sau lacrima de care înc mă mai tem,
Eti tu, ce încă hălăduieşti prin mine ca o boare
Şi îmi arăţi din cum am fost, cât de strini suntem.

Încă aud cum pescăruşii plâng în mine
Şi se mai zbat murind printre catarge,
Cât de străini suntem imi spune şi ziua care vine
Îmi spui şi tu plecând cu valul ce în larg se sparge.

Cât de străini suntem în noaptea care vine
Şi nu vedem covorul de lacrimi aşternut,
Rupt din durerea mare ce azi o am in mine
Şi pierderea de care atâta m-am temut.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!