Toamna în parc
Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.
Prin lumina estompată
De mătasa unui nor,
Visătoare trece-o fată
C-un plutonier-major.
Rumen de timiditate
El se uită-n jos posac.
Ea strivește foi uscate
Sub pantofii mici de lac.
Și-ntr-o fină discordanță
Cu priveliștea sonoră,
Merg așa, cam la distanță,
El major și ea minoră...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre parcuri
- poezii despre lumină
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre toamnă
- poezii despre moarte
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre albastru
Citate similare
Frunza-n parc (Parodie după George Topîrceanu, "Toamna în parc")
Cad alene pe aleea
Parcului portocaliu
Frunze moarte, ca aceea
A simbolului pustiu.
Prin lumina estompată
De sticla unui chefliu,
Visătoare trece-o fată
Cu un matelot zurliu.
Roșu, că-a făcut-o lată,
El se uită ca un drac.
Ea strivește frunza moartă
Sub pantofii scumpi de lac.
Și cu-o insolență rară,
Ce frizează prostul-gust,
Fac eforturi mari să pară
Ea deșteaptă, el... robust!
parodie de Dumitru Râpanu, după George Topîrceanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre simbolistică, poezii despre roșu sau poezii despre obrăznicie
Noapte de toamnă
Tăcere... e toamnă în cetate...
Plouă... și numai ploaia dă cuvânt
E pace de plumb, e vânt, și pe vânt
Grăbite, trec frunze liberate.
Deschide, dă drumu, - adorato,
Cu crengi și foi uscate am venit,
În târg, o fată tristă a murit,
Și-au dus-o pe ploaie, și-au îngropat-o...
Dă drumu, e toamnă în cetate -
Întreg pământul pare un mormânt...
Plouă... și peste târg, duse de vânt,
Grăbite, trec frunze liberate.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre plumb, poezii despre pace sau poezii despre noapte
Note de toamnă
(Tăcere... e toamnă în cetate...)
Tăcere... e toamnă în cetate...
Plouă... și numai ploaia dă cuvânt-
E pace de plumb, e vânt, și pe vânt
Grăbite, trec frunze liberate.
Deschide, dă drumu, -adorato,
Cu crengi și foi uscate am venit;
În târg, o fată tristă a murit, -
Și-au dus-o pe ploaie, și-au îngropat-o...
Dă drumu, e toamnă în cetate-
Întreg pământul pare un mormânt...
Plouă... și peste târg, duse de vânt,
Grăbite, trec frunze liberate.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi
Secvență Tanka
Plânsul toamnei
Pe aleea parcului iar frunze moarte.
Vântul mătură în zadar,
Ciorile sfidează.
tanka de Valeria Mahok (30 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre toamnă, citate despre plâns, citate despre parcuri, citate despre moarte, citate despre frunze sau citate despre ciori
Pe aleea clasicilor
În minijupă, cam nurlie,
Când merge fata, parcă scrie.
Așa încât și eu mă prind
Că merg în urma ei... citind.
epigramă de Gheorghe Bâlici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre minijupe sau epigrame despre fete
Paragini...
Pe-aici,
A fost pământul binecuvântat
De trei vlădici
Și de-un mitropolit primat.
A fost odinioară și-un castel
Cu brâu multicolor de portolac.
Și-n fundul parcului, un lac
Cu nuferi de argint pe luciu de oțel.
A fost...
Acum, abia se mai cunoaște
O baltă părăsită, la o parte,
Singurătatea strigă din apele ei moarte
Spre cer, cu glas de broaște.
Și numai calul-dracului,
Prin liniștea săracă dimprejur,
Atinge fața lacului
Cu aripi de azur.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărăcie
- poezii despre singurătate
- poezii despre nuferi
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre castele
- poezii despre aripi
- poezii despre argint
- poezii despre apă
muguri peste tot -
pe aleea parcului
pași mici la soare
haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muguri sau citate despre Soare
Păinjiniș
În plasa gândurilor mele de lumină
Ți-am prins imaginea: o viespe
Subțire-n mijloc, ageră și fină.
O adiere poate s-o desprindă
Din luminosul ei hamac.
Să cadă ca o floare pe fața unui lac,
Să-i tulbure metalica oglindă...
E seară... Plopii înșirați în zare
Se sting departe -
Văpăi de umbră, facle funerare
La căpătâiul zilei moarte...
De ce să-mi stai zadarnic împotrivă?
Rămâi a mea...
O, nu te zbate, dulcea mea captivă, -
Rețeaua fină s-ar cutremura
Și fiecare fir întins prea tare
Mă doare...
Că le-am urzit păianjen solitar -
Nu din argintul razelor de lună,
Ci din fiorul unui vis bizar
Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar
Ca să-l trăim o clipă împreună...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre seară, poezii despre păianjeni sau poezii despre pescuit
Frunze cu iubire
ntorci privirea și vezi o minune,
Frunzele cad și ei privesc cu iubire,
Călcând prin frunze cu pași grăbiți de dor,
Lăsând în urma lor un fir de viitor
Și-au regăsit liniștea în așternut tomnatic,
Pe lângă copacii ce freamătă sălbatec,
Pășesc ușor, pe umbrele durerii,
Ca tot cei rău ei să dea uitării.
S-așează jos pe frunzele uscate,
Că vor s-asculte inima lor cum bate,
Se uită-n ochii ei negri ca de cărbune
Și stau în genunchi ca la rugăciune.
Sunt revășiți de gânduri și tainele iubirii
Și văd c-acum viața-i la capătul durerii,
Dar nimeni și nimic nu poate niciodată,
Să le ia speranța și dragostea curată.
poezie de Eugenia Calancea (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre căderea frunzelor, poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre religie, poezii despre ochi negri, poezii despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
La popota cu frunze
Împart frunze...
Frunze de copaci uscate și verzi
Le împart în mod egal
La unii una
la alții...
Nu mă consider un bun
împărțitor de frunze
uscate sau verzi
transpir când văd frunze
și amețesc la atingerea lor
tocmai din acest motiv
scap de ele la primii copaci
și apoi fug acasă
unde scriu despre frunze
uscate sau verzi
cuvinte
câte verzi și uscate.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre cuvinte, poezii despre copaci sau poezii despre acasă
Balada împăcării
De toate-avem prin sufletele noastre:
Mai noi, mai vechi, mai dulci, mai amărui,
Mai cenușii, mai albe, mai albastre,
Dar nici un fel de împăcare nu-i.
Și alergăm bezmetici spre lumină,
În căutarea unei mici iubiri,
De parcă alta n-ar mai fi să vină,
La cât de mari sunt fostele-nvrăjbiri.
Izbindu-ne cu frunțile de stele,
Rănindu-ne cu tălpile de spini,
Furăm nisip, să mai clădim castele,
Furăm povești, să mai clădim grădini.
Așa ne trece vremea, dintr-o dată,
Trezindu-ne bătrâni și foarte reci,
Să-mbrățișăm priveliștea ciudată,
Spre care-ndeamnă căile de veci.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre nisip, poezii despre cenușă sau poezii despre bătrânețe
Sfârșit de vară
Dacă liniștea pădurii adormite
Nici o veste de-altădată nu-ți trimite
Și pe freamăte pornite de departe
Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte,
Vin' cu mine să ne pierdem în zadar
Printre galbenele rariști de stejar,
Cu sfioase campanule și sulfine,
Pe cărări pe unde nimeni nu mai vine.
Dulce zumzet somnoros și ireal
Să ne cheme spre poienile din deal.
Taina liniștii înalte să ne fure
Prin cotite luminișuri de pădure
Și la umbră să ne-mbie mai târziu
O clopotniță de aur străveziu,
Legănând deasupra creștetelor noastre
Licuricii înălțimilor albastre...
Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis,
Să trăim în clipe lungi același vis.
Foi uscate-n jurul tău să cadă rar,
La ureche să-ți descânte un bondar
Și cum stai cu ochii-nchiși pe jumătate,
Soare galben printre ramuri nemișcate
Să-ți învăluie-n tăcere și-n lumină
Fruntea mică de domniță bizantină.
*
Iar la-ntoarcere, să trecem prin pășuni
Și prin funduri de livadă cu aluni,
Printre garduri fumurii și solitare
Ce se uită-n urma noastră cu mirare...
Și din treacăt, ici și colo, să culegi
Sânziene cu tulpinele întregi,
Margarete, scânteioare și aglice,
Un buchet de flori orfane și calice,
Lung în coadă și ghimpos și cu țărână.
La plecare să-l ții falnic într-o mână,
Dar cu vremea, desfoiat, să-ți pară greu
Și la urmă să mi-l dai să-l duc tot eu...
O șopârlă pe cărare, lângă noi,
Speriată să foșnească dintre foi
Și să stea, să vă uitați o dată bine,
De departe, tu la ea și ea la tine,
Tu de sus și ea din pietrele fierbinți,
Amândouă serioase și cuminți.
Mai încolo o crenguță de mălin
Ori un ghimpe să te-ntârzie puțin
Și purtând de-a lungul văilor prin țară
Vestea nouă a sfârșitului de vară,
Flutur mic, într-o lucire de-asfințit,
Să ne-ntâmpine din țarină grăbit,
Cu rugină pe albastre aripioare
Ca o veștedă petală de cicoare.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre înălțime, poezii despre sfârșit, poezii despre păduri, poezii despre galben sau poezii despre văi
Balada unui greier mic
Peste dealuri zgribulite,
Peste țarini zdrențuite,
A venit așa, deodată,
Toamna cea întunecată.
Lungă, slabă și zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipește-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...
Și cum vine de la munte,
Blestemând
Și lăcrimând,
Toți ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceșii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...
Doar pe coastă, la urcuș,
Din căsuța lui de humă
A ieșit un greieruș,
Negru, mic, muiat în tuș
Și pe-aripi pudrat cu brumă:
- Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam și eu s-adun
O grăunță cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Și-apoi umple lumea toată
Că m-am dus și i-am cerut...
Dar de-acuș,
Zise el cu glas sfârșit
Ridicând un picioruș,
Dar de-acuș s-a isprăvit...
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic și necăjit!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vecini, poezii despre picioare, poezii despre negru sau poezii despre natură
Turme de frunze
Viorile vor cădea uscate
Ascultați cântecele
Verzi ce ne sunt adiate
Unduindu-ne genele
Ce nouă, ne vor fi uscate
In iarna ce ne v-a veni
Cu geruri de bătrâni
Și ridurile săpate
De vânturile noastre
Cu zăpezile suflate
De noi în noi in vifore
Turme de frunze uscate...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre viscol, poezii despre vioară, poezii despre muzică, poezii despre iarnă sau poezii despre ger
Sferă
De granitul dur
Se sfărâmă ploile
Ca o vază de cristal,
Flori albastre, flori albastre
Ai mereu pe piedestal.
Te-nsoțesc și rândunele
Ce sălășluiesc prin ramuri
Cu zvâcniri abea văzute
Printre frunze ruginite.
Iar in liniștea divină
A padurii de argint
Umblă doar Călin Nebunul
Pe sub plopii fremătând.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rândunele sau poezii despre nebunie
Odată
prin crânguri de gânduri
cad frunze veștejite
în curte pași târzii
nu'i nimeni să'i asculte
mai trece un an, se scurge în tăcere altul
ce viață de boem
să mor de dor și apoi să pier
în pasul efemer al unui vers
un om iubea odată, o fată
plângea o apă în pridvor
în lac se scalda luna
tu coborai încet din univers
răsunau seara năluci prin cămară
pașii se pierdeau pe un drum
lovea în geam, ram după ram
plângeau în zare plopii
făpturi se rânduiau alene într-un gând
lacul secat, pescarii pășeau în depărtare
în mări pândeau ore târzii
eu sărutam o fată, încă o dată
tu renășteai albă din lunci în noaptea iubirii de atunci
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre ore
Dor de Eminescu
Luceafăr ce cutreieri prin lumea mea de vers,
Eu am făcut din tine un vis, un Univers...
Cu flori de tei, din lacrimi, tu singur ți-ai clădit,
Prin literă și lege, alt timp în infinit.
Pe lac, o diademă de lebede se-arată...
Ești cânt și nemurire, ești lumea noastră toată!
Ești viers! Și-n măiestria-ți, virtute și lumină.
Tu ai rămas de-a pururi a lumii rădăcină.
Cad flori de tei... și lacrimi... și litere-lumină.
Ai devenit un astru, ți-am plâns la rădăcină.
Te-ai înălțat Luceafăr. cât stele vom avea,
Cărarea vieții noastre, mereu vei lumina...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei sau poezii despre plâns
Tablou arămiu
Toamnă rece și cumplită
Ai venit tu cam grăbită
În dar acum să ne-aduci
Struguri, gutui, prune, nuci.
De fructe-i plină gospodăria,
Bunicii au cules din nou via.
Și pasările noastre călătoare
Din țară-au început să zboare.
Afară vremea se răcește
Noaptea și mai mult crește,
Iar frunzele îngălbenite
Cad pe asfalt așa grăbite...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre struguri, poezii despre gutui sau poezii despre creștere
Dowloading
Merg pe uliță merg merg merg
merg merg merg uite un capac
merg aud un claxon
am intrat în buruieni
Merg prin buruieni merg merg merg
merg merg merg merg iau o floare
merg mi-e cald
dau de asfalt iar
merg puțin pe asfalt merg merg merg
am traversat
am călcat un melc
merg merg merg
opa am ajuns la tine.
poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de frunze uscate
miros de frunze uscate...
am avut odată o pri-prietenă...
eram atunci un licean, și odată i-am spus
ca să fac pe nebunul (eram poet): "știi,
eu văd mai multe culori decât alții", iar ea,
M., mi-a răspuns "păi de ce
nu consulți un ocultist?", dar pe bune,
fără mișto... miros
de focuri de frunze uscate prin curți, pe Barbu Văcărescu,
pe lângă ISPE...
împodobeam atunci toamna cu diamante: o gagică
mi se pare cu plete (sau mănuși?) de diamant
totul era de diamant pe atunci
și dacă oamenii defecau
făceau diamante, zornăind în closet, și
dacă pomii aveau frunze, trebuia
ca ele să fie de diamant.
plângeam bătând la mașină poeme
dar femeile din ele erau inv-inventate
nu știam să fac dragoste, încercasem
și nu reușisem, puști
puști gelos și zălud... cenaclist de luni...
studinte...
ce dulce sâ mângâi o fată între picioare
când e goală și foarte, foarte umană
nu "femeie"
și când e toamnă afară, și dacă geamul ar fi transparent
ar trece prin el mirosul toamnei: fru-
frunze uscate și limbi roșii de foc
prin curți...
sexu-i complet aiurea în cărți și în filme - patimă
fucking 'n' sucking
nebunie
când e de fapt atât de dulce și trist
și corpurile sunt atât de cuminți
e și fucking 'n' sucking
dar în general
și mai tot timpul
e... altfel, e...
Mir-Mir - așa îmi spune ea
și când sunt șucărit îmi spune Mir-Mir.
în lift, când ne-ntoarcem din oraș
și când au furat iarăși becul
îi pun o mână pe fund și-i spun fioros: "gata,
nu mai scapi... te violez!", iar ea intră în joc:
"ia mâna, domnule, sau te pocnesc de nu te vezi!"
și-n fața ușii
descuiem și ne pomenim în căsuța noastră ticnită
și ne doare-n dos de toți și de toate...
iar acum marele maestru al finalurilor
de poem, vă propune
un final perfect de poem:
"ah, mirosul de frunze arse,
de foi arse prin curți,
de foi de diamant din 'Aer cu diamante'..."
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre femei sau poezii despre diamante