Naiva închipuită
Într-o vreme și eu aveam un creier frumos,
Îți spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele.
Uite, ce curată e moartea mea lentă.
Într-o vreme și eu miroseam a zăpadă.
Rochiile mele grele aveau un înțeles,
mâna mea stângă iubea mâna ta dreaptă.
Într-o vreme îmi puneam cercei
și te așteptam pregătită ca o mireasă.
Creierul meu frumos
supraviețuia nebuniei tale de seară.
Până și familia toată pleca la vânătoare de capre
pentru ca tu să privești îngerul de aproape.
Într-o vreme noi doi aveam limbile moarte
dar vorbeam cu furnicile,
înălțam zmeul
și vindecam rănile Castaliei toate.
Dam buzna cu floricele, căpșuni din tării
în limbile vii.
Într-o vreme nici tu nu erai atât de departe
și carnea mea dulce
cunoștea carnea ta rece.
Rochia mea grea avea un înțeles
pentru gura ta moartă.
poezie de Mariana Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre rochii
- poezii despre creier
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânătoare
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre nuntă
Citate similare
Trist cantec de dragoste
Numai viata mea va muri pentru mine-ntr-adevar, candva.
Numai iarba stie gustul pamantului.
Numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar,
de inima mea, cand o paraseste.
Aerul e-nalt, tu esti inalta,
tristetea mea e inalta.
Vine o vreme cand mor caii.
Vine o vreme cand se invechesc masinile.
Vine o vreme cand ploua rece
si toate femeile poarta capul tau
si rochiile tale.
Vine si o pasare mare, alba.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre femei
- poezii despre dor
- poezii despre cai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ninge într-o vreme
Ninge într-o vreme când n-ar trebui,
Ninge peste mine, peste toate cele,
Ninge peste case, peste morți și vii
Și mai ninge încă-n gândurile mele.
Ciorile de toamnă trec în cârduri grele
Croncănind de foame sau de altceva,
Și-n decorul sumbru ninge peste ele
Într-o vreme-n care în alți ani ploua.
Ori că plouă-ntr-una, ori că ninge greu,
Peste toate anii se grăbesc să treacă,
Până ce cu totul voi uita și eu
Moartea care vine, ciorile ce pleacă.
poezie de Mihail Mataringa (30 mai 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre timp, citate de Mihail Mataringa despre timp, citate de Mihail Mataringa despre moarte, poezii despre toamnă, poezii despre ninsoare, poezii despre gânduri sau poezii despre ciori
Mi-ai iertat fiecare durere în parte
ca un soldat trecut prin atâtea războaie
învățat cu gloanțele
cu sângele
cu moartea
cu mine
mi-ai iertat rănile
drumul
timpul pierdut
ca un soldat ce uită
că mâinile lui pot să culeagă albastrul
da
sunt sigură că mi-ai iertat fiecare durere în parte
fiecare zi pierdută într-o cameră rece
unde sângele meu devenise alb
unde carnea mea
se obișnuise cu gloanțele
cu moartea
cu atâtea războaie
da
m-ai iertat pentru toate
iar mâinile tale calde
vin să acopere rănile adânci
și fiecare zi pierdută
într-o cameră rece
unde dorm numai umbre
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre somn, poezii despre război, poezii despre mâini, poezii despre iertare sau poezii despre durere
Cimpoaiele Galiciei
O, cimpoaie-ale Galiciei, când vine primăvara,
Cântați mai dulce decât privighetoarea din zăvoi!
Cântece vesele la-început, cântece triste-apoi,
Adânci ca marea care-și bocește popoarele de morți, amara.
Cântați. Acesta-i anotimpul! Voioși, ca stropii ploii zâmbitoare,
Dansați în ritm cu versurilor mele, golind nectarul din pahar;
Cum v-a repetat de-atâtea ori Ecleziastul, iar și iar,
O, cimpoaie-ale Galiciei, există pentru toate-un timp sub soare!
Vreme pentru semănat și vreme pentru strâns recolta în hambar,
Vreme pentru-a țese pânza și vreme pentru destrămare,
Vreme pentru râs și vreme pentru-a plânge-amar,
Vreme pentru speranță și vreme pentru disperare,
Vreme pentru logodnă și vreme pentru a plodi,
O vreme pentru a te naște și-o vreme pentru a muri...
poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recoltă, poezii despre muzică, poezii despre zâmbet, poezii despre versuri, poezii despre râs, poezii despre ritm sau poezii despre privighetori
Într-o zi...
Într-o zi va apărea
După nouri steaua mea.
S-o cinstești, dragostea mea!
Într-o zi voi dispărea
Ca un fulg sub neaua grea.
Iartă-mă iubirea mea!
Într-o zi cu un alt rost
Va fi ca și cum n-am fost
Unui suflet adăpost...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre stele
Ne cunoaștem
Ne cunoaștem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pământ,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.
Tu erai așa și pe dincolo,
O, erai ca toate femeile,
Uite că ți-am reținut
Chipul.
Eu m-am emoționat
Și ți-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.
Pentru că între noi treceau întruna mașini
Și ape și mai ales munți,
Și tot glohul.
M-ai privit în ochi
Dar ce să vezi?
În emisfera mea
Tocmai se făcuse noapte.
Ai întins mâna: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunză.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre munți, poezii despre frunze, poezii despre cunoaștere sau poezii despre apă
A fost o vreme...
A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.
A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.
A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.
A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.
Dar va fi o vreme si pentru noi,
Cand amintirile vor deveni strigoi,
Iar prezentul, iubirea mea, ni se va parea firesc.
Atat timp cat nu vei uita, ca eu
TE IUBESC!
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre strigoi, poezii despre prezent, poezii despre poezie, poezii despre ocean sau poezii despre nori
Iubite,
pictează-mă în culorile nemărginirii
supreme
când sufletele nostre boeme își vor da
ultima lor întâlnire
spre moartea nebună,
ceea ce n-ai știut niciodată este
că-n mâna mea stângă ți-am pecetluit
o cupolă arzândă de gânduri sihastre,
pentru a mă cunoaște o nouă viață
prin Calea Lactee,
lacrimile mele de femeie te-au cizelat
în cel mai iubit bărbat de pe pământ,
în infinitul mării albastre mi-am ascuns
zâmbetul,
ca să pot să te cânt asiduu, în univers,
uite, chiar din versul acesta firav,
ți-am șlefuit o altfel de nemurire,
cu tine am fost cea mai frumoasă,
dar și cea mai tristă ființă lumească,
am înălțat castele de nisip prin iluzii
de viață atroce,
până când inima mea avea să-ți invoce
nimicnicia,
din scoici de tăceri am adunat perle de patimi,
ca să-mi auzi pașii, când fi-vei singur
pe plaja pustie,
ție ți-am dăruit mantii de stele
într-o aprigă vreme, când tu mă iubeai cu toată
dragostea străbunilor noștri...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre viață sau poezii despre tăcere
Doi
încă în fiecare dintre noi suntem
doi câtă vreme limbajele ne urmează
dar într-o zi despărțirea va fi definitivă
noaptea se va prăbuși într-o mare prăpastie
pentru a lăsa într-un colț neștiut
un al cincilea soare să răsară
adâncimea din afară
se va micșora cu premeditare
în timp ce ochii se vor muta înăuntru
ca o moarte vie în ușorul celeilalte lumi
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre ochi sau poezii despre Soare
Într-o vreme lucrurile mergeau spre rău, dar de o vreme nu mai sunt acele lucruri.
aforism de David Boia (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mai frumos de atât nu l-am văzut niciodată
nici mai tânăr
oare
cum să-i spun
că trec orele astea
să-i spun că nebunia mea se întinde
prin toate șanțurile săpate adânc
tot mai adânc în suflet
și totuși
mai frumos și mai tânăr de atât nu a fost niciodată
oare cum să-i spun
că brațele mele
învelite în tăcerea grea
caută să deschidă alte drumuri
și el
da
el
în ce temniță doarme
pe ce pat
de gânduri negre
și-a pus singurătatea
cum să fac oare
că din carnea și din sângele meu nu va pleca niciodată
că din durerea mea se va naște zilnic
mai frumos
mai tânăr
cu un Dumnezeu în privire
de care am să mă îndrăgostesc la nesfârșit
cum să fac oare
cum
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre singurătate, poezii despre religie sau poezii despre ore
Mai frumos de atât nu l-am văzut niciodată
nici mai tânăr
oare
cum să-i spun
că trec orele astea
să-i spun că nebunia mea se întinde
prin toate șanțurile săpate adânc
tot mai adânc în suflet
și totuși
mai frumos și mai tânăr de atât nu a fost niciodată
oare cum să-i spun
că brațele mele
învelite în tăcerea grea
caută să deschidă alte drumuri
și el
da
el
în ce temniță doarme
pe ce pat
de gânduri negre
și-a pus singurătatea
cum să fac oare
că din carnea și din sângele meu nu va pleca niciodată
că din durerea mea se va naște zilnic
mai frumos
mai tânăr
cu un Dumnezeu în privire
de care am să mă îndrăgostesc la nesfârșit
cum să fac oare
cum
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paris, octombrie, 1936
Dintre toate care-s aici, sunt singurul care pleacă.
Plec de pe-această băncuță, din pantalonii mei,
dintr-o situație-a mea particulară, din acțiunele mele;
din câtimea mea, despicată-n două,
sunt singurul care pleacă.
Pe Champs Elysées, în vreme ce
strania alee-a Lunii face un viraj,
moartea mea se îndepărtează,
iar leagănul mă părăsește
și, înconjurată de întrega lume, singură, de capul ei,
alcătuirea mea umană se întoarce
și-și distribuie umbrele una câte una.
Iar eu mă despart de toate, în vreme ce toate
rămân pentru a îmi crea un alibi:
pantofii mei, ochii lor și șireturile, noroiul de pe ei
și chiar încrețitura de la cotul
cămășii mele cu butoni.
poezie de César Vallejo, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte sau poezii despre Paris
Analizând destinul
În decoru-apus de vreme
Spinii inimii gândesc:
Se poate în lumea asta
Singur să mă părăsesc?
Am fost doi într-o făptură,
Am fost vis, încununare
Și de ziua ta îmi cer
Din necunoscut iertare.
Nu schițez alte răspunsuri,
Nu-mi fac vizite în gând,
Rog poemele să-mi fie
Rătăcirea pe pământ.
Tu ai fost dulce ca versul,
Eu amar cum e pelinul,
În decoru-apus de vreme
Stau analizând destinul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare
Țara mea, nostalgie departe
Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.
Într-o zi voi fi tunet și ploaie.
Într-o zi veți cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...
Cine știe dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar și suspinul.
Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.
Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voința de a ne înălța din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălțările.
Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre patrie, poezii despre lumină sau poezii despre devenire
A fost o vreme
a fost o vreme când aveam trupul frumos
a fost o vreme
când mă pozam pe vârfurile munților -
iarbă sprijinită de genunchiul tău
a fost o vreme când râdeam
stingând lumina de pe tort
mă regăsesc în chipul pietrei
în ochi - fântâni cu apă prea puțină
când uneori de-afară încă vin
în cumpene să-mi scârțâie zefire
sufletul e tăcere de drumuri pustii
penumbra care învăluie buza fântânii
nu mai e sfioasa creatură
închipuită din măduvă dulce
care fuge, se-ascunde
încolăcită în spatele coastelor
prunc pe picioarele mamelor.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre picioare, poezii despre mamă, poezii despre frumusețe sau poezii despre dulciuri
Cetatea reconstruită
Eu sunt ca o cetate pe munți reconstruită,
Acum pot să înfrunt furtuni și vreme rea.
Odată, însă, fost-am ruină părăsită,
Cu ziduri dărâmate și mult noroi în ea.
În jurul meu erau doar garduri sfărâmate
Și ferecate lanțuri la uși mereu aveam,
Ferestrele, de-a rândul, de vânturi erau sparte
Și într-o deznadejde amară mă zbăteam.
Dar într-o zi venit-a cu trudă de departe
Și-n fața-a mele ziduri stricate s-a oprit,
Un Meșter cu priviri atât de întristate
Când a văzut ruina în care m-a găsit.
A luat la rând, cu grijă, odăile cetății
Și ochii plini de milă în lacrimi se scăldau
De cruda-nfățișare - lăcaș pustietății,
De vânturile care în ele șuierau.
În miez de noapte rece, acele negre umbre,
Spăimântător cetatea urlând o bântuiau,
Prin colțuri, pe tavane, pe jos - imagini sumbre,
Prea jalnic în cumplită dezordine-atârnau.
Și Meșterul milos ce sta în fața mea
Avea cu EL aduse atâtea diamante
Și-atâtea lucruri scumpe pe care le avea
Dorea să mi le dea în dar ales pe toate,
Dar cum să mi le-așeze și unde să le pună,
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre meșteri, poezii despre negru, poezii despre miezul nopții sau poezii despre imagine
E liniște ca-n vreme de război
E liniște ca-n vreme de război.
Zac singură-n noapte ca o trădare
și simt intens în carnea mea și-n gând
fiecare sămânță-a ta cum moare,
încercând să reziste tenace, temătoare...
E grea povara-aceasta care tot vine și revine,
povara atâtor morți până când
o sămânță va-înflori în mine.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre perseverență sau poezii despre frică
Erată la țipăt
Haide scrie-o poezie
mâna dreaptă îmi îndemn
tu ești flacăra mea vie
eu sunt trupul tău de lemn
Mâna dreaptă îmi îndemn
hai apucă-mă de chică
și m-aruncă-n flăcări ghem
arde totul într-o clipă
Hai apucă-mă de chică
o tu flacăra mea vie
din cenușă mă ridică
arde-mă în poezie
Mâna dreaptă îmi îndemn
țipă tu eu sunt de lemn
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, citate de Costel Zăgan despre poezie, citate de Costel Zăgan despre mâini, poezii despre lemn sau poezii despre cenușă
La vreme de seară...
La vreme de seară
Când berzele zboară
Primăvara e amară
Între incert și îndoială...
La vreme de seară
Când candela e goală
Pe ușa vieții se strecoară
Stropi invizibili de boală...
La vreme de seară
Când orbii încep să vadă
Nu mai ieșim noi afară,
Credința vor alții să dispară...
La vreme de seară
Când lumea-i bolnavă
Niciunde nu se mai simte
Dor de copii, dor de părinte...
La vreme de seară
Când sirenele țipă mereu
O lumânare stinsă-n ceară
E ruga ultimă spre Dumnezeu!...
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre zbor, poezii despre primăvară, poezii despre medicină sau poezii despre lumânări