Cenușa din viitor
Îmi amintesc, din nou, de ce va fi,
În viitorul dintr-un vis ce-a fost,
Dar l-am trecut în cele fără rost
De care n-am mai vrut, nicicând, a ști.
Și iarăși văd în visul ireal
Un viitor ce poartă amintiri.
Nici azi nu-mi sunt, nici ieri n-au fost trăiri,
Dar sunt acolo-n vis ceva real.
Apar, plutesc un timp în jur, dispar,
Scântei din focul încă neaprins,
Ori fulgi pe care iarna nu i-a nins
Și-așteaptă viitorul când apar.
Sunt amintiri ce nu s-au petrecut
Și așteptări pe care nu le am
Din vremea-n care-n viitor aveam
Un foc rămas cenușă, în trecut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre foc
- poezii despre cenușă
- poezii despre timp
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre ninsoare
Citate similare
Trecut în viitor
E-o pagină din cele ce vor fi
Și nu pot, ce-i acolo, să citesc.
Tu poți citi? E scris că te iubesc?
Nu poți vedea nici peste, doar, o zi?
Ei, lasă, nu-i nimic, citim ce-a fost!
Vezi? E frumos, e-al nostru, bine scris,
Și e adevărat, nu e un vis
Cu întâmplări ce-n viață nu-și au rost.
Am o idee: ce ar fi ca noi,
Din ce s-a scris, din tot ce am trăit,
Să ne alegem doar ce ne-a unit?
Vom retrăi ce-a fost și... mai apoi!
Iubita mea, să scriem, amândoi,
În viitor, trecutul cu noi doi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lectură, poezii despre viață, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre adevăr sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În scrumul dimineții
E vară, dimineață, vreme bună,
de-afară se aude ciripit
și cearta vrăbiilor ce se-adună
pe-asfaltu'-nfierbântat, la cigulit.
Îmi amintesc de unele concerte,
cu ținta, uneori, un "mare-artist",
pe care fete în bărbați experte,
l-ar vrea, dar... merge și-un instrumentist!
Îmi fac, rapid, o cafeluță mică,
și ies cu ea la masa din balcon;
pe-un fir întins, se-așează-o rândunică,
străină în orașul de beton.
E-așa frumoasă, gingașă, timidă,
c-un tril plăcut, cu roșul de sub gât
continuat de-un alb ca de hlamidă
ce de pe umeri i s-a pogorât.
Un flutur alb apare de niciunde
și se așează, sub privirea mea,
pe-o floare, dând să își afunde
în trupul ei, întregă fi'nță-a sa.
E-o lăcomie ce îmi amintește
o vreme-n care, tot așa, și eu,
gustam ce tinerețea prețuiește,
trecând, în palmares, câte-un "trofeu".
Și, dacă mă gândesc puțin mai bine,
sunt amintiri ce, calde, îmi apar
și sunt frumoase, nu mă pot abține
să nu mi le-amintesc... până dispar.
Dar una dintre ele tot revine,
ca o cafea cu gustul prea amar,
iar liniștea și clipele divine
de azi, le tulbură, dar în zadar.
Sunt multe alte amintiri, plăcute,
ce îmi apar în locu-i, de prin fum,
din timpul ce-a trecut pe nevăzute,
lăsându-le, în urma lui, pe drum.
Țigara mea s-a terminat, iar fumul
se-mprăștie, deja, prin amintiri;
tot ce-a rămas, ca-n scrumieră scrumul,
e, parcă, urma ultimei iubiri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre fum, poezii despre dimineață, poezii despre vrăbii, poezii despre viteză, poezii despre tinerețe, poezii despre sfârșit sau poezii despre rândunele
Vis neștiut
O clipă doar și-au întâlnit
privirile fugare,
dar s-au văzut și au zâmbit
în gânduri, cu mirare
și fiecare-n drumul lui
a mers și nu s-a mai gândit
la ochii-albaștri sau căprui
ce i-a privit.
Dar visele au apărut
și, gândurile toate,
s-au îndreptat, tot mai acut,
spre-aceiași ochi și, poate,
spre tot ce-n ei se oglindea,
spre zâmbetul ce le-a plăcut,
spre tot ce ar putea avea
și n-au cerut.
Un timp, se pare, amândoi
s-au întâlnit în visuri
ca amintiri trecute-apoi
în unele înscrisuri
pe care timpul le-a-nvechit,
părând, cu vremea, că cei doi
în vechi povești s-au mai găsit,
cu ei eroi.
În dorul lor ce i-a durut
că nu-și erau aproape,
erau dorințe și-ar fi vrut
o zi, doar, să dezgroape
din cele, toate, câte-au fost,
căci clipa-ceea de-nceput
a căpătat acum un rost
recunoscut.
Au suferit și le-a fost dor,
au vrut să se revadă,
cereau, din ceruri, ajutor
și nu puteau să creadă
că nu se vor vedea nicicând,
dar, într-o zi, un vechi décor
în vis le-a apărut cerând
prezența lor.
Urmarea e de necrezut
căci mersul lor a fost un zbor
spre locul unde s-au văzut,
și-a fost scânteia unui dor
ce se-ntindea spre nesfârșit
și numai întâlnirea lor
să crească-ntruna l-a oprit
c-un lung sărut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre eroism sau poezii despre dorințe
Cafeaua cu vis și fum
Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, și caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele își curmă conturul alungit
și se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
și-apar din nou, ca vis, și totul e permis.
Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopțile târzii
era iraționalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire și tăcere, atât cât ni s-a dat,
și nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.
Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
și fumul de țigară ce urcă... rătăcit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre noapte, poezii despre cafea, poezii despre vestimentație, poezii despre uitare sau poezii despre tristețe
Mâna din vis
Aș vrea să știu pe care parte sunt
în visul cu o apă ce desparte
tărâmurile vii de cele moarte
și drumuri în destinul ce-mi înfrunt.
Nu pot s-aleg și simt că, singur, eu
sunt de o parte, dar și de cealaltă,
în clipa-n care, mâna ce mă saltă,
e cea pe care-o-ntind când mi-e mai greu.
Iar timpul pare,-n vis, un infinit
în care nici nu mor, nici nu trăiesc,
ci doar aștept lumina s-o zăresc.
În viața-n care multe-am împlinit,
e doar un vis prin care mai pășesc
cu mâna-ntinsă, parcă a cerșit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre mâini, poezii despre infinit, poezii despre cerșetorie sau poezii despre apă
* * * (Când viața-mi curge)
Când viața-mi curge
Curge precum un șuvoi
Cum pot să cred că astăzi este ieri?
Că ieri a fost și a trecut
Și toate-au fost
Și nu mai sunt
Acum e zbucium
Tot ce trece-i încă viu
Nu trăiesc din amintiri
Dar amintiri vor fi
Presimt
poezie de Mihaela Cătană (octombrie 2005)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri
În inimi de păduri înlăcrimate
Vă rog acum să nu mă întrebați
de unde știu poveștile uitate
pe crengile de arbori retezați
în inimi de păduri înlăcrimate!
Pe înserate încă se mai zbat
să-și caute copacul care moare
pe marginea tărâmului turbat,
în agonie, după defrișare.
Chiar frunzele căzute mai plutesc
pe vânturi reci care revin din iarnă
cu triste amintiri ce nu-și găsesc
nici locul sfânt pe care să se-aștearnă.
Sunt amintiri uitate în trecut
pe un altar de gânduri încărcate
cu umbre de iubiri care-au pierdut
tot ce-a rămas din clipele ratate.
Aș vrea să le împac dar au plecat,
în zbor întins, sub bolta înstelată,
la marginea tărâmului turbat
unde dispar copacii dintr-odată.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre vânt, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre seară
Privirea ta
Îmi trec prin gânduri pașii, mi-i petrec
de la un gând la altul, zi de zi,
în obiceiul meu de a trăi,
și o voi face pân-o fi să plec.
Mă mai oprește, uneori, un vis,
din mersul printre gânduri, dar plutesc
prin alte lumi și nu, nu mă opresc,
căci sunt, la tot ce-i nou, mereu deschis
și-mi place să te văd acolo-n el,
alături, cu privirile arzând,
iubindu-mă, dansând sau surâzând.
Privirea ta... știi tu, ai tu un fel
de-a mă privi, de-a-mi fi în vis și-n gând
pe care n-aș putea să-l uit nicicând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulturul de vis
Pe aripi de zări, uneori,
sau, poate, pe-un nor călător,
apar, producându-mi fiori,
imagini c-un vultur în zbor.
E-același, puternic și trist,
plutind liniștit pe un cer
pictat ireal de-un artist,
al artei umil mesager.
Își poartă misterul tăcut
și pare un vultur de foc
atunci când, pe cer apărut,
îi face doar Soarelui loc.
Îmi pare din timpuri desprins,
contrast între piatră și lut,
stăpân peste-un cer necuprins
sub care se simte pierdut.
Dar, azi, nu mă las captivat
și, clar, am să-i spun, m-am decis:
-Tu ești doar un gând ce-a scăpat,
ești vultur, dar numai în vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre artă, poezii despre pictură sau poezii despre lut
Nu aruncați trecutul...
Ani mulți s-au adunat în urma mea,
nu fac acum bilanțuri efemere,
dar cred că am lăsat câte ceva
din frământări, din chinuri și durere.
Cărările umblate s-au schimbat,
n-au mai rămas decât în amintire,
dar, Doamne, oare nu ar fi păcat
să ne-aruncăm trecutu-n cimitire?
În viața noastră ce ar mai conta?
dacă-am uita de casa părintească,
sau școala sfântă care ne-nvăța
să ne mândrim cu glia strămoșească.
Ce să mai zic despre părinți și frați?
că am trecut prin viață împreună...
Cum să rămână peste timp uitați?
în suflete sunt zestrea cea mai bună!
De n-ar fi ei, nu am avea trecut,
nici viitor deschis și nici destine!
pribegi prin viața fără de-nceput,
doar slugi am fi prin țările străine!
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre școală, poezii despre superlative sau poezii despre suflet
Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent și viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Așa am fost în viață și așa sunt acum.
Ana Aslan în ziarul "Adevărul"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre viitor, citate despre trecut, citate despre prezent sau citate despre ajutor
Amintiri despre viitor
Îmi amintesc cu exaltare,
Ca orice alți pensionari,
De fericiții ani în care,
Eram cândva și noi școlari,
Când ne spunea cu pasiune,
În clasă, profa, zi de zi,
Că pentru-a noastră națiune,
Și-al țării viitor vom fi!
Prin anii de liceu, apoi,
O altă frază auzeam,
Că, viitorul suntem noi,
Și-atât de mult ce ne mândream...
La facultate-am fost deja
Convinși, din ce ni s-a predat,
Că, viitoru-l vom schimba
Cum nici nu ne-am imaginat,
Și l-am schimbat, e-adevărat,
Atât de mult, de necrezut...
Copiilor nu le-am lăsat
Nimic să aibă de făcut!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre pensie, poezii despre națiuni, poezii despre liceu sau poezii despre imaginație
Imagini
Îmi bate iarăși ploaia-n geam
Cu stropi mărunți și amintiri
Din vremea când copil eram
Din vremea primelor iubiri.
Imagini tăcute în față mi-apar
Și inima îmi plânge de bucurie
Aș vrea să ating al ploii sfânt dar,
Dar ne desparte o veșnicie.
Anii au trecut și zadarnic încerc
Printre stropii de ploaie s-alerg;
Să mă întorc la ce-a fost demult,
La anii de vis ce-au trecut.
Anii s-au dus, dar în inima mea
Un loc pe vecie le voi păstra,
Și-n seri când ploaia iar va veni
Cu drag de ei îmi voi aminti.
poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre prima iubire
De vis n-ar fi
Îi spune vis
la o poveste fără sens,
ca un crâmpei
dintr-un ochean
cu sticle colorate, sparte,
un fel de real interzis,
sau un condens
din tot ce-am petrecut printre ai mei,
cu toții figuranți pe un ecran,
apropiați, ce la trezire sunt deja departe
ca într-un soi de paradis
pierduți, lăsându-mă cu mintea plină de idei...
Vis i se spune
și la ce-ai dori
să se-mplinească,
ceva mai mult decât ai crede,
un soi de imposibilitate,
la care fără rațiune
-pân-a muri-
tot crezi că s-ar putea s-deverească,
dar nu se vede
din opacitate
sau inacțiune...
O pierdere, de timp, prostească!
Vis poți să-i spui
la o-ncercare
metafizică
de a da sens unei excreții
de prea mult, de resetare
de-o mâzgă cenușie
în care nu mai poți să pui
nicio interpretare
și-i cauți o-nțelegere empirică
la ce se va petrece-n cursul vieții;
un fel de pseudo, parapsihologie,
o alienare...
Îi spune vis
pentru că nu s-explică
nici haosul
-mai mult decât hazard-
nici fuga
din senzația de frică,
când vrei s-alergi
și nu poți avansa
și zbori fără permis
și trăiești holocaustul
în care ruga
nu ți-e împlinită... mori,
afli ce nici n-ai cunoscut;
figuri și locuri inedite
ce nu fac parte din... văzut,
și făr-a vrea, în zori
le ștergi
ca pe ispite!
Vis de n-ar fi
n-am fi capabili de imagini
și nu numai color,
nici în alb-negru,
ca și cum n-am putea vorbi
căci gur-ar fi doar gaura cu margini
iar inim-ar fi un motor
care oricât e de integru
noaptea sau zilnic s-ar opri,
cum cartea fără pagini...
Am fi trăit făr-a ne ști, într-un abis de negru...
Ne-am prăvăli fără repere-ntr-un plictis,
... S-ar spune că în fapt real, n-am fost decât un vis...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre vorbire, poezii despre rai sau poezii despre prăpăstii
Am fost surprins de folosirea abuzivă a cuvântului evoluție. Eu nu evoluez, eu sunt. Nu există, în artă, nici trecut, nici viitor. Arta care nu este în prezent, nu va fi nici în viitor.
Pablo Picasso în discuție cu Marius de Zayas (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre evoluție, citate despre artă, citate de Pablo Picasso despre artă, citate despre existență, citate de Pablo Picasso despre existență sau citate despre cuvinte
Azi nu sunt
Azi nu sunt, nici ieri n-am fost,
Și nici nu cred că voi mai fi
Într-o lume fără rost
În zadar aștept să vii.
În zadar se sparge luna
De obrazu-mi singuratic
Desenând în mine urma
Chipului tău pal, noptatic.
Azi nu sunt. Nu mai contează
Ce am vrut cândva să fiu
Azi nu sunt. Moartea-mi durează
Doar atât cât încă scriu.
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate
Nu-mi puteam face un viitor făurindu-mă din toate piesele sparte pe care le aveam, ca sabia lui Siegfried din poveste. Viitorul era o ceață albă în care puteam să dispar nesemnalată de înfloriturile albastre și aurii de tafta foșnitoare. Nu era nici o mamă care să mă ghideze.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mamă, citate despre albastru sau citate despre alb
Cenușă
Am avut un drum plin de cristale
Ce ne-aparținea de pas cu pas,
Însă rezultând mândriei tale
Din cristal, cenușă a rămas.
Azi boabe de cenușă și nisip,
Călcate-n veci de-ntreaga omenire...
Se mișcă-n vânt, îmi cad apoi pe chip...
Înmormântându-mi fața-n amintire.
Și iar te văd si azi ca-n alte dăți
Aievea îmi apari din nou la ușă,
Nu încetezi nicicum să mi te-arăți
Reapărând din boabe de cenușă.
Focu-a murit demult, tocmai pe când
Zăceam simțind în inimă nisipul,
Când m-ai lăsat în urma ta plângând
Și-ai plecat de unde nu-ți văd chipul.
Ai fost un vis ce l-am avut în cale,
Un vis ce îmi revine-n nopți la ușă,
Dar drumul nostru vise de cristale
S-a prefăcut în lacrimi și-n cenușă...
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre mândrie sau poezii despre inimă
La ceas de seară
La ceas de seară gândurile-mi fură
Și liniștea și clipa de tăcere...
Le simt precum un strop de cianură
Ascuns azi într-un fagure de miere...
Îmi amintesc copila de-altădată
Cu părul negru, lung și ondulat,
Cu zâmbet cast și ochi de ciocolată.
Dar timpul a trecut... Te-ai depărtat!
Îmi amintesc cum mă strângeai de mână.
Zburam spre stele și spre adevăr...
Azi timpul amintirile-mi sugrumă
Și de acel trecut îmi este dor.
Da, timpul a trecut. Ai fost mireasă...
Te-a dus un june mândru la altar.
Ce tânără ai fost și ce frumoasă!
Ne-am întâlnit pe drumul vieții iar...
Și viața ta a fost un câmp cu grâne.
Timpul s-a-ntors în palma noastră iar
Și nu-mi mai amintesc nici cum nume
Ne-am revăzut pe-al timpului altar.
Din cerul desfăcut ca o fântână,
Culegem astăzi, iarăși, amintiri.
Tu ești de-acum pe sufletu-ți stăpână,
Iar eu, oh, eu am lacrimi în priviri.
S-a strâns în noi, gol după gol, uitarea.
Din noi, mereu, tăceri s-au adăpat.
Ne este ca un haos depărtarea
Și ce străin ni-i drumul... Ce păcat!
N-avem fotografii, dar ne rămâne
Doar gândul bun trimis spre Dumnezeu
Și timpul petrecut în astă lume -
Un gol imens prins între tu și eu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură
Bilanț
Când mă gândesc la tot ce am făcut
în anii ăștia care au trecut,
văd că au fost destule, dar nu tot,
iar ce-am mai vrut să fac, n-am să mai pot.
Sunt, totuși, mulțumit, nu mă agit:
bilanțul meu nu-i rău, dar... în sfârșit! -
căci, dacă asta mi-o fi fost menirea,
atunci mi-am împlinit neîmplinirea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire