Noapte fără priviri
În jurul pleoapelor tale
Ploaia a semănat lacrimi,
Mă cauți în herghelii de ramuri,
Dar gura ta este cuprinsă de secetă,
Mă alinți cu săruturi, dar întunecarea
Le deschide poarta și ele se pierd în neant...
Nu privi în urmă cum se scurge
Lava cuvintelor!
Ea este mai dulce ca mierea
Și mai pustiitoare ca deșertul din visele mele...
Alungă tăcerea din taina ce mă ține
Prizonieră, în gânduri la tine!
Ti-a dăruit toamna aromă de gutui
Ia eu sunt frunza amară, rostogolindu-se
Ca un vârtej de sentimente, la picioarele tele.
îmbrățișezi vântul
Și pașii mei aleargă spre plus infinit,
Căutând iubirea ca mijloc de comunicare.
Deschide larg ochii și privește în zare!
Alungă întunericul din sufletull tău!
Te aștept în oglinda ce desparte cele două universuri.
Este un gol între noi,
Apoi... tu... și eu...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Deschide ochii larg
Deschide ochii larg, corăbii se scufundă,
Din viața asta fadă mai trece o secundă,
Pe treptele mirării coboară o himeră,
Rămâne, în adâncuri, de-a pururi prizonieră.
Deschide ochii larg, e liniște pe mare,
Doar valuri rătăcite se zbat cu disperare,
Să nu le-nghită calmul umilei consternări,
Când ochii mei albaștri sunt ale tale zări.
Deschide ochii larg, privirea să-ți ajungă
La zări de veșnicie - nu este cale lungă -
Și roagă-te la cer să plouă cu memorii,
Pe care să le-adune în versuri autorii.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre timp, poezii despre secunde, poezii despre poezie, poezii despre marină sau poezii despre amintiri
Îngeri în suflet
Ți-am plantat îngeri în suflet
Și taina am învelit-o-n lumină.
Mi-au crescut muguri de stele pe trup
Și am udat cu lacrimi frumusețea gândului tău...
Nu voiam să se ofilească.
Clipele îmi vor lumina drumul spre tine, același drum pe care,
Pe ingura bancă din univers,
A poposit sărutul sufletelor noastre.
Oprește-te!
Îmi doresc să te pot ajunge
Până ce nu vei ajunge la linia ce face diferența dintre două universuri...
Dar știu că depinde
De timpul dintre noi și de tine.
Te iubesc!
Ceasul s-a oprit să soarbă
Din mierea cuvintelor mele.
Te iubesc!
Ascultă tăcerea!
Ecoul ei vorbește despre mine...
Auzi?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre îngeri, poezii despre vorbire sau poezii despre stele
Evadare
Tăcerile evadează din spasmele
Cuvintelor nerostite...
Un vulcan erupând
În toamna unui oraș fumegând.
Trenul uitării s-a oprit
Între cer și pământ.
S-a spart cochilia gândului
De tristețea mormântului.
Viața este o groapă comună
În care sunt aruncate de-a valma
Lacrimi și sentimente.
Vântul spulberă gudronul și cianura
Depusă pe cearșaful de opiu.
Suntem ultimul cadavru
Respirând noaptea.
Altarul tăcerii este pregătit...
Un pas spre plus infinit...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri sau poezii despre oraș
Vântul (cu dedicație maestrului Mircea Suchici)
Se zbuciumă vântul
Ca un arcuș pe coardele cerului...
Pe partitură aleargă litere negre,
Pe drumuri de fulgere...
Nici curcubeul nu-și mai plimbă culorile
Pe aleile pe care
Praful de stele și-a lăsat aurul...
O lacrimă a pătruns în lemnul uscat al viorii,
Un contrabas alungă tăcerea
Și din orchestră,
Doar zumzetul ploii
Coboară peste sufletul nostru
Să-i lumineze întunecarea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre plimbare, poezii despre negru sau poezii despre lemn
Toamna din ochii mei
Se-ntoarce toamna-n ochii mei... și plouă...
Plouă cu lacrimi mari de chihlimbar.
Sunt ploi de frunze și sunt ploi de stele
Și nuca mai mustește gust amar.
Trosnesc în sobă ramuri frânte-n două...
Miroase a gutui și-a pâine coaptă,
E haina lumii plină de rugină,
Iar viața parcă-i mult mai degradată.
Din tălpi cresc râuri lungi de ne-cuvinte...
Și-n noi, adânc e-o toamnă de tăcere.
Mi-au mai rămas aducerile-aminte
Și-a vântului supusă mângâiere.
Ne înfioară lumea în schimbare,
Ne înfioară teama de a fi...
Îmbătrânim în ton cu anotimpul,
Stingheri și triști, pe băncile pustii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre schimbare
De ce te-ascunzi?
De ce te-ascunzi? În frunze și în lacrimi
Te regăsesc... Și-n fiecare ceas.
Iubirea ta, privirea ta și marea
Din ochii tăi, e tot ce mi-a rămas.
O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat ești. Și vei fii...
Vei fii mereu o dulce adiere,
Lumină și căldură, pace, zi.
Furtună ești când valul se răzbună
Și risipindu-se, se-ntoarce-n mare.
Din alge împletitu-ți-am cunună
Și-am strâns în noapte perlele din mare...
Te-aștept să vii! Calea poate-i prea lungă,
Ori soarele la tine n-a ajuns.
Oh, eu te voi purta mereu în suflet,
Privirea ta iubite m-a sedus!
Doar eu sunt Sfinxul tău săpat în stâncă,
Prin labirintlu vieții de-ai să treci,
Mă vei vedea. Tăcerea mă alungă,
Mi-s umbrele de jar, tâmplele reci...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre stânci, poezii despre seducție, poezii despre perle sau poezii despre pace
Liniștea mea
Liniștea mea este un cordon de lacrimi și suferințe...
Cețurile îmi acoperă nemurirea
Cu frunze de salcie și cu tăcerea privirii tale.
Dacă ți-aș prelungi iubirea spre plus infinit,
Te-aș cunoaște cu adevărat în inima mea.
Te-aș sorbi prin curgerea sângelui meu.
Rubinie ca un apus...
Dar umbrele visului tău
Lenevesc în palma mea cafenie.
Nopțile cu aromă de cafea
Mi-au împrumutat zbuciumul...
De acum ești semnul de întrebare
Răsturnat de cutremurul sentimentelor.
Nu fugi!
Faci aprte din mine...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre suferință, poezii despre noapte, poezii despre lene, poezii despre inimă sau poezii despre infinit
Poeme de toamnă
Poeme de brumă
Pe-a timpului humă
Poeme de vise și vers,
Gutui parfumate
De toamnă brumate
Din rod de lumină-am cules.
Frunze de jar...
O toamnă-amnar,
O toamnă, adesea, cu ploi,
Etern parfumată,
În gri colorată
Se scurge, se scurge în noi...
E toamnă de-acum,
Durere și fum,
Purtând și tristeți și tăceri,
E toamna din noi
Când desculți, amândoi,
Căutăm amintirea de ieri.
Poeme de toamnă
Mereu mai amară,
Bătrâni reumatici și goi,
E toamna în care
Se plânge, se moare
Copacii sunt triști și sunt goi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre plâns
Căci, în cele din urmă, ce este omul în natură? Un neant, în ceea ce privește infinitul, un tot în ceea ce privește neantul, mijlocul dintre totul și nimic. Este în mod infinit îndepărtat de cele două extremități, dar ființa sa nu se află la o distanță mai mică de neantul din care se trage decât de infinitul în care este înghițit.
Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre infinit, citate de Blaise Pascal despre infinit, citate despre natură sau citate de Blaise Pascal despre natură
Deschide ochii iubito
Deschide ochii iubito.
Și uită-te în ochii mei cât sunt de triști,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Și privește părul meu,
Alb ca neaua care se așterne pe câmpii.
Tu ești ca soarele care răsare
În zorii dimineții azurii.
Deschideți sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu ești lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Și privește brațele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ți cuprindă trupul,
Frumos și ca lacrima de curat.
Deschideți palmele iubito și ține inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote și ea.
poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre păr sau poezii despre frumusețe
Glossă pentru el și ea
Ești plaja ce mă arde când val mă pierd, în mare,
Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii,
Reflux ți reverie ascunsă-n depărtare,
Pierdut în risipirea din care nu mai vii.
Sunt clopotul tacerii-n ecouri de lumină,
Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătușind,
Ești umbra ce mă strânge! Atât ești de divină
Că îmi doresc o viață să ne trezim iubind.
Ești plaja ce mă arde când val mă pierd în mare
Și talpa-ades mă strânge sub sărutarea ta,
Din valurile mării eu ți-aș clădi palate,
Apoi tăcut m-aș pierde în unduiri de stea.
M-aș avânta spre ceruri să nu mă poată-ajunge,
De vis și mântuire, nici stânci însângerate,
Să nu-mi mai vezi durerea, nici lacrima ce plânge...
Ecoul lor se pierde în lumi îndepărtate...
Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii
Și mă întreb, iubito, de ce, de unde vii.
Dar nimeni nu-mi răspunde, născută ești chemare,
Iar eu sunt clipa vieții de vis și alinare.
Oceanul meu iubito, te cheamă să-ntregești
Crenelurile vieții... Povești împărătești
Îți stau îngenunchiate. La fel îți stau și eu.
Din sfânta-mpărăție, te voi chema mereu.
Reflux și reverie, ascunsă-n departare...
Doar luna mai veghează întunecata zare.
Am adormit cu tâmpla de tâmpla ta lipită
Să-mi fi și-n noaptea asta sălbatică iubită.
Să alergăm prin vise, desculți, cu noaptea-n plete
Ca-n lanțuri de lumină, chemările ardente,
Să lege veșnicia la margine de zi,
Și încă-o veșnicie să ne putem iubi.
Pierdut în risipirea din care nu mai vii,
Să-mi fie brațul fulger, să-ți pot înlănțui
Cu ochiul gol de tine, mătăsuri moi de stele,
Țesându-ți giulgi de aur, iubirea vieții mele.
Pe umeri universuri de tainice săruturi,
Să-ți pun ofrandă încă, cea fără de-nceputuri...
În râuri veșnicia să curgă peste noi,
Ochii să nu-mi mai fie spre ziuă-atât de goi.
Sunt clopotul tăcerii-n ecouri de lumină,
Te caut, te tot caut și plaja mi-i virgină.
Îmi spală-nsângerarea o lacrimă de mare,
Iar tu te pierzi iubito, te pierzi, te pierzi în zare!
Trec tălpi ades grăbite și timpul se oprește,
Amară suferință în mine-nmugurește.
Înaintează valuri spre nefireasca vină
De-a te iubi o viață, fecioară de lumină.
Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătușând,
Fior străin de mare, cu marea fredonând
Aceeași melodie un clopot, o chemare,
Un gând care te-așteaptă să reapari în zare.
Nu-ți cer decât o șansă, un sângeriu apus,
Sărutul pentru care, luceafăr, m-am ascuns
Mânat de gelozie, în abanos de noapte,
Iar azi ți-adorm în gânduri, un colier de șoapte.
Ești umbra ce mă strânge... Atât ești de divină
Că-n flori de chiparoase te-aș înveli, regină.
Pe coapsele ca neaua ți-aș presăra cuvinte
Și rozele le-aș pune în lacrimi și-n cuvinte,
Ca lumea să-nflorească sub ochii mei de stele
Ți-aș da întru mărire alese giuvaere.
Ți-aș da o-ntreagă lume, câmpii și munți și ape,
Să te mai am, iubito, atâta de aproape.
Că îmi doresc o viață să ne trezim iubind,
Stii tot mai des, iubito! Mi-e gândul suferind.
Sub talpa-ți sidefie, mătăsuri de lumină
Se-ntind să te cuprindă... Sunt îngeri ce din tină
Au renăscut iubito. Tu nu-i privești, ți-e teamă
Și în apusuri stranii te pierzi, iubită doamnă.
Mai lasă-te în valuri sub lacrimă de mare,
Privește depărtare și vezi ce mult mă doare!
Că îmi doresc o viață să ne trezim iubind,
Tu umbra ce mă strânge, atât ești de divină.
Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătușând,
Sunt clopotul tăcerii-n ecouri de lumină.
Pierdut în risipirea din care nu mai vii,
Reflux și reverie, atâta-ndepărtare,
Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii,
Ești plaja ce mă arde când val mă pierd în mare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre virginitate
Călătoria îngerilor
Mă poartă îngerii pe pletele cerului
Și brățări de lumini îmi alunecă la tâmplele răsărite
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt
Sorb din fântână cunoașterii
Și zidesc cu mine altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea și întunecarea, mamă
Spre a-ți purta brațele, să ne zidim împreună
Să fim cuptorul încins în viață și dincolo de ea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre mamă, poezii despre durere sau poezii despre cunoaștere
Surâs de tăcere
Tăcerea veghează precum un Sfinx
Copac cu ramuri reumatice, distorsionate,
În drumul spre moarte...
Simbolic, îi spunem singurătate.
Mustește în el atâta durere!
E drumul ce duce spre necunoscut,
Un drum abia început.
Se scutură frunzele cu aromă de lacrimi...
Cenușa de pe frunte se rătăcește
În pliurile adâncite-ale vieții.
Oh, om, poposește!
Privește și nu te mira
De trecerea ta!
Scutură amintirea și hrănește cu ea
Privirea-ți înfometată de lumina divină!
Din carnea ultimei stele fă pat
Pe care să-ți întinzi gândul!
Te cheamă pământul!
Aprinde o torță din sufletul tău
Și arde lutul stricat
Din care te-ai întrupat.
Liber spre cer sufletul tău va zbura...
Transcendent...
Nu te sfii!
Moartea este un surâs al tăcerii,
Tu știi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre început, poezii despre zbor sau poezii despre singurătate
Pentru cei mai buni părinți
Vezi?! Te simt în grădină... Urma pașilor tăi
Îmi alungă durerea de a fi prea departe...
Sunt aici lacrimi multe, sunt tristeți și nevoi,
Iar în mine se-ascunde, veșnic, teama de noapte.
Vin cu lacrimi spre tine... Pe copac, scrijelit,
Anii tăi, în brățări, strălucesc de lumină...
Stau pe scaun plângând și m-ascund în zenit
Și te caut în lume printre strângeri de mână.
Parcă văd printre lacrimi, oh, imaginea ta...
Printre jerbe de stele îți văd zâmbetul cast,
O, tăicuțule drag, ești în inima mea...
Este tot ce în gânduri, zi de zi mi-a rămas.
Ești un gol risipit, lacrimând... și stingher...
Tu, tăicuțule drag, ești atât de departe...
Umbra chipului tău mă așteaptă în prag
Și hotarul vieții pentru-un timp ne desparte.
Ești o geană de vis... un apus... Răsărit
Altei lumi de lumini, strălucind de chemare...
Ești cu mama mereu... ești așa fericit,
Însă liniștea voastră azi în suflet mă doare.
Aș pluti către voi... Pașii mei construiesc
Piramide de fapte... Dar prezentul mă cheamă.
Doar pe ei îi mai am... Și pe voi vă iubesc
Și vă caut în gânduri, dragii mei tată, mamă!
Îmi lipsiți repetat... Pentru voi m-am născut...
Drumul meu pentru voi a avut strălucire...
Cum era și firesc, într-o zi v-am pierdut,
Dar vă am ca un vis în aceeași iubire.
Mulțumesc, tatăl meu! Cât de mult v-am iubit!
Mulțumesc, mama mea! Mama mea minunată!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc înzecit!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc, mamă, tată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre zâmbet
Furtuna
De ce te-ascunzi? În frunze și în lacrimi
Te regăsesc și-n fiecare ceas
Iubirea ta, privirea ta și marea
Din ochii tăi de-acum, mi-a mai rămas
O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat ești și vei fi
Vei fi mereu o dulce adiere,
Lumină și căldură, pace, zi...
Furtună ești când valul se răzbună
Și risipindu-se se-ntoarce-n mare
Din alge împletindu-ți-am cunună
Și-am strâns în noapte perlele din mare.
Te-aștept să vii. Calea poate-i prea lungă
Sau soarele la tine n-a ajuns...
Dar eu sunt Sfinxul tău în suflet
Chiar dacă printre stele ai apus.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip
Noaptea din jur
În noaptea din jurul meu
Degetele îmi sunt lumină.
Îmi sorb sentimentele
Ca pe o cană de cafea cu aromă
De ciocolată.
Neuronii se întind
Ca niște melci lipicioși
Cu sparte cochilii.
Îi simt cum trec prin porii sufletului meu,
Le aud ecoul sentimentelor
În labirintul în care
Culorile se îmbrățișează.
Acolo îmi caut liniștea,
Acolo este ghidul inimii mele.
Îngerii au plantat fulgi albi
Pe brațele mele.
Nu-mi mai trebuiesc globii oculari!
Sunt oar cercuri care se rotesc
În jurul unui punct.
Oh, orb, alunec în lumină
Și dispersez întunericul,
Modelez iubirea
Și devin înger...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni
Voci... gânduri
Voci străbătând întunericul sumbru
Mă cheamă în adâncurile neștiute
Dar unde?
Vântul suspină, ploaia mă ceartă
Nu-i nimeni în lume, în gând să m-asculte
Vreodată...
Printre gene albastre un vis se strecoară
Și-alerg după el, în mister,...
Giuavaer
De lacrimi și gânduri, pe-ntinsele rânduri
Îl pierd printre degete fragede,
Obosite de ger.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre ger, poezii despre degete sau poezii despre ceartă
Oh, soarele...
Soarele s-a ascuns în spatele dealului,
Sub sprânceana căruia stă ascunsă casa bunicii.
Acolo îmi petrceam verile.
Sub nucul bătrân,
Scârciumul veghează amintiri
Cu aromă de copilărie.
Libelulele dansează pe cerul turcoaz,
Ori călugărițe forfecheaz ă frunza porumbului.
Scârțâie cumpăna fântânii,
Măcinată de neliniști și singurătate.
Este singură pe drumul spre moarte...
Când dorul ămi ferecă pașii
Întorc privirea-napoi
Și îi limpezesc taina ce s-a deschis ca o poartă,
Îmbogățind universul.
Să-mi lăsați deschisă ușa
Spre poarta neuitatelor amintiri!
Nu vreau să le pierd!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre sprâncene, poezii despre frunze, poezii despre dor, poezii despre dans, poezii despre copilărie sau poezii despre bătrânețe
Adăpost
Pleoapele mele sunt adăpost
Ciutelor ce vin să se adape
Din lacrimile mele,
Din izvorul cuvintelor nedestăinuite,
Dintr-un suflet nespovedit...
E trist...
Înnouratul cer
Se crapă precum o pâine
Din făină de mei...
Plâng ochii mei...
Zăbrele de gene rup lumea în două.
Lumânări solare ard
Pe vârfuri de brad.
Suflete cad
Sângerânde și plânse
Îngenunche sfârtecate de lănci de priviri,
Sub frunze ascunse...
Sentimentele ard...
Mătasea lor alunecă printre ramuri
Și frunze ruginite și foșnitoare...
Explozie de culoare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre lumânări, poezii despre cuvinte sau poezii despre crengi
Fiece clipă
Fiece clipă este un drum spre plus infinit.
Lanțuri grele ferecă timpul...
Timpul nu s-a sfârșit.
Dar lunecă vag
Sub al vieții catarg.
Orele s-au topit, nu mai știm cum arată.
Sunt tăceri în noi și pe hartă...
Se aude doar tic-tac-ul absurd
Prins ca între două felii de pâine,
Între cer și pământ,
Între azi și-ntre mâine.
Minutarul este o linie frântă,
Iar ceasul o radiografie 3D
Ce ne-a încorsetat visele.
Mi-am pus ochiul drept în cătușe.
Și când gândul bate la ușă,
Mă îmbrac în cămașa de noapte
Și plec mai departe...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sfârșit sau poezii despre radiologie