Ca salcia

Prin sălcii vântul se frământă,
La nesfârşit fixându-şi straiul,
Ca fata, ce de mijloc frântă,
Işi bate rufele cu maiul.

Deposedat, se-mpleticeşte
In propria-i intimitate,
Ca fata ce, livid, roşeşte,
C-o prinzi cu poale suflecate.

Ca salcia ce nu mai scapă
De vânt, prin vânturi despletită
E fata, pân’ la brâu în apă,
Ce te atrage în ispită.

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata moşneagului la deal, fata moşneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuieţul în spate la moară, ea, în sfârşit, în toate părţile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-şi mai strângea picioarele; dintr-o parte venea şi-n alta se ducea. Ş-apoi baba şi cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare şi nemulţumitoare erau. Pentru babă, fata moşneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei — busuioc de pus la icoane.

Ion Creangă în Fata babei şi fata moşneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata mea pe patru roţi

Cu maşina, azi, mă plimb
Şi la viteze tot schimb...
Bag a treia, bag a patra
Şi-uite cum mă duce fata!

Fata mea pe patru roţi,
Du-mă, du-mă cât mai poţi,
Merg ca melcul, merg ca vântul,
Numa să nu-mi calc cuvântul!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata unchiaşului îşi luă ziua bună, plecă cu cutia la supţioară şi, întorcându-se pe la cuptor, căpătă o azimă caldă, şi trecând pe la puţ, bău apă rece de se răcori; iară când ajuse la grădină, mâncă poame coapte. Fata ajunse acasă şi găsi pe tată-său zdrobit la inimă de mâhnire; îi spuse tot ce a făcut şi deschise cutia. Dar ce să vază înăuntru? Mărgăritare, pietre nestemate, mărgele, ie numai cu fluturi de aur şi catrenţe de mătase. Baba şi fiică-sa pizmuia pe fata moşului; iară lui îi creştea inima de bucurie. Baba trimise şi ea pe fie-sa, să facă ce făcuse fata unchiaşului. Se duse, se duse şi fata babei...

Petre Ispirescu în Fata moşului cea cuminte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata popii cea modernă

Pe-un părinte cu potcap,
Îl vezi mereu plângându-şi jalea
Că-şi face fata lui de cap
Şi, mai ales,... de alte alea.

epigramă de Ion Diviza din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare", Premiul 1 (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescenţa

Vînd dumbrăvi şi optsprezece ani
Stradă cu salcîmi şi cu castani
Primăvară-n balta renăscută,
Zile ce amintirea le sărută.

R. Pe nisipul plajelor de aur
Soarele ne-a întins cununi de laur
Fata mea de Dunăre şi şoapte
Fata mea cu păr de miazănoapte.

Fată, mijloc de viorică
Unde-i casa noastră de latină
Mîzgălită printre ablative
Cu distihuri şchioape şi naive.

Se arcuiau prin sălcii catedrale
Luntrea noastră se pierdea agale
Într-o ţară de tăcere şi stuh
Gîndul dispăru şi din văzduh.

Sărutarea noastră caldă şi invoaltă
Avea gustul merelor de baltă
Dulce, sângerată şi amăruie
Ani au fost ce din străfunduri suie.

Nu, acestea nu se pot uita uşor
Niciodată nu se sting, nu mai mor
Hei, dumbrăvi de vise şi castani
Vînt, nisip şi optsprezece anï.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce se duse fata împăratului cu dădacă-sa, îşi căută şi el mielele şi se duse şi el într-ale sale. Până aci, cântase el nu cântase; dară după asta îşi puse şi el puterile şi zicea din fluier nişte doine de te adormea. Văzând dădaca că fetei îi plăcea prea mult să asculte la fluier, nu zise nimănui nimic, dară se feri de a mai veni cu fata pe acolo. Ciobănaşul, un flăcăiandru chipeş şi tras ca pân inel, daca văzu că nu mai vine fata pe acolo, îşi luă şi el lumea în cap, şi se duse în altă parte, la un oraş, de se băgă argat la vite. Împăratul şi împărăteasa se topea după fata lor, văzând-o că de ce merge se face mai frumoasă şi mai cu minte.

Petre Ispirescu în Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Ai trecut prin toata viata
fara sa iubesti o fata
fara sa ii simti dulceata
nici macar, macar o data.

Print puteai tu sa fi fost
sa nu vezi prin tot ce ai
aur, bani dar fara rost
cu cine le imparteai?

De nu aflu ce-i iubirea
am sa gust si voi gasi
ca in viata fericirea
e oriunde ai pasi.

Am vazut prin chip de raza
si prin pas de dulce fata
ca iubirea-i ca o fraza
ce ramane ne-ncheiata.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fata...

Sunt fata de pe splaiul de Turnu Măgurele,
Cu plete lungi şi negre rostogolind inele
Peste rochiţe albe, din flori şi vişinele...
Cu ochi mari cât iubirea de Turnu Măgurele!

Sunt fata de pe digul de Turnu Măgurele...
Şi-n portul cu tot visul copilăriei mele,
Trimis-am către lume-n bărcuţe mititele,
Zâmbete largi cât cerul de Turnu Măgurele!

Sunt fata de pe grindul de Turnu Măgurele...
Iubirea-mi e Danubiul cu cerul plin de stele,
Cu anotimpuri blânde, când eu străbat prin ele,
Că-n piept inima-mi bate cât Turnu Măgurele!

De-aş căuta iar poarta destinului spre stele,
Aş vrea-o-aici pe cheiul cu blânde vălurele...
Londra, Paris, Viena, New York îmi sunt zăbrele,
Căci dorul meu e tihna de Turnu Măgurele!

poezie de Iulia Mirancea (27 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata, subţiratică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar strânsă tare la mijloc şi cu o mare coleretă de dantelă pe umeri, îi întinse cu francheţe un braţ gol şi delicat.

citat celebru din romanul Enigma Otiliei, 1 de George Călinescu (1938)
Adăugat de Negroiu Letiţia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ne face iluzii, în cele mai multe cazuri fata babei ajunge divă, iar fata moşului la munca de jos.

aforism de David Boia (21 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna dimineata

Buna dimineata soare,
M-am trezit sa te-ntalnesc,
Sa te preschimb intr-o floare,
Pentru fata ce-o iubesc.

Buna dimineata vie,
Vreau sa-mi cresti un bob de fraga,
Vin sa-l fac ca prin magie,
Pentru fata ce mi-e draga.

Buna dimineata viata,
Fa iubirea mea sa sune,
Ca un cantec ce se-nalta,
Pentru fata care-mi spune,
Ca ar vrea sa-mi fie soata,
Si sa poarte al meu nume.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i fata?

Într-o bună zi-n grădină
A intrat, cam decoltată,
Cu pas gingaş de felină
O încântătoare fată.

Pe unde calcă răsar flori
Şi saltă-n zbor mici fluturaşi;
La semnul ei apar cocori
Şi crapă-n ramuri muguri graşi.

Cine-i fata zâmbitoare
Care-n urmă-n iarba rară
Ghiocei şi lăcrămioare
Lasă peste tot pe-afară?

Cucul, ce prin văi se-ascunde
Şi se culcă-n crânguri seara,
Mă strigă: - Îţi voi răspunde!
Fata asta-i Primăvara!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata moşului poate deveni babă, dar fata babei niciodată moş.

aforism de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele plânge

S-a dat deşteptarea
e Învierea de la miezul sortii
pâine si sânge pe caldarâm
eroii-si cer dreptate-n fata morţii

stam de peste dous'cinci de ani ca prostii
escu rânjeşte morbid
nu renunţam, suntem încă in fata portii
aliniati in fata plutonului de... partid

aproape se-aude gongul judecaţii
catusele zăngăne a lacrimi
in sange cresc maci pe eşafodul dreptăţii
mormintele urla, pământul se rupe de patimi

se-aude in fundalul memoriei "Jos escu"
prin ceata vad bate si răngi înmuiate in sânge
copii ce-au luptat sa scape de celălalt escu
mor răpuşi de monştri din grota, Romania plânge

judecata-i aproape, memoria plânge cu sânge
printre morminte dreptatea îşi face drum înainte
călăi nu scapă, poporul in strada se strânge
– da, Doamne răspuns la a mea rugăminte!

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Versuri prozaice (25 octombrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata moşului a fost numai una, dar ca fata babei au apărut fără număr.

aforism de David Boia (27 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata

fata mergea pe nisip
fata mergea pe ape
fata mergea pe cer

ea păşea pe unde
nu era drum făcut
nici de oameni,
nici de peşti,
nici de păsări.

uneori mai întâlnea
câte un înger
care se mira că ea
e pe acolo fără să aibă aripi.

dar ea păşea stârnind timpul
să se mişte în forma vietăţilor
concentrice gândului ei.

şi aerul se pornea să călătorească
împreună cu ea mai ales
de dragul rochiei de culoare roşie
cu care era îmbrăcată pe dinăuntru
şi pe dinafară.

ia te uită cum vântul
duce petice din veşmântu-i
pe toate planetele unde
acum trandafirii sunt roşii.

ssst! să nu spui nimic!
tu... doar culege-le mireasma
şi-apoi păşeşte în orice direcţie.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru babă, fata moşneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei — busuioc de pus la icoane.

citat celebru din Ion Creangă
Adăugat de Stefan Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea fermecată

Prin pădurea fermecată
Bate vântul pe furiş
Pomii prind viaţă deodată
Ramurile se asează curmeziş

Colţul ierbii iese strigă
Sub pantoful de prinţesă
Pare a fi mai mult o rugă
Urlă pare prins în presă

Un păianjen pânză ţese
Lui nu-i pasă nu-i străin
Împleteşte pânze şterse
Ca să prindă fata din vecini

Arbor din stejarul secular
Frunzăreşte el priveşte
Trage de oblonul circular
Pe prinţesă iute o zăreşte

Umbră deasă îi face demult
Muguri de iubire tainic înfloresc
Vântul două crengi le a rupt
Râuri din tulpină îi izvorăsc

Prin pădure trece îngerul ceresc
Mare îţi e grădina Doamne
Toţi pretind că il iubesc
Gândul lor e plin de semne

Cum să facă să îl păcălească
Vădite le sunt dorinţe ascunse
Îngerul dorinţa să le ndeplinească
luzii speranţe pe vânt duse

In pădurea fermecată
Tot si toate intră în normal
Fata nu mai este atacată
Se deschide porta cerului astral

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata nudistă

Situaţia-i nasoală
El rămâne neîmpăcat
Fata l-a băgat în boală
Voia să-l bage-n păcat!

epigramă de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata Morgana...

Mă închid în carapace şi-aştept să vină zorii
Şi-mi trec pe dinainte crâmpeie iluzorii...
Eram Fata Morgana, tu încă nu m-ai prins,
Şi alergam prin lanuri între real şi vis...

Se deschideau prin grâne maci roşii înfloriţi,
Noi culegeam petale ca doi îndrăgostiţi...
Ai vrut să-mi dai buchetul cu roşu sângeriu
Eu m-am trezit din vise!... E toamnă şi-i târziu!...

Şi mă închid din nou, din nou, în carapace,
Dar gândurile muşcă!... Hienele vorace!....
De ce e toamnă oare... şi macii s-au trecut?!
De ce-s Fata Morgana şi-alerg spre asfinţit?!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!