Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Maria Ciobotariu

O lume tainică

Din muguri de nori
cad stropi mari de ploaie
iar marea suspină
pe țărmul uitat de lume
luna măsoară anii
ce stau mărturie uitării
un pescăruș se înalță în zbor
fremătând din aripi,
sfărâmând secunda de tăcere
o minune tainică mă-nconjoară
se aude murmurul valurilor
ca o blândă alinare
trăim în vibrația universului
energie născută din darul divin,
esența unui crez
prin adierile înserării mă privește
luceafărul cu lumina-i vinovată

poezie de (2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Viorel Birtu Pîrăianu

Țărmul

pe țărmul unui lumi
văd tăcerea împietrită
marea tace și ea sau plânge'n tăcere
caut tăcerea în adâncul orei
luna, privește absentă, printre valuri și stânci
vuiește tăcând
un suflet pe aripi mari de dureri, s-a frânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Prizonierii dorului

Fiecare fulg
țese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-nghețate
pierdute speranțe,
ucise de ger
ascunse sub pași
răsună țipătul
șoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripizbor
peste noapte.
Suntem prizonieri
ai dorului
uitând de ierni...
trăim în primăveri
albastre
pe aripa unui vis
renăscut
din torente și furtuni.

poezie de (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Maria Ciobotariu

Zbor de pescăruș

Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălțam privirea
în brațele de curcubeu
și purtai în primăveri
senine
stingând neliniștea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruș
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaști ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
din palma ta fierbinte
ca o rază.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Cad fulgi ca într-un vis...

Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluțe albe
se aștern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece și ușoară
privește spre mine din neant
ridicând brațele spre cer
poartă parfumul dimineții
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicatețea sa magică
și îmbrățișarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopții
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători și luminoși
de o frumusețe neobișnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se așterne
ca un covor alb și nou.

poezie de
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Mama

Când zorii freamătă de dor
adun cuvintele pierdute
frânturi din visul meu
din albastre nesfârșituri
gândesc când ai plecat,
despărțită de timp,
o umbră într-un asfințit de soare
un zbor frânt...
și zilele au început să doară
sub amurgul lăcrimând
mi-ai spus să port în priviri
seninul cerului
și iubirea șoptită din suflet
ești steaua mea ce mă privește
când ploaia rece mă-nconjoară
iar zâmbetul tău...
este mereu o primăvară.

poezie de (3 martie 2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine sunt

Probabil ca sunt ploaia ce-mi bate la fereastră
Cerșind un gram minuscul din scumpa fericire
Atunci când picuri cad din bolta cea albastră
A falnicului cer ce-arată veșnicie.

Poate că sunt nisipul din țărmul unei mări
Ce e lovit cuminte de valuri mici, domoale
Și e mișcat de vântul venit din patru zări
Făcând din mine numai nisipuri călătoare.

Poate că sunt un brad aflat în vârf de munte
Privind spre orizontul de la capăt de lume
Vorbind cu lupii iarna ce par să asculte
Fiindcă trăiesc singuri, sperând în vreo minune.

De fapt nu sunt nici ploaie, nici nisip și nici brad
Sunt doar un simplu om rătăcitor prin lume
Ce și-a pierdut speranța iar Domnul l-a uitat
Iar azi nu mai viseaza după nici o minune.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Nedeslușite clipe

Ca-ntr-o legendă uitată
ating cu degetele
o liră...
un cântec vrăjit se aude
petale albe cad
acoperind pământul
în straturi moi
mă-nconjoară nedeslușite clipe
din unghiuri îndepărtate
simt că înfloresc
în apropierea ta
scald în aroma
palmelor
ating formele iubirii
noi dimensiuni de cuvinte
pașii tăi îndurerați
de patimi
mărturisesc trecerea
prin ape învolburate
suntem plămădiți
din iertări
topesc și renasc
în primăverile vieții.

poezie de (26 noiembrie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apasare...

Afara ploua... o ploaie apasatoare...
De ce plangi Doamne, de ce oare?
De ce cad stropi din durii nori,
Si nu mai canta-n rai viori?

Pe strazi bate un vant taios
Ii simt raceala pana-n os...
Cad stropi din durii nori...
Si nu mai canta-n Rai viori.

Si ploaia cade, imi uda foaia...
Vreau doar sa se opreasca ploaia,
Nu vreau doar stropi din durii nori,
Vreau doar s-aud viori.

Vreau o lumina intre nori
Si lumi cantate de viori,
Vreau un Pamant mai bun
Nu vreau lumea de-acum.

poezie de (2009)
Adăugat de Alexandru Marius FugărețuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Copacul vieții

Mă ascund în ninsori
să nu viscolească
vântul uitării,
fulgi de vise
în căutarea zilei,
mulțimi de gânduri
trezite...
dor regăsit în lumină târzie
din singurătate
pași ratăciți de timp
pe țărmul anilor
în labirintul
depărtării
confuz și întunecat
iubirile
se nasc și mor
deci există...
mâinile se împreunează
pe copacul vieții
plin de zăpadă și muguri.

poezie de
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Povestea uitării la marginea mării

Răsărise luna și murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.

Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine țărmuri părăsindu-și malul
Și-o credea nisipul pe iubita sa.

Răsărise luna și murise marea
Și plângea nisipul sărutat mereu
Îți ador sărutul și-ți urmez chemarea
Și te cred iubito ca pe Dumnezeu...

S-a sfârșit povestea și ne-am dat uitării
Mai puteam o viață să trăim în doi
Ce păcat iubito că la țărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.

poezie de din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Maria Ciobotariu

Străină umbră

Orizontul își pierde din contur
printre culori de curcubeu
în ploaia visătoare
acolo-n depărtări,
umbră străină, te-ai ascuns
pe cărări albe
într-un feeric decor
-nfioară gândul
că-mi ești pereche...
culeg un colț de soare
din cerul toamnei
la hotarul de argint
stropi mari
cad peste clipa
îmbrăcată-n vis
se contopește cu veșnicia
pe care o respiră
în zâmbetul tău,
văd anii mei cum trec
în grabă.
Cu fiecare zi țes anotimpuri
cu brațele deschise,
privind răsăritul din mine.

poezie de (31 octombrie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Viorel Birtu Pîrăianu

Pescărușul

pluteam alegoric în larg, biet catarg ireal
valuri furioase se izbeau de gânduri zălude
se spărgeau dramatic la mal
pe cer țipau pescărușii
lacrima cade și plânge pe țărmul uitat
de lume, de viață, de toate
din zborul înalt a rămas doar o pană
albă pană, rătăcită în larg
plutește suav peste ape
în țipătul dureros al timpului
uitat pe aici, pe undeva, cândva
strigă, cheamă iar marea
scurg în valuri înspumate, în tainic miraj
din zbor a mai rămas un biet ideal
plâng pe țărmuri mângâiate de mare
trist pescăruș ireal

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Trandafirul uitării

Când umbra se revarsă în ape
cuprinde apusuri
și urmele pașilor adânci
nisipuri albe rămân
după valuri
ștergând visul iubirii de ieri
marea absoarbe șiraguri
de lacrimi din clipele despărțirii
se simte răceala
gustului de sare din ochii tăi
suntem turnuri vii
înălțate spre cer
din ape limpezi
ducem pe frunte
coroana vieții
cu zâmbet inocent de copil
am învățat să fiu focul din apă
să respir odiseea răsăritului
din simfonia brizei
a rămas pe plajă...
trandafirul uitării
fiorul unui vulcan
din craterul stins.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Gigi Stanciu

Muguri calzi ce cad

E-un ritual ce parcă s-a născut
Din liniștea de piatră a mesei de tăceri,
E caldul obicei de sori de lut
De-a rupe raze-n pomii grăniceri.

E nudul obicei din zori de zi
Plânsorile din flori desferecând,
Sunt muguri calzi ce cad, sunt muguri vii,
De primăveri eterne fremătând.

E-același ritual de mii de ani,
Când pașii te mai poartă prin livezi,
E veșnic ritual de pomi orfani
Ce plâng copiii calzi și vii și verzi.

poezie de
Adăugat de Gigi StanciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tainică lume

eu sunt materia
care vorbește
vrute și nevrute
mi-am făcut auto
portretul
uitându
- mă în oglinzi paralele
și cu toată tristețea le
- ndur sfărâmând mur
murul valurilor

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Țărmul stropilor fluturi

Mai plouă pe aripi de fluturi
Uitați pe fărâme de lut
Din țărmul pe care îți scuturi
Un timp reîntors din trecut.

E-o ploaie ce vine să ude
Albastrul din aripi lucind
În focul cuvintelor iude
Ce-i vor, în tristețe, murind.

Și plouă c-o ploaie-ndârjită,
Pornită să facă prăpăd
În lumea de fluturi golită
Și-n timpul pe care-l revăd.

Îmi pare că ploaia-i trimisă
De-o veche privire ce-o știu
Plecată din lumea promisă
Spre țărmuri pierdute-n pustiu.

De lacrimi de vise e marea,
Cu valuri de noi începuturi
Iar ploaia, nu-i ploaie – e starea
Când sufletul plouă cu fluturi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

În liniștea serii

E tărziu și pașii mei se pierd
în umbra serii
stropi de ploaie
coboară pe alei
într-o liniște deplină
în curând vântul
va aduna frunele căzute
iar fulgi mari se vor așterne
peste trecut
gândurile noastre rătăcesc
prin destine
căutând un nou început
simt firul ierbii
cum alunecă pe gheață
depănând amintirile,
ca într-o poveste
cerul-i o oglindă
ce-mi reflectă visul
șiraguri de mărgele
adunâd din stele
cred c-acolo, tu îmi ești lumină
undeva departe...
prin locuri fără de nume
clipele timpului se schimbă mereu
stropi de dor prefăcuți în ruină,
când soarele apune în priviri.

poezie de din Nou volum de poezii ,,Un strop de infinit,, (17 martie 2020)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Mă înconoară toamna

Miraculoasă înserare
clipa privită între zi și noapte
luna tăcută răsare,
deschizând poarta încuiată a zării
tu nu ești aici...
distanța și timpul îl trăim despărțiți
când liniștea coboară-n taină
regăsesc în amintiri,
sub muguri de stele
se așează în gând
insomnii fremătând
petale de crizanteme
îngenuncheate
spre cer înalț rugăciuni
la marginea luminii
înconjoară toamna
cu frunze de jar și lacrimile ploii,
într-un descântec de ape
revărsându-se-n mare.

poezie de (2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ratină de gând

ramură-nflorită-n gând
eu tot tac și tac și ascult
muguri cruzi în pulsul fin
răzvrătindu-și rod divin

vântul volnic și vorace
fremătând culori opace
prin horbota-i abisală
ridică coboară

pe-un ponton la cap de lume
fluturi albi orfani a/nume
însoțesc în zbor plăpând
vis de aripi vis fecund

persuade-n tâmple albe
ninși mi-s anii unor fapte
înfior în văi cu plângeri
dor redeșteptat de îngeri

ramură-nflorită-n piept
eu tot tac tac și aștept
maturata clipă-n care
dragostea va fi splendoare

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook